Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler.
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Ca şi cum ar fi printre străini
Către ţara unde s-au născut,
Macină şi tot trimit lumini!
Vor să-şi facă poate case noi
Din bănuţii câştigaţi în cer
Unde au zidit şi-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Trei dimensiuni în sus şi-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet şi culoare şi miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toţi zidarii merg în cer
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.