“Marele Orient al Franței - Grand
Orient de France” este, fără doar şi poate, cea mai veche și mai importantă
Obedienţă masonică din Europa continentală. A apărut în 1737 ca “Première
Grande Loge de France” dar a căpătat forma și numele actual la 24 Mai 1773,
după o transformare profundă. Anul acesta
aniversează împlinirea a 250 de ani de la alegerea numelui său… o aniversare
concentrată pe ideea de laicitate. În concepţia lor, pe care noi o
respectăm, secularismul reprezintă “cheia de boltă a vieţii în societate”. Să
le urăm deci un călduros “LA MULŢI ANI !” Încă de la creare, G∴O∴dF∴ s-a pretins
“organismul unificator” al Francmasoneriei franceze şi până la al Doilea Război
Mondial, a reunit aproape două treimi dintre masoni din Franţa… Astăzi, menține relații fraterne cu multe
Obedienţe mixte și feminine, cărora le recunoaște legitimitatea masonică. Cert
este că evoluția G∴O∴dF∴ a fost influenţată semnificativ de
istoria Franţei și a dezvoltat un puternic angajament politic… În 1877, Marele
Orient a hotărât prin Convent să înlăture trimiterea deistă din Art. 1 din
Constituție și să afirme “libertatea absolută de conştiinţă”. Referirea
la “Marele Arhitect al Universului”, ca Principiu Creator, dispare din toate
documentele sale oficiale, iar de atunci este considerată drept o Obedienţă
“(neo)liberală” și “adogmatică”. Se deosebește astfel de cele tradiţionale şi
spiritualiste, care impun credința în Dumnezeu, precum şi abţinerea de la
subiectele politice sau religioase în Loja deschisă. Considera că membrii săi
nu vin la lucrări doar pentru a căuta hrană spirituală, ci în primul rând
pentru a reflecta asupra luptei împotriva clericalismului și imperialismului…
Iată un accent militant, care i-a rămas pregnant şi astăzi, printr-o acţiune de
grup, nu numai individuală, asupra problemelor societăţii actuale. Pe de altă parte, “Grande Loge de France ”
este o Obedienţă masonică MONORIT constituită abia în 1894 de către “Suprême
Conseil de France”. Trebuie să înţelegem că peisajul masonic francez
este UNIC în lume iar relaţia dintre “Grande Loge de France” şi “Grand Orient
de France”(multirit) este absolut particulară. O relaţie încă definită ambiguu,
dar care se bazează clar pe aceeaşi filiaţie şi pe o evoluţie sinuoasă, de-a
lungul căreia au suferit împreună vicisitudinile istoriei. Aşa cum este şi
cazul “Grande Loge Naţionale Française - G∴L∴N∴F∴” (U∴G∴L∴E∴) de astăzi, fondată prin 1913 de medicul
Ribaucourt din două loji dizidente (!) ale G∴O∴dF∴, “le Centre des Amis” din Paris şi ulterior, “l’Anglaise” din Bordeaux. Loji care şi-au declarat oficial dorinţa unei practici teiste, pentru
a exersa “Ritul Scoţian Rectificat” și pentru a dezvolta în hexagon “Ritul
englez - Emulation”. Ca să înţelegem dorinţa arzătoare a unora de hegemonie,
între masonii francezi şi cei de la “Grand Lodge of England”, aflaţi în
corespondenţă la acea vreme, a avut loc o dispută în a doua jumătate a sec.
al XVIII-lea cu privire la problematica vechimii, Marele Orient refuzând
constant să recunoască “primatul istoric” al englezilor. Un refuz care
se menţine până astăzi. Să nu mai discutăm despre faptul că “le Grand Collège
du R∴E∴A∴A∴, Suprême
Conseil du 33e degré en France, Grand Orient de France” se consideră
moștenitorul de drept al tradiţiilor “Rite écossais d’Heredom”,
devenit ulterior “Ritul Scoțian Antic şi Acceptat”. Mai mult, chiar
“propriétaire / possesseur”, ceva de neacceptat... Binenţeles că noi
nu putem fi de acord sub nici o formă cu astfel de declaraţii şi nici nu agreem hegemonia,
expansionismul sau autoritarismul, de nici o parte a Canalului Mânecii. Oricum,
în România de început de sec. XX, contextul a fost altul decat în Franţa şi nu
trebuie confundat. Astăzi, Ordinul masonic compus din M∴L∴N∴aR∴ - S∴C∴R∴ are o exteriorizare diferită iar locul
nostru raportat la istorie este distinct, fără melanjuri nepotrivite.
