Sa fii farmazon e de bon ton, monsieur!

Prin urbea noastra cu iz de capitala europeana (cica) tot mai multe personaje mondene folosesc expresii de genul „sunt mason“, „cine se pune cu mine se pune cu Masoneria“ sau „ai grija, X e Mason“. Oare acesti figuranti ştiu ceva despre masonerie? Sau pur şi simplu, în minţile lor, îşi spun ca e la modă...Dintotdeauna Masoneria a reprezentat o atracţie pentru omul de rând...aura de mister, de aventură si chiar de putere ce o înconjoară o fac de-a dreptul irezistibila. Noi, acesti umili zidari cu ritualurile noastre aproape inexplicabile pentru profani cu studii gimnaziale, cu toate zvonurile despre tainele şi cunoştinţele noastre, cu teoriile conspiraţiei şi multe altele alcătuim un grup pe cât de respectat şi de admirat de unii, pe atât de temut şi de urât de alţii.
De la o descendenţa a controversatului dar şi puternicului ordin al Templierilor şi până la faptul că masonii ar conduce de fapt lumea din umbră, nimic nu lipseşte din acest peisaj mirific. Oare este doar unirea unor oameni în jurul unui cod moral învăluit în alegorie şi ilustrat prin simboluri, sau într-adevăr o societate pentru care politica mondială este un simplu joc de şah, pe a cărui tablă destinele unor întregi popoare sunt mutate şi sacrificate? Eu nu ştiu ce sa va spun si-mi cer iertare cu umilinta!

Însă ceea ce mă amuză dar ma si intristeaza in acelasi timp este cum unii încearcă să se folosească de reputaţia organizaţiei în scopuri proprii si personale, pe persoana fizica adica. Şi mai amuzant, cât de uşor sunt crezuţi de cei cărora, chipurile pe un ton confidenţial, le mărturisesc soptit: „Ştii, eu sunt mason si am gradul 33!” Eu unul mă îndoiesc că organizaţia noastra, veche de atatea secole ar recurge vreodata la asemenea publicitate ieftină sau ar accepta astfel de membri jalnici, pentru că însăşi baza sa o constituie discreţia. Nu secretul, ci discreţia. De aceea, sper ca probabil n-o să apucăm să vedem tricouri sau fulare inscripţionate cu echerul şi compasul ca in SUA dar nici agenţi secreţi sau procurori DIICOT care să elimine legal pe neiniţiaţii interesaţi cu adevarat de Masonerie. Vom vedea, ca şi până acum, masoni adevăraţi şi discreţi, dar in acelasi timp şi copiile lor distorsionate vulgar de o societate in putrefactie avansata, lipsite de orice bază reală dar care îşi clamează apartenenţa în gura mare, cu floarea-n piept, pe la nunti de cartier.
Mai nou vorbeste lumea pe la colturi ca ar fi si manelisti printre noi. Din cei mai mari, regi si printi degenerati cu supusi pe masura...cata frunza si iarba. Printre care noi, fratilor? Masonii in general sunt toleranti dar sincer, personal nu ma regasesc deloc in acest gen muzical pentru ca nu suntem un chiar un popor de manelisti domnule Presedinte, mai exista inca romani neaosi, adevarati, mai multi decat credeti, carora nu le plac manelele. Care asculta cu placere Mozart, Sibelius, Wagner...sau Iris poate, de exemplu! Si chiar un Ceardas cateodata, ca nu-i bai!

Veniti la mine, copii ai Vaduvei! Totusi este trist în lume...