Sărbătorile
de Iarnă se apropie cu paşi repezi şi în curând vom avea cu toţii prilejul de a
ne aduna împreună în jurul bradului. Care sunt rădăcinile acestui obicei cu
origini păgâne şi care este semnificaţia? Probabil răspunsul este înscris în
istoria antică, prin celebrarea Saturnaliilor la Solstiţiul de Iarna-ziua nașterii
zeilor, când zilele începeau să se lungească, iar omul era binecuvântat de renașterea
naturii, a lumii materiale. Bradul a simbolizat întotdeauna un "pom al vieţii",
prin verdele său învingând moartea vegetaţiei din perioada sezonului rece.
Tradiţia
creştină spune că pastorul reformator Martin Luther a fost cel care a decorat
pe la 1500 un brad cu lumânări în ajunul Naşterii lui Iisus Nazarineanul.
O altă
legendă din nordul Europei, care se potriveşte într-un fel ezoterismului
nostru, spune că în vremuri foarte îndepărtate, cele trei virtuţi surori,
Speranţa, Iubirea şi Credinţa, au pornit la drum, căutând copacul care să le
reprezinte. Trebuia să fie înalt ca Speranţa, mare ca Iubirea şi trainic precum
Credinţa. După îndelungi căutări, călătoarele au găsit bradul, pe care l-au
iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu