De o inalta Tinuta

Stim cu totii ca Francmasoneria care ne-a unit este un Ordin initiatic cu doua valente definitorii: trasatura militara, in sensul ordinelor cavaleresti precum si trasatura sacerdotala, cu trimitere la hierofantii templelor egiptene. Ca atare, trebuie inteles ca si viata masonica se deruleaza dupa norme recunoscute din cele mai vechi timpuri, membrii stabilind armonios o anumită ierarhie, ordine si subordine, dar fara a cadea in capcana vanitatii. In consecinta, buna desfasurare a Lucrarilor masonice trebuie privita si prin prisma ordinii si respectarii cutumelor noastre, find necesara chiar impunerea anumitor formule de adresare formala. Corespondenta oficiala in interiorul nostru (spre deosebire poate de cea cu caracter profan sau privat) cuprinde unele conventii legate de formulele de adresare si de aceea trebuie ales stilul corespunzator si asigurarea unui format adecvat, trebuind evitat un vocabular nepotrivit al carui sens prea personal ar fi de neinteles sau poate chiar gresit interpretat. Insusirea practica si respectarea unor reguli constituie o obligatie caci relatiile fraterne la nivel masonic presupun o cunoastere a normelor universale, fara a le adapta deloc contextului contemporan, in sensul respectarii traditiei initiatice. Consider ca este de dorit sa se stie care sunt formulele de adresare corecta sau cum se redacteaza comunicarile. Atentia fata de cunoasterea si aplicarea intocmai a regulilor universal acceptate nu trebuie inteleasa ca expresie a unui formalism abstract sau artificial, ci a respectului si a consideratiei pe care le datoram FF.’. nostri, in functie de rangul sau functia ocupata teoretic pe baza meritelor personale si apreciind aici in primul rand varsta masonica, in detrimentul celei cronologice, care de multe ori doar ne imbatraneste fizic si nu ne intelepteste asa cum ne-am dori.