17 sept. 2009

Ritul Scotian Antic si Acceptat

Este, alaturi de Ritul de York, cel mai raspandit in lume. Prestigiul Ritului Scotian provine de la legenda refugierii Templierilor pe aceste meleaguri, pe muntele Heroden, in vremea regelui Robert Bruce. Rozacrucienii pretindeau, de asemenea, ca spatiul sacru al Ordinului lor este Abatia Kilwining, tot din Scotia."Stramosul" Ritului Scotian este Ritul Imparatilor Orientului si Occidentului, fondat in 1758. Intre anii 1761 si 1767, acest rit ajunge peste Ocean. In 1801, la Charleston, Carolina de Sud, doi masoni anunta descoperirea unei Constitutii din 1786, elaborata la Berlin sub Frederick cel Mare.Cei doi americani – John Mitchell si Frederick Dalcho, organizeaza primul Suprem Consiliu al Ritului, ca si toate celelalte organisme necesare. Cativa ani mai tarziu, Ritul se reintorcea in Europa si cucerea lumea intreaga. In Romania, Ritul Scotian Antic si Acceptat este dominant.Structura sa, conform Supremului Consiliu din Charleston, este:


Loja Simbolica - Ucenic, Calfa, Maestru;
Loja Perfectiunii – Maestru al Secretului, Maestru Perfect, Secretar Intim, Jude, Intendent al Cladirii, Ales al Celor Noua, Ales al Celor Cincisprezece, Print Ameth, Mare Maestru Arhitect, Arcul Regal al lui Solomon, Mare Ales, Mason Sublim si Perfect;
Capitul Roza-Cruce – Cavaleral Orientului, Print al Ierusalimului, Cavaler al Orientului si Occidentului, Cavaler Roza-Cruce;
Consiliul Kadoshilor – Mare Pontif, Mare Maestru al Tuturor Lojilor Simbolice, Patriarh Noahit, Print al Libanului, Sef al Tabernacolului, Print al Tabernacolului, Cavaler al Sarpelui de Bronz, Print al Indurarii, Cavaler Comandant al Templului, Cavaler al Soarelui, Mare Cavaler Scotian al Sf.Andrei, Cavaler Kadosh;
Consistoriul – Mare Inspector Inchizitor, Sublim Print al Secretului Regal si Mare Suveran, Inspector General.

