Motto: „Libertatea
spirituală este CALEA prin care ajungi la divinul din tine. Atunci când
fiinţezi în starea de libertate, CALEA duce înspre tine şi se revarsă asupra
celorlalţi, devenind IUBIRE, LUMINĂ şi ARMONIE. Abia atunci, tu ca OM, în
această lume, te afli de-a dreapta Tatălui, întru DIVINITATE.”
Nimic nu poate fi mai frumos
pe Pământ decât să ai curajul să îţi deschizi sufletul în faţa oamenilor, mai
ales atunci când exerciţiul de viaţă este unul bogat, plin de pioşenie şi cu
multă credinţă în Dumnezeu. Este sentimentul plăcut pe care l-am trăit citind
această carte, acest eseu, pe care fratele Constantin Chiticaru l-a aşezat pe o rază de soare, ca noi să ne
bucurăm contemplându-l. Ezoterismul, în toate formele sale, şi-a găsit o
expresie ancestrală în sufletul celor care, prin vocaţie, au aderat la Ordinul
Masonic. Dacă în viaţă ai înţelepciunea de a fi convins că numai respectând oamenii te poţi bucura de
respectul lor şi că întotdeauna e bine să păstrezi în suflet lumina trecutului
pentru a consolida vibraţia pozitivă a viitorului, atunci te poţi considera un
om împăcat cu viaţa. Prin aceste puţine, dar din suflet, cuvinte, vreau să îl
felicit pe autor, pentru că, înainte de orice, sinceritatea, aplecarea poetică
şi respectul faţă de fiinţa umană i-au înnobilat simţirea şi periplul prin această
lume. AM ZIS! M.'.M.'. al M.'.L.'.N.'.A.'.R.'.
Am reuşit să citesc cartea
ta şi îţi mulţumesc că mi-ai oferit posibilitaea de a o cunoaşte înainte de a
fi publicată. Mi-ai cerut , prieteneşte,
să exprim o părere şi asta voi încerca să fac în continuare . Te rog să nu
consideri părerea mea o recenzie pentru că nu am formaţia intelectuală
necesară, încât să pot scrie aşa ceva. Voi începe prin a-ţi spune de ce mi-a
plăcut şi anume pentru că am descoperit
teme la care şi eu meditez de ceva vreme.
Poate să fie vârsta de vină?
Trebuie să fiu sincer şi să mărturisesc că o parte din ele le-am
descoperit şi mi le-am cristalizat insistând asupra lor de unul singur, iar o
altă parte le-am descoperit sau mi le-am conturat mai bine citind cărţi. Aici
ar fi de făcut sublinierea că şi eu, la rândul meu, am început să citesc o
anume literatură şi anumiţi autori, după ce am fost iniţiat. Mi-a plăcut
această carte pentru că se doreşte a fi un mesaj pentru cei mai tineri, despre
care consider că le putem face un mare serviciu şi să le aducem în atenţie căi
verificate de urmat în viaţă, valori reale de respectat şi aplicat în viaţa de
zi cu zi, locuri unde trebuie să caute şi unde pot găsi cunoştinţele care să le
ofere sprijin în momentele de răscruce, să-i ajute la cât mai multe opţiuni
corecte atunci când sunt nevoiţi să
facă alegeri întru slava Domnului. Viaţa ne solicită foarte intens, într-un cuvânt, suntem datori să-i ajutăm să înţeleagă la
timp ceea ce tu spui foarte frumos: "Prin felul nostru de a fi, fiinţăm
sau doar existăm, putem să fim lumină sau întuneric, putem să trăim în zona de
energii pozitive sau să vieţuim în zona celor negative". În altă ordine de
idei, pot să îţi spun că am simţit cartea ta ca pe o discuţie între prieteni,
la o cafea, undeva pe o terasă scăldată de soarele de toamnă. Cred că ai scris
aşa cum ţi-au venit ideile în minte şi asta mi-a creat o mică senzaţie de
confuzie. Cartea nu are o sistematizare aşa cum ne-au obişnuit cărţile
scriitorilor "de meserie", ca
să zic aşa. Eu, cu formaţia mea de inginer, aş fi început cartea cu capitolul
7, “Nevoia de armonie”. Consider că
primele fraze din acest capitol conţin un mesaj de mare importanţă, şi, cu puţin efort, poate fi chiar una din
concluziile lucrării tale. Dar, aşa cum spuneam, cartea poate fi
asemuită cu o discuţie între prieteni, o discuţie în care tu spui totul,
dintr-o suflare, dorind să cuprinzi în cuvinte tot ce simţi, toate gândurile ce
te invadează. Am ajuns la această
percepţie, realizând că ar mai fi fost lucruri de spus, în ideea că această
carte poate fi un mesaj către cei mai tineri. Sunt convins că şi tu, dacă ai
scrie cartea din nou, ai mai putea adăuga câteva lucruri şi cred că ai mai şi
scoate. Intuiesc că doreşti să mă
întrebi ce mi-a plăcut cel mai mult. Ştii, eu când citesc, mi-am făcut obiceiul
de a sublinia sau de a pune semne la frazele sau la ideile la care doresc să
revin mai târziu, să le recitesc sau chiar să le notez într-o memorie de
calculator pentru a le avea la îndemână tot timpul. In cartea ta am pus mai multe semne, dar
fraza pe care mi-am propus să o notez este: "Tu meriţi tot ce e mai bun.
Ceilalţi nu înţeleg acest lucru deoarece şi ei gândesc că merită tot ce e mai
bun. Prin urmare, nu aştepta nimic de la ei". La final, îţi mulţumesc încă
o dată pentru că mi-ai oferit ocazia să citesc cartea înainte de a fi tipărită
şi mă simt onorat de dorinţa ta de
a-ţi transmite gândurile despre ea. AM ZIS! S.'.M.'.C.'. al S.'.C.'.R.'.
Fraţilor mei întru fiinţare!
Deşi această carte nu e
explicită, ca şi adresare fraţilor din Masoneria Română şi celor de pe întreaga
planetă, oriunde s-ar afla, ea se vrea o piatră şlefuită, după puterile mele,
pusă la temelia Templului pe care îl construim, ca demni urmaşi ai masonilor
dintru începuturi. Demersul meu vine din tot ce am trăit, gândit şi simţit, pe
parcursul drumului într-o Lojă Albastră, din experienţa cu fraţii români, dar
mai ales cu cei din afara ţării. Trăirea, simţirea - întru fraternitate - nu
are graniţe de limbă, de origine sau de naţionalitate a celor cu care am avut onoarea să mă întâlnesc. În
mijlocul lor, în Templu sau în afara lui, mi-am regăsit libertatea de a fi, mi-am găsit Calea către lumină, armonie şi
iubire, mi-am regăsit drumul către grăuntele de divinitate din mine. Şi, pentru
toate acestea, mă simt dator să vă arăt Calea prin care eu am devenit FIINŢARE
şi nu doar o existenţă întru vieţuire, aşa cum, în mare parte, am fost înainte
de a deveni unul dintre VOI. Poate nu o să fiţi răbdători şi nici îngăduitori
cu mine şi cu această carte, drept pentru care , cu teamă, dar şi cu speranţa
că nu o să fiu considerat orgolios, vă pun la dispoziţie cheia în care a fost
relevată. Cartea aceasta nu a fost
scrisă cu mintea celui căruia – prin educaţie, cultură şi manipulare – i-a fost
pre-fabricată existenţa de către o societate
bazată exclusiv pe materialitate. Cartea
aceasta a fost scrisă cu inima, cu dorinţa şi bucuria celui eliberat dintr-un
univers concentraţionar şi nerăbdător să demonstreze că este mai mult decât o
vieţuitoare. Să nu vă fie cu supărare, fraţii mei, cartea aceasta nu trebuie
doar citită, ci ascultată cu inima şi, mai ales, nu trebuie judecată. Dar,
pentru asta, fiecare trebuie să încerce să uite ce a învăţat, să lase deoparte
gândirea fundamentată materialist, să se elibereze de cel care a fost şi este,
aşa cum facem atunci când intrăm în Templu şi lăsăm la poartă metalele. Putem trece de la citirea acestei cărţi, la
ascultarea ei cu inima, la fel cum trecem de la lumea profană spre iniţiere, cu
umilinţă şi înţelegere. Pătrundem în
altă ZONĂ, acolo unde trebuie să ne călăuzească paşii doar LUMINA, acea lumină,
pe care o aprindem pentru a se revărsa asupra noastră, întru lucrarea de
împlinit. Fiecare trebuie să se cufunde în Zona din el spre cunoaştere,
înţelegere şi, mai ales, spre propria sa devenire, spre a pătrunde în Taina
Luminii, care e IUBIRE. Acest drum e
lung şi greu pentru fiecare din noi. Această lucrare întru fiinţare nu se poate
realiza de azi pe mâine. Ne dăruim cu fiecare pas de simţire şi trăire
spirituală şi ne întoarcem cu răbdare, înţelegere, iubire şi, mai ales,
umilinţă înspre noi, apoi înspre fraţii noştri, spre bucuria Marelui Arhitect
al Universului.
F.'. C-tin Chiticaru, Ven.'.M.'. / R.'.L.'. Torontal - Or.'. Timisoara
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu