25 aug. 2013

O scrisoare pierduta...

Iubiti frati,
Ma adresez voua cu fireasca umilinta a unui ucenic, care ciopleste piatra, cu daruirea unui companion care o şlefuieşte si cu frateasca dragoste a unui maestru mason, care incearca impreuna cu tovarasii sai de munca sa traseze schita planurilor care vor continua constructia templului luminii, bucuriei si adevarului. Nu ma adresez in calitatea de Mare Maestru de Onoare ad Vitam al MLNR, nici in aceea de Pro Mare Maestru din Trecut si cu atat mai putin in cea de fost candidat la cea mai inalta functie, cea de Mare Maestru. Ma adresez voua acum, deoarece simt nevoia de a va impartaşi ganduri şi framantari care ma tulbura cu atat mai mult cu cat le-am auzit impartasite si de multi, din ce in ce mai multi frati ai nostri. Acum, pentru ca in viata Obedientei noastre, a fratiei noastre se apropie momente, care adunand ezitari, iregularitati si chiar greseli, pot marca viata noastra de masoni liberi nu numai in prezent dar, sper sa nu fie aşa, si pentru un viitor indelungat. Nu doresc sa produc o noua tulburare, e cel mai grav pacat masonic, in mersul pe care il dorim lin si net crescator al Marei Loji. Nu indemn la rascoala, nu doresc framantari, rupturi, schisme sau lovituri de palat si nici macar de alcov. Nu doresc dobandirea sau redobandirea de functii (pe care dealtfel le-am si refuzat), privilegii (cu care nu sunt de acord), pentru mine sau unii dintre fratii mei (pentru mine sunt toti egali si la fel de merituoşi), avantaje morale si cu atat mai putin material (care din pacate s-au impartit cu grabnica silinta si destula nechibzuinta). Mi-am insuşit şi eu, ca toti fratii indeplinirea programului "Masoneria Romana pentru Romania", pe care fratii din Obedienta, in marea lor intelepciune, au hotarat in Conventul din 6 noiembrie 6010 A.L. sa il aleaga prin desemnarea PRF Radu Ninel Balanescu ca MM al MLNR. Mi l-am insuşit fara a contesta nici un moment (si nici nu intentionez sa contest vreodata) modul in care s-a ajuns la acest rezultat, campania (ce cuvant nemasonic!) absolut nefrateasca marcata de atacuri nedrepte si imunde la adresa mea, a altor frati si chiar a familiei, transpunerea nefireasca a lumii profane in viata ordinului nostru, erorile la validarea nominalizarilor sau nefireasca imixtiune a riturilor de perfectie. Nu am raspuns niciodata la acest mod de actiune şi nici nu voi raspunde vreodata, desi argumente şi instrumente mi s-au oferit si mi se ofera din belşug. Nu am negociat functii, posturi si onoruri, negocieri care s-au facut dealtfel pe marginea scaunelor şi in timpul sacru al desfaşurarii lucrarilor in Templu (caci in Templu eram, iubiti frati la lucrarile Conventului!). Nu am facut promisiuni pe care sa nu le tin şi mai grav, pe care sa trebuiasca sa le respect cu pretul vreunui compromis. Nu am promis şi nu am amenintat, nu am fluturat zaharelul (vai, in cate zeci de bucatele a trebuit impartit) şi nu am plesnit nici biciul (care nu are ce cauta intre frati). Mi-am insusit acest program deoarece aşa au ales fratii mei şi m-am bucurat ca, ulterior, a mai fost completat (chiar fara sa se mentioneze acest fapt) cu idei din programele altor candidati deci si din programul meu. Caci aşa este firesc şi normal şi asa ar trebui sa fie intr-o Fratie normala. Puzderia de distinctii acordate rapid, cu nemiluita pentru "merite masonice deosebite şi contributia la dezvoltarea vietii masonice" dupa nici o luna de la Convent unor frati, cu respectabila varsta masonica de 3-5 ani, nu am considerat-o ca flind o rasplata electorala, ci ca un mod de a angaja obedienta la indeplinirea programului. Nici corul laudatorilor de profesie, care ne aduce aminte de vremurile unui "Mare Carmaci", cor asurzitor in orice ocazie posibila, rituala sau nu, nu l-am considerat decat o dorinta de a sprijini acest program. Corul creştea şi creştea in continuare prin divizarea la infinit pana la bagatelizare a onorurilor, functiilor, insemnelor de mari demnitari (suntem caz unic in lume cu 16 Pro Mari Maestri plus Mare Maestru Adjunct, functie inexistenta in Constitute şi avand corespondent doar la UGLE din motive istorice bine intemeiate), mari ofiteri (sunt aşa o puzderie incat cred ca nici Marele Consiliu nu le mai ştie numarul), asistenti, asistenti personali, mari inspectori, inspector experti (mai trist este ca nici nu au fost vreodata venerabili şi functia de expert iişi face sa creada ca sunt chiar experti), etc. şi fiindca a venit vorba era sa fim doi M.M. Adj. daca m-aş fi lasat ademenit de cantecul sirenelor. Masoneria Romana pentru Romania? Oferim noi