24 mar. 2016

Călătorii

Ca și MM.·., de  la  intrarea  în  Templu și pană  la  ieșire, fiecare  călătorie pe  care o  efectuăm, în dimensiunea să simbolică, este fundamental ritualică. Îmi amintesc o discuție târzie pe care am avut plăcerea și bucuria de a o purta la o agapă cu un Maestru. Mi-a  vorbit profund  marcat  despre  ritual  și  deplasarea  în  Lojă  și a subliniat că, din experientă și prin căutările sale personale, dincolo de toate îndatoririle și misiunile pe care le are și pe care le-a avut de îndeplinit, a înțeles și l-a marcat faptul că nimic nu este intamplător în Univers. La prima impresie mi s-a părut o abordare subțire și facilă totodată, dar apoi a insistat pe idee și mi-a explicat fascinat de propria descoperire, că tot ce inseamnă mișcare în Univers se desfăsoară potrivit unui ritual. De la primul atom și pană la ce mai mare galaxie, Universul respectă regulile de desfăsurare fără a dori sau a căuta variante. ”Totul este  un ritual”, spunea  Maestrul și  nimic  nu se  miscă  aleatoriu.  De  aceea,  în ritual  trebuie să  căutăm perfecțiunea și să respectăm regulile, căci fără legi și principii suntem prinși de haos, de dezordine și  condamnați la dispariție. De atunci îi dau dreptate și am încercat să mă perfecționez, să mă conformez tot mai mult  ritualului masonic care cere că în timpul lucr.·., când lucrătorii nu se mai află în lumea profană și  calcă  intr-un loc sacru, să mă  comport ritualic,  adică  precis,  exact și să trec, să  călătoresc  prin  toate etapele Ținutei marcat de maximă seriozitate și constientă.  Primul  călător  al  Lojei,  care  deschide  căi și trebuie să fie un exemplu tuturor FF.·.,  este  Venerabilul.  În  Tin.·. el  se  află  permanent într-o  călătorie și știe  întotdeauna în  ce  direcție  merge, deoarece urmăreste semnele și cunoaște simbolurile din Templu. Se povestește că undeva, într-o lojă, la începutul lucrărilor, când fiecare frate era pregătit să  plece în propria călătorie, s-a constat că dintre Coloane lipsea chiar tabloul  Lojii. S-a creat  o mare tulburare, deoarece FF.·., în căutarea tabloului, se inbulzeau unii pe alții, își adresau felurite  reproșuri și păreau că sunt rătăciti, fără să își cunoască drumul pe care să meargă și fără lider. Un  Frate,  cu  mai  multă  experientă, și-a  amintit  că  de  mult  era  unul  dintre  ei  care știa să  deseneze  pe  nisip  tabloul  fiecărui  grad.  El  purta  planurile  în  minte  de  unde  le  reproducea și  că tocmai acesta fusese lovit în îndeplinirea îndatoririlor de către unii frați din interior. În  activitatea  noastră,  modul  în  care  se  practică  Francmasoneria  poate  fi  contestat,  dar,  cu  sigurantă nimeni nu poate spune că lucrătorii masoni nu sunt la posturile lor. Așa cum avem printre  noi FF.·. care au știut să facă pierdut tabloul lojii, din păcate avem și MM.·. care nu pot să ne fie  modele.  Plansele  lor  lipsesc  constant și  nouă  ne răman  că  exemple  numai schițele  amatorilor. Constat că în Francmas.·. pe care o clamăm sunt prea multe minți sterile și prea  puține exemple luminoase. din păcate, ceea ce se petrece dă senzația că majoritatea MM.·.VV.·. sunt puși în  funcție  direct  din  gradul  de  Ucenic.  Este  o  tulburare  profundă  în  care  se  aud  numai  țipetele  diletanților. Tăcerea și înțelepciunea lipsesc pretutindeni. Nu există nimeni care să cheme la calm și  care să amintească fiecăruia călătoria ce o are de făcut. Tot mai mulți, chiar mulți prea mulți, se cred  lideri și au soluții pentru toate lucrările din Templul nostru. Lumina lor nu călăuzeste, ci orbește. Prin  atitudinea  lor  nu  fac  decât  să  semene  discordie  și  confuzie,  iar  acolo  unde  totul  este  sfâșiat  și  dezbinat, inevitabil totul se sfârșește, moare.  Aceste călătorii confuze pot fi insă încheiate. Tabloul Lojei poate fi redesenat, chiar dacă nu mai  poate  fi  aflat  originalul.  Minți  luminate  care  propun și  au soluții  pentru  orice  moment și  în  orice  situație, pot deveni utile și constructive dacă: profanii care sunt acceptați în Templu sunt cu adevărat liberi și nu legați prin sânge, afaceri, profesii sau alte "interese"; În Țin.·. LL.·. își propun cu adevărat să lucreze prin implicare și construirea a cât mai multor  proiecte; fiecare mason cauta resurse  atât pentru dezvoltarea prorpie  cât și  a  lojii din  care face  parte; se susțin din oricare punct de vedere lojile care au proiecte viabile și constructive; se construiesc activ noi LL.·. și temple; etc. Masoneria își propune că tot ceea ce face să fie grandios și nu la nivel de individ sau de Lojă. Toate aceste activităti ar da cu adevărat de lucru și ar creea obiective exacte care ar readuce  ordinea în Templu. Aceaste activităti ar face să dispară confuzia și discordia, chiar dacă nu  vor face că totul să devină numai alb și negru și uneori realitatea va părea gri. Aceste activităti vor  trebui să devină principii, reguli, chiar dacă la început pot părea superficiale și implementarea lor va naște poate noi pericole datorită unor FF.·. care cred că lumina ce o vom aprinde este falsă. Sperăm  insă că luptă pentru îndeplinirea lor va motiva alți mulți masoni să ne urmeze, chiar dacă, după cum  știm cu toții, uneori luptă pentru vindecare este mai dificilă decât boală. Pană acum nu am văzut pe cineva să vă fi arătat o cale că aceasta pe care o propun, indiferent  cât de luminoasă i-ar fi fost imaginea...

3 comentarii:

  1. Cineva spunea, candva, ca Francmasoneria nu putea fi diferita de societatea din care a aparut. Loja, ca si celula a corpului francmasonic are ca nucleu Venerabilul si Ofiterii si coloanele sunt celelalte elemente constitutive. Daca celula e bolnava, in timp Francmasoneria se imbolnaveste iar marea intrebare e daca "ritualul" poate sa serveasca precum un anticorp care sa elimine celulele bolnave.
    Mi-a placut mult cum ilustrul Nicu Filip se considera "eternul ucenic" si purta sortul de ucenic ca o dovada a eternei nazuinte catre perfectiune si ma gandeam cum poate Francmasoneria de azi sa supravietuiasca cu Maestri cu ultimul grad scotian, care nu au petrecut mai mult de 1-2 ani intre initierea lor in masoneria albastra si ultimul grad....cel de-al 33-lea

    RăspundețiȘtergere
  2. nosce te ipsum et nosces universum et deos.
    Imi regasesc multe ganduri si trairi in textul de mai sus. Multumiri si felicitari autorului.

    RăspundețiȘtergere
  3. motivul pentru care gradele sunt absolvite mai repede decât însușirea lor sălășluiește în interesele celor care, din dorința de a conduce, oferă grade pe pâine acelora care promit ascultare orbească. deși nu pare credibil ceea ce spun, din păcate este realitatea lipsită de cel mai elementar spirit masonic.

    Bachus din Teba

    RăspundețiȘtergere