Draguţi Fraţii mei,
Cu aceste cuvinte îşi
deschidea Nicola Ursu planşa de arhitectură vizitând loja “Adevarata Inţelegere”
de la Orientul Viena. Aceste cuvinte mi s-au nascut în gând la începerea
acestui memorandum... Aşa cum soarele în parcursul lui sideral întalneşte nori
negri care ne sărăcesc de energia benefică dăruită cu generozitate de Sfântul
Astru Binecuvantat, tot astfel Lumina Lucrării noastre este adumbrită de
nesăbuinţă şi nerozie. Ciocanul Puterii folosit cu neîndemanare loveşte absurd coloana
Înţelepciunii, ale cărei cioburi zac împăştiate în praful indolenţei. Cei trei
Companioni răi au hrănit pe ascuns Demonii Orgoliului, Fanatismului şi mai ales
pe cel al Prostiei, demoni ce au tulburat minţile îmbibate în alcool ale celor
ce se prefac a ne conduce. Mucegaiul a năpădit zidurile Templului construit de
mântuială după prostul obicei românesc. Astfel, Marele Maestru ia decizii
importante într-un Mare Consiliu constituit neconstitutional, numind fraudulos,
la insistenţele unei voci cristaline, un Mare Secretar care constientizând
impostura refuză să se semneze ca Mare Secretar, dar împrăştie mailuri cu
solicitări stupide către Loji în încercarea de a se face util. În acelaşi timp,
ca să nu rămână mai prejos, Marele Secretar al Supremului Consiliu Român semnează
decizii ale Supremului Consiliu fără ca acesta să fi avut loc, pentru a inţia
pe ascuns în gradele de perfecţie indivizi compromişi a căror unică calitate
masonică este măiestria în sărutul dorsal, aplicat ori de câte ori este necesar
şi nu numai. Încurajaţi de Marele Secretar General al S.'.C.'.R.'. , proaspeţii
Maeştri sunt trecuti în mare viteză la Gradele de Perfecţie după mai puţin de
un an în camera de mijloc, iar înghesuiala este mare „pentru că la Suprem se
mănâncă bine şi pe gratis”. Într-o „voie bună” impregnată cu „enzime ale
vieţii” lirice, haosul domneşte peste ambele coloane ce alcătuiesc tandemul
„Marea Lojă” - „Supremul Consiliu Român”. Se fac şi într-o parte şi în cealaltă
reguli care nu se respectă şi se tipăresc Constituţii şi Regulamente cu care ne
facem vânt când este oprit aerul condiţionat. De ce o fi fost nevoie „să
scremem” vreme de doi ani o Constituţie a Marii Loji prezentată la Conventul ce a avut loc
in cadrul oferit de un important lant hotelier din Capitala cu mare pompă şi votată orbeşte de către delegaţi fără ca aceştia s-o fi citit? Ca să fie incălcată grosolan de cel
care ar trebui să-i fie garant şi apărător? De ce avem Regulamentul General al
Jurisdicţiei Supremului Consiliu Român dacă nimeni nu-l bagă în seamă? Preocuparea pentru interese meschine
minimalizează gestul ritualic care, eliberat de încărcătura ezoterică, se
reduce la învârtela maimuţei în jurul palmierului aşteptând să-i cadă banana la
picioare. Cuvântul pierdut este „DEMNITATE” iar
regăsirea lui ar readuce pe traiectoria normalului vehiculul iniţiatic care ne
poartă spre „Lumina care izvorăşte din Adevăr” - numit Masonerie. Paradigma iniţierii
la gradul de Ucenic şi Firul cu plumb ne îndeamnă să privim în oglindă pentru a
ne descoperi defectele şi slăbiciunile, căci numai conştientizându-le le putem
domina. Iar primul pas este identificarea lor. Intenţia mea nu este să
destabilizez Ordinul ci să aduc în atenţia voastră o situaţie care nu se va
rezolva de la sine fără intervenţia fiecăruia dintre noi, inclusiv a celor
aflaţi în culpă, pentru că mai au timp să îndrepte lucrurile onorabil din
motive de sănătate sau invocând probleme personale. Istoria recentă a dovedit
că cei care nu s-au retras la timp au pierdut mai mult decât funcţia. Termin
evocând finalul aceluiaşi discurs al marelui Horea, care mi-a inspirat acest Memorandum
şi pe care am intenţia de a-l cita şi nu plagia: ”Luaţi sama de vorbele mele.
Mâna sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, tri!”
Un Suveran Mare
Inspector General
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu