Într-o discuție cu un cunoscut,
despre care ulterior am aflat că era un Frate de-a nostru, chiar dacă dintr-o
altă Obediență, acesta mi-a zis: ”cu înțelepciunea și frumusețea stai bine,
văd, cu forța cred că mai ai de lucrat”. Este ușor de intuit că am fost foarte
intrigat de aceste cuvinte și că le-am am înțeles sensul ezoteric doar mult mai
târziu. Invitația primită de a mă alătura Masoneriei, interogatoriul sub bandou
și inițierea propriu-zise au fost în mare măsură măgulitoare, ca o confirmare
că făceam ceva bine în viața de zi cu zi, lucru observat și de cei din jurul
meu. Tocmai s-au împlinit 8 ani de la aderarea mea... Este viu în memorie
buchetul de senzații și proiecții mentale create de experiența inițierii trăite
cu ochii închiși, urechile alungite de atenție și celelalte simțuri în alertă.
Îmi amintesc că, atunci când în timpul ritualului mi-a fost dat jos bandoul și
i-am văzut pe cei prezenți cu săbiile îndreptate spre mine și fețele acoperite,
următorul gând a fost că spatele meu a crescut asemeni lui Hercule din Grecia
antică, forța mea multiplicându-se cu cea a fraților din Lojă. Deși
pornisem într-o călătorie către mine însumi cu mult timp înainte, cercetând
cărți de psihologie, dezvoltare personală ori istorie, cred că Masoneria m-a
ajutat să accelerez pe acest drum, dându-mi siguranța și forța de care aveam
nevoie. Chiar dacă drumul acesta este destinat să îl parcurgi singur, prin
propriile filtre și trăiri, oare cum ai putea să îți dai seama că ești pe
drumul cel bun? Apartenența la Masonerie, dar mai ales participarea la ținute,
îndeplinirea obligațiilor ce-ți revin, oricare ar fi ele din cadrul Ordinului,
au reprezentat pentru mine o continuă confirmare că sunt pe drumul cel bun. Interacțiunea
continuă cu Frații reprezintă de fapt oglinda comportamentului meu, cu ajutorul
lor poți ști și poți afla mai ușor unde te afli. Cercetându-te în această
oglindă poți să îți dai seama mai ușor și ce ai (de) făcut: dacă te-ai abătut
de la drumul tău, cum să găsești mai ușor centrul Cercului, cum să-ți păstrezi
acest echilibru. Albert Pike definea francmasoneria ca fiind ”supunerea
umanului din om de către Divin, biruirea poftelor și pasiunilor de către simțul
moral și rațiune; strădania și lupta continuă a spiritului împotriva a ceea ce
este material și senzual. Această biruință - când a fost repurtată și păstrată
și când biruitorul se poate odihni pe scutul său, încununat de laurii victoriei
sale – este adevărata împărăție a cerurilor.” Manualul masonic din
Am zis!
un Frate de la Orientul
