În 1933, Hermann Göring, ministru
al Drittes Reich şi fondatorul temutului “Gestapo”, declara că „nu există
loc pentru Francmasonerie - keinen Platz für die Freimaurerei” în Germania
nazistă. Lojile masonice, care
susțineau Toleranța și Egalitatea, având legături internaționale cu
social-democrații sau cu liberalii, au fost presate să se dizolve “voluntar”. Noul
Cancelar al Germaniei, Adolf Hitler, afirma că “francmasonii de Grade Înalte au
participat de bunăvoie la conspirația evreiască” și că Francmasoneria a jucat
un rol major la înfrângerea Imperiului German din Primul Război Mondial. În
opera autobiografică și ideologică, „Lupta mea - Mein Kampf” (1926), Hitler scria
că “Francmasoneria este un instrument al evreilor și al cauzei lor murdare”… La
28 Octombrie 1934, ministrul de interne, Wilhelm Frick, interzicea total
Francmasoneria și dispunea confiscarea tuturor proprietăților lojilor, inclusiv
biblioteci şi arhive. Toți masonii care au ocupat o funcție înainte de
venirea lui Hitler la putere erau practic excluși din serviciul public sau
forţaţi să se pensioneze. Lucrurile au degenerat grav prin ură şi teroare, iar Germania nazistă, în plină dezvoltare industrială, aspira
să cucerească lumea… Ceea ce a influenţat
determinant ascensiunea nefastă a Mișcarii Legionare la noi, într-un context
socio-economic și geopolitic aparte. Iată premizele reale ale intrării în
adormire a Francmasoneriei române de R∴S∴A∴A∴ din
1937, “spre a nu se crede că era împotriva culturii sentimentelor monarhice,
naţionale şi creştine”. Asta pe fondul unei Europe
care deja fierbea şi a dorinţei regelui Carol al II-lea Hohenzollern-Sigmaringen de
a instaura aici un regim monarhic autoritar. Iar orice decizie de la Bucureşti cântărea mult în raporturile dintre
influenţa germană şi cea anglo-franceză pe continent. “Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o
ierte”! Asta spunea “creştineşte” pe 25 Februarie 1937 scumpul nostru frate
Ilie Cristea 33∴ sau Preafericitul Părinte Patriarh
MIRON. Mai mult politician decât Înalt Ierarh, un om al vremii sale care “s-a
închinat deopotrivă atât puterii divine cât şi celei lumeşti”. Şi uite aşa, B.O.R. a contribuit, direct sau
indirect, “la liniştea şi siguranţa Statului” şi la instaurarea dictaturii
carliste, promovând o variantă proprie de naţionalism exacerbat. Faptul
că, după 1920, Ortodoxia se asociase în politică cu antisemitismul reprezintă
realitatea istorică şi nu invenţia “hidrei iudeo-masoneriei”. Iar celebrul
teolog Ion Dobre, mai cunoscut ca “Nichifor Crainic”, a publicat numeroase
articole cu o puternică tentă fascistă… Nekam! Filosof, ziarist şi om politic
etc, Crainic s-a plasat la extrema dreaptă şi s-a distins în lupta antimasonică
printr-o intensă campanie de presă bazată pe propagandă ideologică. Considera
Masoneria o asociaţie ocultă ce voia “distrugerea bisericii creştine, impunerea
unei noi religii şi promovarea moralei laice în învăţămînt”. Ironia sorţii a
făcut ca astfel de intelectuali români, “mărturisitori ai Dreptei Credinţe”, să
se întâlnească ulterior în temniţele comuniste cu reprezentanţi de marcă ai
Francmasoneriei. Acolo au suferit împreună şi s-au jerfit, ca nişte martiri,
pentru idelurile lor, oprimate de un nou regim totalitar... Biserica şi Francmasoneria
trebuie să rămână astăzi două Instituţii CREDIBILE, doi STÂLPI ai
Spiritualităţii pe aceste meleaguri. Iar după cum a declarat fostul Suveran
Mare Comandor, Jean Pangal 33∴, “toţi
membrii lojelor francmasone naţionale sunt fii buni ai Bisericii”.
Aşa să fie!