acel Orient luminos ca imagine a ordinului nostru in fata lumii profane? Sunt ei, cei aleşi la Orient, deci suntem noi un exemplu, un model prin realizarile in societate, in viata, in lume, prin personalitatea lor morala, profesionala, academica (?), profesorala, administrativa, manageriala, ca sa nu mai vorbim de cea masonica? Pot servi ei, deci putem servi noi ca reper in incercarea grea de a contribui la progresul Romaniei, la incercarea grea de a cataliza fortele spiritului romanesc intr-un efort de a depaşi criza morala, criza economica, demografica, a sanatatii, educatiei, şi invatamantului? Am elaborat sau incercam sa elaboram un program, o strategie in acest sens? Am oferit sau oferim ceva societatii romaneşti şi factorilor de putere şi decizie (oricare ar fi aceştia) pentru a avea apoi recunoaşterea ca partener dispus, disponibil şi valabil intr-un dialog institutional, gata sa se ataşeze in sprijinirea marilor proiecte nationale (nu sa le conduca, Doamne fereşte!, cum mai delireaza unii!)? Sprijinim, moral macar, lupta impotriva tarelor societatii noastre, a coruptiei, a nemuncii, a delasarii, a abandonului, a neimplicarii? Cultivam noi spiritul de raspundere, responsabilitatea civica şi nationala, intrajutorarea frateasca (in limitele stricte ale legii!), munca şi cumpatarea? Cheltuielile bugetare la capitolul salarial s-au dublat, fara nici o aprobare si justificare (de ce?, pentru ce?, pentru cine?), cand in criza oricine ştie ca aceste capitole bugetare trebuie diminuate. In numarul din ce in ce mai mare de recunoaşteri meritate pe care le-am obtinut (lauda inaintaşilor şi Marelui Maestru din Trecutul imediat) a facut cineva ordine? Exista sau vor exista dosare pe Mari Loji cu problematica specifica, stadiul relatiilor, evolutia lor, garanti de amicitie, etc?
In acest lant universal am incercat sa aducem vocea noastra in sprijinul marilor proiecte şi necesitati nationale (aderarea la spatial Schengen, accesarea mai facila a fondurilor europene, inscrierea Romaniei pe traseele importante ale energiei, gazelor, petrolului, transporturilor, in sprijinul politicii romaneşti pentru vecinatate, Moldova, Marea Neagra, Balcanii de Vest, etc.) Eu unul, nu am constatat nimic din toate acestea. Poate din vina mea sau din lipsa comunicarii!
Am constatat doar o structura birocratica hipertrofiata, organizata, obedienta şi automultumita. Pentru ce? Ca sa ce? Trebuie sa ne definim clar obiectivele, sa le anuntam şi sa ni le asumam!
Aceasta trebuie sa o hotarasca fratii, dar dupa un amplu proces de consultare! Dar in schimb crestem ca voinicul din poveste, numarul initierilor e in continuare galopant, vanandu-se noi membri, eventual investiti cu functii profane cat mai inalte (care vai, sunt atat de trecatoare!). Pentru aceste motive, iubiti frati, am luat hotararea sa nu mai particip la lucrarile Marelui Consiliu si nici ale Conventului. Imi voi desfasura viata masonica ca simplu frate intre frati. Nu voi contesta niciuna din hotararile care se vor lua, desi, personal am multe intemeiate obiectiuni la amendamentele propuse anticonstitutional, atat ca fond, ca forma şi procedural. Multe incalca landmarkurile noastre, imuabile, cutumele din stravechime, constitutia şi regulamentul Marii Loji şi din pacate nu sunt asumate de nimeni. Ar fi fost bine ca toate acestea sa se discute in timp (şi masoneria are timp! "pentru noi masonii, timpul nu conteaza") in loji, in colegiile venerabililor şi apoi in ziua premergatoare Conventului intr-o adunare generala extraordinara a asociatiei noastre. lar Conventul, in tinuta ritualica sa le consfinteasca intr-o manifestare de frateasca bucurie, de pace şi armonie, intelepciune, forta şi frumusete, aşa cum trebuie sa fie orice tinuta in care sa se bucure toti fratii din obedienta noastra şi din lantul universal al Marilor Loji surori, care ne vor impodobi coloanele! Las fratii sa hotarasca in intelepciunea lor, fara a uita vreodata ca singura şi adevarata indatorire a unui mason liber este sa faca masonerie (aşa cum spunea Marele Maestru din Trecut care spre meritul sau a vegheat macar asupra regularitatii Marii Loji).

Fie ca Marele Arhitect sa ne lumineze, sa ne calauzeasca paşii şi sa ne ajute in lucrarea noastra frateasca spre gloria Lui, a Ordinului si a tuturor oamenilor!
Am zis!
 
Cu Tripla Acolada Frateasca,
 
PRF Mircea Gheordunescu

 
Mircea Gheordunescu este un fizician român, care a îndeplinit funcția de adjunct al directorului SRI în perioada 1997-2001 și apoi pe cea de consul general al României la Milano.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu