Apariția pandemiei de Covid-19 a
determinat schimbarea profundă a realității în care trăim. După o lungă
perioadă de măsuri restrictive, facem primii pași către normalitate şi exersăm
timid îmbrăţişările fraterne cu care eram atât de obişnuiţi. Sper că a fost
doar o situație tranzitorie şi vom putea beneficia de constanța întâlnirilor
noastre. Dar acum „să intrăm pe căile care ne sunt trasate” pentru a vă
transmite un scurt mesaj la final de Şantier... iar „privirile să le îndreptăm
spre Lumină!” Încă de la Primul grad al Ritului ni se reamintește că cererea de
Lumină reprezintă fundamentul demersului nostru, marcat de mituri și practici
destinate să alunge teama de obscuritate. Venim din întuneric și năzuim către
Lumină, o lumină care nu este doar cea vizibilă, exterioară. Cu toţii ne dorim
şi Lumina lăuntrică, care să ne „fertilizeze” sufletul printr-o deschidere a
minții și a inimii. Lumina este Alfa și Omega inițierii masonice, deoarece
exprimă Spiritul în toate manifestările sale. Fraţii mei, „ce am cerut noi,
odată cu prima noastră intrare în Templu? LUMINĂ!” Iată deci că Lumina este chintesenţa
tuturor gradelor Ritului nostru și ne dezvăluie mereu o nouă perspectivă asupra
Universului. Natura oferă la Solstiţii imaginea vie a confruntării uriaşe
dintre Lumină şi întuneric, o luptă aprigă între trecut şi viitor... Asociate
acestor date astronomice, festivităţile dedicate Sfinţilor Ioan marchează Anul
masonic la șase luni distanță și îi atribuie UNITATE în dualitate. Nu putem să
nu observăm paralelismul evident dintre Solstiții și durata lucrările într-o
Lojă albastră: „de la miezul zilei până la miezul nopții”. Să ne bucurăm de cea
mai lungă zi, oriunde am fi așezați în Lanțul de Unire! O zi de revelație, de exaltare
a vieții în toate formele ei. O zi când Principiul generator se ridică deasupra
Orizontului şi emană maximul său de Lumină, înainte de a-şi începe coborârea.
Pe măsură ce Soarele material atinge apogeul, claritatea spirituală găsește
Perfecțiunea! De mâine, întunericul va începe treptat să domine Lumina până la
Solstițiul de Iarnă, când strălucirea solară va reveni pas cu pas ca să
recucerească întunericul. Fiecare declin aduce cu sine o nouă oportunitate de
transformare, fiecare fază a creșterii anunță un regres iminent și, prin
urmare, o viitoare Renaștere. Cele două momente „de cotitură” în ciclul
anotimpurilor comportă purificări succesive, fiind niște simboluri ancestrale
ale Morții și Învierii, simboluri prezente în alegoria oricăror inițieri.
Aceste sărbători fundamentale înscriu acțiunea francmasonilor scoțieni într-un
ciclu de Creație mereu reînnoit şi reprezintă moștenirea Tradiției care a făcut
din Lumină un element esențial al introspecţiei. Să înaintăm zi de zi, Frații
mei, către Lumina iluminatoare, ce-şi trage forța din scânteierea de Sine, pentru
a ne putea manifesta în fiecare dintre cele două roluri esenţiale: de iniţiator
şi de iniţiat. Dacă am dobândit Lumina masonică, avem datoria să nu o ținem
ascunsă ci să o facem cunoscută tuturor Oamenilor prin faptele noastre, ca
astfel să lumineze prin noi și viața aproapelui.
Ruslan OPRESCU
Suveran Mare Comandor