Crearea acestei instituţii cu 33 de grade rămîne încă misterioasă, în ciuda numeroaselor lucrări semnate de redutabili istorici. 33 este un număr sacru, marcat de simbolism, prezent în multe tradiţii religioase. Denumirea de scoţian, aparent obişnuită la prima vedere, nu ascunde o realitate istorică indubitabilă. În 1930, Albert Lantoine, membru al Supremului Consiliu al Franţei, scria în prefaţa la cartea sa despre Ritul Scoţian Antic şi Acceptat că acesta este celebru, „celebru şi puţin cunoscut”. S-au schimbat lucrurile în mod radical de atunci? S-au făcut cîţiva paşi semnificativi, şi s-a destrămat un mit: cel al originii…scoţiene! Acum 50 de ani, R.S. Lindsay, Mare Secretar General Al Supremului Consiliu al Scoţiei, afirma tranşant: „Scoţia nu este leagănul nici al Gradelor Ritului, nici al Ritului ca sistem. Gradele Înalte au fost împrumutate de la un tip francez de masonerie, apărut numai în Franţa la mijlocul secolului al XVIII-lea”.
Ritul este purtător al gindirii tradiţionale, caracterizează atmosfera iniţiatică în care se desfăşoară activitatea în lojă; în forma sa exterioară, el se exprimă prin simboluri, conţine un ceremonial stabilit prin ritual, o legendă care explică gîndirea esoterică specifică gradului. Acte de substituţie, riturile au, în cadrul masonic, un caracter sacru şi simbolic; ele au un fundament universal, care nu se modifică, Mircea Eliade spunînd că riturile care privesc practicarea unei meserii, în special cele de zidar şi de făurar, sînt încărcate de o străveche semnificaţie simbolică. Ritul Scoţian Antic şi Acceptat se sprijină pe universalitatea masoneriei simbolice a primelor trei grade, axate pe iniţierea în meseria de constructor, pe dezvoltarea tradiţiei solomoniene, apoi la alte grade pe aprofundarea tradiţiei, pe căutarea cuvîntului pierdut, pe cultivarea virtuţilor cavalereşti, într-un ansamblu impregnat de tradiţia iudeo-creştină. Dacă în companionaj ritualul era transmis oral, fără cuvinte scrise, putem deduce că astăzi prin ritualul tipărit a fost devoalat secretul masonic? Cei mai mulţi comentatori ai fenomenului masonic sînt de părere că fiind o experienţă esenţialmente individuală, iniţierea este trăită cu maximă intensitate de cei care vor să trăiască şi să lucreze în osmoză cu ceilalţi membri ai confreriei.
Deşi toţi autorii de studii consacrate spiritualităţii masonice sînt unanimi în a sublinia dificultatea de a despărţi limitele filiaţiilor şi influenţelor venite dinspre diverse tradiţii spirituale şi companionice, aceiaşi autori sînt de acord asupra cîtorva mari corpusuri ideatice care şi-au pus amprenta pe constituirea filosofiei gradelor; cum ar putea fi omise din acest lanţ de aur masoneria de meserie, Vechile Îndatoriri, mitul Templier, alchimia şi hermetismul, sau rozacruce? Fericita lor conlucrare va da naştere unei noi vocaţii spirituale, într-o căutare perfect structurată, fondată pe un simbolism precis şi complet.
Cu toate că nici un Suprem Consiliu nu ritualizează toate cele trezeci şi trei de grade ale Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, există un ritual cu învăţătura esoterică adecvată fiecărui grad. Primele trei grade sînt comune unei largi părţi a masoneriei speculative şi sînt practicate în lojile simbolice, învăţătura lor gravitînd în jurul construcţiei Templului. Jules Romain spunea că „toate riturile francmasoneriei se rotesc în jurul construcţiei. Dacă aţi înţeles aceasta, aţi înţeles totul.” Ritualurile sînt încărcate de un bogat simbolism: al instrumentelor rituale (echer, compas, ciocan, daltă), al referinţelor biblice (Evanghelia lui Ioan, Cartea Regilor), al obiectelor ( piatra brută, piatra cubică, steaua înflăcărată), al cabinetului de reflecţie ( sare, mercur, sulf, formula VITRIOL, craniul, clepsidra). Tot ritualurile primelor trei grade sînt cele care consacră cele trei mari lumini ale masoneriei (Cartea Legii Sfinte, echerul, compasul) şi cele trei coloane (Înţelepciunea, Forţa, Frumuseţea).
Ritul Scotian Antic si Acceptat exploreazã concepte filosofice, precum si de istorie, de eticã si de moralã. Ne învatã sã cãutãm drumul cãtre Întelepciune, ne învatã importanta de a fi rãbdãtori si deci toleranti. De aceea credem cã am putea aduce o schimbare în bine în viata celor din jur. Suntem preocupati de promovarea pe toate planurile a natiunii române si a integrãrii ei în Lantul Universal al Natiunilor. Una din învãtãturile de cãpãtâi ale Ritului Scotian este aceea de a ne construi natiunea. Ritul Scotian este corpul masonic care are rol de liant, pe plan international, între diferitele Masonerii nationale. Este o upgrade-izare a Ritului de York — atât din punct de vedere ritualistic, cât si teritorial. Mai mult chiar, Ritul Scotian este o înglobare a ritualurilor diferitelor societãti initiatice — Rozicrucieni, Templieri. De aceea este absolut natural si necesar ca orice mason sã treacã prin înalta scoalã a Ritului Scotian Antic si Acceptat.
In mod traditional, francmasoneria regulara este deschisa doar barbatilor. Aceasta este o regula care coboara adanc in istorie, cand primii francmasoni au provenit din randul constructorilor, fiind, evident, barbati. Prin secolul al XVIII-lea incep sa apara si loji feminine, neregulare.
În mod deosebit, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat prin dimensiunea sa spirituală şi calea sa iniţiatică tradiţională, prin înlănţuirea celor treizeci şi trei de grade ale sale, este unul dintre ultimele noastre metereze respectînd perfectibilitatea umană. Marele Arhitect al Universului este cheia de boltă a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.

Un comentariu: