25 dec. 2013

Sufletele fostilor zidari

 
Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler…
Sufletele foştilor zidari
Şi-au luat mistriile în cer
Şi-au zidit o moară de ninsori
Pentru cei de-acasă, leru-i ler.
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Şi zidarii morţi din univers,
Ca şi cum ar fi printre străini
Către ţara unde s-au născut,
Macină şi tot trimit lumini!
Vor să-şi facă poate case noi
Din bănuţii câştigaţi în cer
Unde au zidit şi-au văruit
Moara care ninge, leru-i ler…
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.
Ninge ca-ntr-un spaţiu aberant,
Trei dimensiuni în sus şi-n jos,
Fiecare fulg purtând în el
Sunet şi culoare şi miros!
Clinchete, arome, lumânări,
Vin o dată, pleacă de trei ori,
Iarna toţi zidarii merg în cer
Ninge brusc, în trei dimensiuni,
Ninge cu miros de lujer pur,
Ninge dureros şi luminos
Ninge clinchetire împrejur.

Urari de sezon


Cu ocazia Sarbatorilor de Iarna,
uram tuturor FF.∙. din Lantul Masonic Universal
viata lunga, pace si prosperitate,
Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Ne dorim sa muncim impreuna
spre reconstructia aceluiasi Ideal,
uniti in diversitate si imbratisati de Lumina.
 
La multi ani fericiti, Iubitii mei Frati si prieteni!

13 dec. 2013

Mi-e tare dor acum de toate


A mai trecut un an fara Nichita Stanescu... s-au scurs 30! Nimeni nu ma trezeste, nimeni nu ma striga din vis, soarele numai, calcand afara, trece si-mi uita ochiul deschis. Nichita, ce faci tu Nichita? Te-ai schimbat in cuvinte, necuvinte!

5 dec. 2013

Sf Ioan de Iarna celebrat la Sibiu



Sambata, 07 Decembrie 6013 / 2013 va avea loc la Or.’. Sibiu traditionala “Sarbatoare a R.’.S.’.A.’.A.’.” , organizata anual de Supremul Consiliu Roman, care marcheaza Solstitiul de Iarna. Se vor reuni in Tinuta festiva toate lojile simbolice din obedienta M.’.L.’.N.’.a.R.’. precum si atelierele superioare din jurisdictia Ritului, in prezenta Puternicului Locotenent Mare Comandor al Suprême Conseil de France, Ilustrul Frate Max Icher 33º.

27 oct. 2013

Mergand pe al Luminii drum, Sibiul este al Fratiei sediu

La lucrarile Conventului de Alegeri al MLNaR din 26 Octombrie 6013/2013, desfasurate in deplina liniste si armonie fraterna sub ciocanul PRF Dan Roman 33°, care a asigurat in mod exemplar interimatul, a fost ales si instalat Mare Maestru in Scaun Prea Respectabilul si Ilustrul Frate Sabin-Adrian Luca 33°, pentru un mandat de 3 ani. Pe parcursul desfasurarii acestui eveniment masonic, delegatii lojilor de pe intreg cuprinsul tarii au discutat de asemenea si o serie de amendamente importante asupra  Constitutiei si Regulamentului General, pe baza neregulilor constatate de-a lungul timpului prin abuzurile in functie ale fostelor conduceri. Fratele Sabin-Adrian Luca are 54 de ani, este directorul general al “Muzeului National Brukenthal”, profesor universitar titular la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Istorie si Patrimoniu, conducator stiintific de doctorate si expert in arheologie.

22 oct. 2013

In vizita la Brukenthal


Incepand cu luna martie a acestui an, Muzeul National Brukenthal si-a intensificat activitatea de comunicare on-line cu publicul sau, prin promovarea pe cea mai importanta platforma de social media din lume - Facebook.
Deoarece muzeul se afla inca  in etapa de formare a unei audiente solide, va invitam sa vizualizati pagina noastra si sa ii acordati un like:

12 oct. 2013

De la Nadir la Zenit - Interviu


 
Prea Puternice Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu Roman,

Va rugam sa ne dati posibilitatea de a dialoga impreuna si de a schimba idei despre activitatea Ordinului Masonic printr-un mult-asteptat interviu, asa cum ne-am propus anterior. Sunteti bine-cunoscut printre initiati ca o persoana cu un amplu exercitiu didactic, dar mai ales prin prisma pozitiei pe care o aveti acum la varful piramidei cred ca ne puteti impartasi cateva din tainele invataturilor primite, pe parcursul formarii ca om si ca frate mason.

1. Cine este Prea Ilustrul Frate R. M. O., 33°?
Un umil profan care a pășit pe drumul cunoașterii și al iluminării de aproape 10 ani.

2. Cum ati devenit francmason, in ce imprejurari? Ce s-a schimbat in viata Fratiei Voastre din momentul in care ati primit Lumina si ati renascut astfel printre FF.’. ?
Era primăvara anului masonic de adevărată lumină 6003. Am fost inițiat în templul din strada Radu de la Afumați, după aproape un an de studiu, analiză și zbucium intern, iar momentul inițierii a însemnat debutul unui amplu exercițiu pe parcursul formării ca frate mason.A fost un an foarte agitat pentru obediența noastră. A fost dificil, dar împreună am reușit să trecem peste bariera unor obstacole legate de orgolii și rămășițe ale unui comportament profan. Am reușit însă să păstrăm aprinsă Lumina pe care am primit-o. Am renăscut și am clădit o nouă obediență masonică al cărei nume îl continuăm astăzi în ciuda unor opreliști pe care numai noi, ca națiune latină, reușim să ni le creăm.

3. Ce inseamna de fapt sa fii Francmason cu adevarat?
A fi francmason pentru mine înseamnă în primul rând descifrarea tainelor Marelui Arhitect și o disciplină de fier pe care viața profană nu o cunoaște. Înseamnă să-ți dorești și să atingi un nivel superior de cunoaștere și înțelegere a FF, să fii tolerant și sensibil la nevoile fraților tăi, sprijinindu-i fără a le știrbi personalitatea. Înseamnă să poți împărtăși experiența ta, acumulată pe drumul cunoașterii și perfecționării Eu-lui propriu, tuturor semenilor tăi. Înseamnă să ai puterea de a recunoaște greșelile tale și să ai tăria de a le îndrepta. Înseamnă să citești și să cunoști cât poți cuprinde într-o viață de om. Înseamnă toate acestea la un loc și multe alte taine.

4. Ne puteti face, pe scurt, o sinteza a principiilor masonice care guverneaza Ordinul?
Sintagma care definește cel mai bine un ordin masonic este ”Cunoaște-te pe tine însuți” ! Deviza ” Libertate, Egalitate, Fraternitate!” rămâne definitorie și după trecerea timpului. O dată cu implicarea ta în ordin vei cunoaște și cea ce înseamnă toleranță,disciplină, virtute!

5. Care ar fi rolul Masoneriei ca institutie in epoca globalizarii? Putem considera indreptatit statutul de utilitate publica?
Instituția masonică nu rezolvă problemele omenirii, dar suntem solidari cu nevoile ei. Trebuie să avem puterea de a recunoaște că nu lucrăm în subteranele ei pentru interese oculte, ci lucrăm pentru ca Omul să ajungă la un nivel superior de cunoaștere, la un nivel superior al existenței sale. Personal cred că încercarea noastră are legătură cu Omul ca individ și nu cu nevoile lui profane. Nu cred îndreptățit statutul de organizație de utilitate publică în accepțiunea pe care legile statului nostru o dau.

6. Ce anume cauta romanii in Masonerie? Concret, la ce il poate ajuta pe un om liber si de bune moravuri Masoneria?
Din păcate nu cred că toți românii care bat la porțile Ordinului cunosc faptul că aici nu se fac afaceri, nu se obțin locuri de muncă sau funcții importante. De asemenea, nici politica nu cunoaște aici un teren propice…Mentalitatea profanilor rămâne peste tot în lume aceeași și este de datoria noastră să-i prevenim înainte de a primi Lumina. Ajutorul pe care îl dă Ordinul este strict inițiatic, el ajutând la construcția Eu-lui propriu!

7. Mai bat tinerii astazi la portile Templului Masonic, pentru a fi claditi, sculptati si modelati? Oare vom avea cui sa predam uneltele si pe cine sa invatam mestesugul nostru?
Tinerii sunt pilonul de bază al Ordinului nostru. Depinde numai de noi, prin puterea exemplului să știm să-i formăm pentru a deveni constructorii lumii de mâine. Omul evoluează și urmare a acestui proces fundamental și existențial, vom găsi pe cine săînvățăm meșteșugul nostru și vom avea cui să predăm uneltele.

8. Mai presus de aspectele organizatorice sau financiare, care ar trebui sa fie preocuparea principala a Atelierelor simbolice?
Preocuparea noastră principală în cadrul Atelierelor simbolice este cea a cunoașterii și perfecționării Eu-lui. Acest lucru se poate desăvârși prin susținerea de planșe la fiecare reuniune masonică. Dezbaterile ce urmează pot crea acel spirit de emulație care duce la perfecționarea cunoașterii.

9. Care a fost influenta Masoneriei romanesti dupa Revolutia din Dec’ 89?
Influența Masoneriei după Revoluție nu poate fi cuantificată. Rămân partizanul ideii de discreție pe care legile noastre o impun. Au fost opinii care susțin ajutorul pe care țara noastră l-a primit în momentul aderării la NATO. Nu cred, însă, că fără noi nu s-ar fi putut reuși. Poate într-un interval de timp mai îndelungat…


10. Cat de puternica e Masoneria in alte tari? Dar in tara noastra?
Puterea ordinului nostru este dată de puterea celor care susțin aceleași valori. Nu există o diferență între noi și ceilalți frați ai noștri. De aici caracterul universal al frăției noastre, de-a lungul timpului. Numitorul comun al Obediențelor este caracterul universal al masoneriei din totdeauna.

11. Personal va deranjeaza ce se intampla astazi in Masoneria din Romania ? Ma refer, in special, la certuri si dezbinari de tot felul, multe facute chiar publice in mass media…
Suntem o națiune latină dar moștenim o genă barbară care în Balcani a creat întotdeauna probleme de etică. Certurile de care vorbiți, vreau să cred că sunt mai degrabăexperiențe care conduc la desăvârșirea noastră ca reali construcori ai unei societăți bazate pe valori. Nu vom reuși însă curând să ne schimbăm unele obiceiuri. Cu certitudine, nu agreez spălarea rufelor murdare în mass media. Sunt adeptul dezbaterilor și al medierii conflictelor în interiorul Masoneriei din România.

12. Care este relatia dintre Obedientele de la noi? Exista oare un numitor comun si se justifica existenta celor aproape 20 de “puteri masonice”? Vorbind strict de guvernarea lojilor simbolice de pe intreg cuprinsul tarii, binenteles.
Nu există masoni mai masoni decât alții…Constructorii caută, fiecare în felul lor, drumul spre un nivel superior al existenței. Guvernarea despre care vorbiți , este doar o etapă intermediară.Timpul va dovedi dacă separarea în atâtea obediențe are sau nu importanță pentru cei care cred în masonerie.

13. Ati avut demnitatea de Mare Cancelar pentru Afaceri Externe, la nivel de Mare Consiliu. Este importanta recunoasterea internationala in Lantul Universal? In ce relatii se afla MLNaR cu GLdF, de exemplu?
Suntem parte a Lanțului Universal și aceasta implică și relații cu alte obediențe. Recunoașterea internațională are importanță în măsura în care suntem membrii ai aceeași familii și ne conducem după aceleași valori. Din păcate, sunt destule obediențe care lucrează în legile proprii, pentru că s-au desprins din dorința de a avea alte reguli. Prin semnarea unor tratate la nivel internațional îți asumi obligațiile stipulate și respecți cuvântul dat cu onoare. Respectarea regulilor ritului scoțian antic și acceptat, de exemplu, impun o anumită conduită în interiorul unei obediențe și atunci când dovedești că le urmezi, ai și respectul obediențelor străine. Datorită unor derapaje și a unui comportament profan, ni s-a atras atenția că trebuie să ne strângem rândurile și să îndepărtăm impostorii din funcțiile deținute. Vă asigur că respectul GLdF nu este pierdut, iar ultimele contacte ne dovedesc că respectul a fost recâștigat. Lucrul acesta s-a întâmplat deja, iar pe 20 octombrie, la Bruxelles, voi semna Tratatul PanEuropean care consfințește prezența noastră alături de celelalte masonerii din lanțul universal condus de linia franceză.

14. Care ar trebui sa fie strategia de dezvoltare a Obedientei noastre?
Strategia de dezvoltare a Obedienței noastre, indiferent de cei care ne reprezintă, inclusiv la nivelul lojilor albastre, este una singură: construcția. Cei care ne reprezintă au și misiunea de a stopa accesul unor impostori precum și obligația de a veghea pentru ca ceea ce unii au construit, pe baza unui set de valori, să nu se dărâme.

15. Poate exista si in Masonerie un nou inceput? Ce sperante aveti d.p.d.v. masonic?
În masonerie, pentru cel inițiat, întotdeauna există un nou început. Munca zidarilor este una continuă. Ea a început cu secole în urmă. Se împlinește cu fiecare an care trece. Aceasta este certitudinea mea.

16. Exista oare democratie in Francmasonerie, sau este doar un simplu mit? Daca exista, cum si in ce fel se aplica… Credeti ca libertatea individuala se poate dezvolta cel mai bine prin prisma democratiei sau exista si alte variante de aplicat?
Eu sunt adeptul respectării cutumelor masonice care impun o disciplină liber consimțită. Din această perspectivă, există democrație. Libertatea individuală se dezvoltă cel mai bine prin prisma democrației. Aceasta nu înseamnă să faci întotdeauna ceea ce vrei, ci să faci bine ceea ce trebuie să faci, tinzând către excelență.

17. Cum se poate urca ierarhic in cadrul Masoneriei? Este un proces gradual care are la baza capacitatile individuale sau este nevoie si de un oarecare sprijin?
Procesul desăvârșirii cunoașterii cuprinde etape bine consfințite în regulamentul de funcționare. Evident, conducătorul ritului poate să grăbească sau să încetinească ascensiunea unui mason. Rămâne ca acesta să dovedească spiritul care îl poate propulsa și totodată travaliul pe șantierul propriu.

18. Avem nevoie de un Rit de Perfectionare?
Atelierele de perfecție sunt locul de unde cei inițiați încep să pătrundă tainele legendei lui Hiram, pornesc pe drumul cunoașterii și al construcției. Avem nevoie de un Rit de Perfecționare pentru a progresa.

19. In calitate de pastrator al Ritului nostru, care ar fi esenta R.’.S.’.A.’.A.’.?
Esența sa este cuprinsă în deviza noastră „Ordo ab chao”! În calitate de păstrător al Ritului, mă voi îngriji pentru ca aceasta să fie cunoscută și însușită pe parcursul vieții masonice.

20. Care este mesajul Suveranului Mare Comandor in preajma Conventului de Alegeri pentru functia de Mare Maestru?
Mesajul meu este cel pe care îl repet de fiecare dată când sunt invitat la o reuniune a Lojilor albastre. Misiunea noastră este să clădim împreună templul masonic fără orgolii sau obiceiuri profane.
Am zis !


Redactia va multumeste pentru amabilitatea de a ne acorda acest interviu in exclusivitate, asigurandu-va de sprijinul nostru fratesc pe viitor.

4 oct. 2013

Spre zidirea cea de trebuinta

 
Dupa cum spunea Ecleziastul, fiul lui David, rege in Ierusalim, orice lucru isi are vremea lui:
 
Vreme este sa te nasti si vreme sa mori; vreme este sa sadesti si vreme să smulgi ceea ce ai sadit.
Vreme este sa ranesti si vreme sa tamaduiesti; vreme este sa darami si vreme sa zidesti.
Vreme este sa plangi si vreme sa razi; vreme este sa jelesti si vreme sa dantuiesti.
Vreme este sa arunci pietre si vreme sa le strangi; vreme este sa imbratisezi si vreme este sa fugi de imbratiare.
Vreme este sa agonisesti si vreme sa prapadesti; vreme este sa pastrezi si vreme sa arunci.
Vreme este sa rupi si vreme sa cosi; vreme este sa taci si vreme sa graiesti.
Vreme este sa iubesti si vreme sa urasti. Este vreme de razboi si vreme de pace…fratii mei!

29 sept. 2013

Ce Frig e la Teatru!

Joi 10 Octombrie 2013, incepand cu ora 19 Teatrul Foarte Mic din Bucuresti (Bd. Carol 21, in apropierea de Pta Rosetti) gazduieste spectacolul Frig (Cold) de Lars Norén. Intr-o viziune regizorala de exceptie, va propunem sa vedeti o piesa originala (pusa in scena exemplar de F.’. Vinicius Tomescu) care trateaza ura de rasa fata de imigranti dar si fata de politicienii care sustin toleranta culturala, protagonistii spectacolului fiind adepti ai miscarii neonaziste. Lars Norén, unul dintre cei mai apreciati dramaturgi si regizori suedezi, vorbeste fara menajamente despre bolile istoriei moderne si astfel sala de spectacol se transforma si devine un camp de lupta, unde personajele si-au eliberat emotiile tipatoare, zavorate multa vreme in tacerea lumii interioare. Replicile socante si conflictele escaladeaza pana devin gesturi extreme. Piesele lui au creat intotdeauna discutii si dezbateri, dar sunt foarte apreciate de critica de teatru si de public.
Din distribuite fac parte Cristian Dumitru, Nick Ciuvica, Ninel Petrache si Adrian Lepadatu.
Atentie! Spectacolul contine scene de violenta si este interzis minorilor!
Rezervari la: 0763 134 711 sau 0744 914 007

Fidelitatea este un dar

Prin parcurgerea succesivă a gradelor Ritului Scoţian Antic şi Acceptat iniţiatul intră în contact cu o serie de valori pe care masoneria le pastrează şi le propune şi care prin învatare şi asimilare se transformă în îndatoriri printre care putem enumera : munca, onestitatea, zelul, fidelitatea, dreptatea, obedienta, devotamentul, ş.a.m.d. Am ales să dezvolt în această planşă tema fidelitaţii ca INDATORIRE masonică şi nu ca noţiune sau termen profan, plan în care fidelitatea este definită foarte clar in Dicţionarul Explicativ al Limbii Române ca fiind « statornicia în convingeri, în sentimente, în atitudine etc. » iar in Marele Dicţionar de Neologisme fiindu-ne prezentată ca fiind în plus şi « ataşamentul unei specii sau individ de un grup sau asociaţie ». Aşadar, în accepţiune profană fidelitatea este în mod unanim acceptat ca fiind acea fie acea calitate a unui individ de a fi credincios angajamentelor, principiilor şi ideilor sale. Din această perspectivă este interesant să ne amintim faptul că la 11 ani dupa ce a fost iniţiată la 14 ianuarie 1882, Maria Deraismes si Georges Martin au fondat prima lojă mixtă – « Marea Lojă simbolică scoţiana mixtă a Franţei – Dreptul Uman » ce a dat naştere in 1901 « Ordinului Masonic Mixt Internaţional – Dreptul Uman ».Aşadar, poate fi foarte la îndemana de observat şi concluzionat faptul că o infidelitate – atât fată de Constituţiile lui Anderson cât şi faţă de regulile şi principiile Ritului Scoţian Antic si Acceptat – a unui frate din Marele Orient al Franţei care a permis iniţierea unei femei a fost premiza ce a facut posibilă apariţia primei Obedienţe Mixte din istorie. Dar, părerea mea este că am greşi dacă am aprecia aceste evenimente istorice fără a avea în vedere şi principiul dualitaţii noţiunilor şi valorilor iar dacă îl avem în vedere nu putem să tragem în mod sincer şi absolut o linie clară de demarcaţie între fidelitate şi infidelitate privite din perspectiva profană. Acesta este şi unul din motivele pentru care, în termeni masonici fidelitatea este expresia credinţei într-o instituţie, o idee, un principiu, un ideal şi nu în ultimul rând într-un juramânt, reprezentând un concept dualic care trebuie să se manifeste atât printr-o componentă pasivă întruchipată de loialitatea fată de fraţi, faţă de o Lojă, faţă de o Obedienţă, faţă de o Jurisdicţie sau faţă de Ordin cât şi printr-o componentă activă concretizata prin: acţiune, mediere, rugăminte, iubire şi ajutorarea fraţilor. Dacă la prima vedere îndatorirea masonică a Fidelităţii pare uşor de îndeplinit sau de urmat, de cele mai multe ori ea este pusă la grea incercare în momentele de cumpănă prin care în mod inevitabil trece la un moment dat fie o Instituţie sau asociere masonică fie un frate. In ceea ce priveşte fidelitatea faţă de Instituţiile şi asocierile masonice lucrurile ar putea fi privite cu o relativă simplitate indiferent dacă vorbim de o Lojă, o Obedienţă sau o Jurisdicţie în sensul că se poate raţiona plecând de la premisa că absolut toate acestea au la bază un acord liber-consimţit al fiecăruia dintre noi consfinţit printr-un jurământ reînoit o dată cu primirea fiecărui grad nou iar un francmason fiind un bărbat liber jurământul pe care îl depune nu are şi nu trebuie să aibe drept scop sau consecinţă transformarea lui într-un vasal. Prin urmare oricare ar fi instituţia sau asocierea, atunci când una sau mai multe din condiţiile existente se modifică masonul fără a se trăda pe sine işi poate pune în discuţie modalitatea în care să rămână fidel sau nu respectivei asocieri sau Instituţii. Realitatea este că un asemenea raţionament este în mod fundamental gresit şi chiar pueril pentru că nu are în vedere faptul că masoneria propune Fidelitatea ca Virtute şi pentru a putea fi o virtute trebuie să aibe un caracter de permanenţa. Astfel, deşi la prima vedere ar putea părea că Fidelitatea este o virtute orientată în întregime spre timpul trecut ea nu are un caracter de moralitate decat în masura în care este un angajament şi o promisiune pentru viitor. In sprijinul acestei afirmaţii s-a aratat şi Denis de Rougemont care declara că « fidelitatea este o angajare a voinţei în acţiunea la viitor şi că doar această angajare conferă un sens veritabilei responsabilitaţi omeneşti » iar Vladimir Jankelevitch afirmă în Cursul său de filozofie morală faptul că « fidelitatea este afirmarea propriei umanităţi în cadrul permanenţei ». In acelaşi timp, tot Vladimir Jankelevitch spunea că « a fi fidel răului e mai rău decat să-l negi şi fidelitatea într-o nebunie e o nebunie şi mai mare » şi desi poate părea că cele două afirmaţii sunt contradictorii Masoneria ne oferă cheia de a ne respecta îndatorirea Fidelităţii conferindu-i acea componentă activă de care am vorbit mai înainte întruchipată în acest caz de acţiune şi mediere. In ceea ce priveşte îndatorirea de fidelitate faţă de un frate, aceasta se manifestă ca o veritabilă virtute masonică mai ales atunci când este exercitată faţă de un confrate ce se gaseşte în momente de restrişte cu o cauzalitate subiectivă (cauzate de propriile lui acţiuni) pentru că în ceea ce priveşte acele situaţii cu o cauzalitate obiectivă (cauzate de împrejurări străine de voinţa lui) îndatoririle/virtuţile care se manifestă predominant sunt compasiunea şi devotamentul. Asadar, vreau sa mă refer în cele ce urmează la primul caz pe care l-am menţionat şi voi începe prin a preciza faptul că personal mă raliez ideii conform căreia masoneria nu este « speculativă » şi nici teoretică ea fiind mai degrabă practică, pretinzând renunţarea la vicii, pasiuni, excese şi în general pretinzând stăpânirea de sine. Astfel, având un caracter practic în tot ceea ce ne solicită ea ne cere doar voinţă şi renunţarea la vechiul nostru sine şi nu ne cere nimic imposibil de realizat. Plecând de la această premisă, vreau să vă împărtăşesc şi sa vă supun meditaţiei un citat din Morala si Dogma Ritului Scoţian Antic si Acceptat al Preailustrului frate Albert Pike care mie mi se pare foarte potrivit în tratarea acestui subiect: « Noi putem spune : « Acest om a minţit, a furat, a falsificat, a deturnat banii care i-au fost încredinţaţi şi totuşi el îşi trăieşte viaţa liniştit, netulburat de faptele comise ». Dar noi nu avem de unde să ştim dacă acel om nu a luptat, chiar dacă fără succes, împotriva unor tentaţii în faţa cărora un altul ar fi cedat imediat. Putem spune care oameni par curaţi din punctul de vedere al oamenilor, dar nu ştim dacă ei apar la fel priviţi din prespectiva Celui Etern. Noi putem spune « Acest om a comis adulter, în timp ce acesta a rămas întotdeauna cast », dar nu putem spune dacă inocenţa celui de-al doilea nu este cumva cauzată de o inimă de gheaţă, de lipsa apetitului sau de o angoasă de durată. Nu putem şti niciodată dacă prăbuşirea unui om nu a fost întârziată de lupte chinuitoare cu propria conştiinţă sau dacă nu a fost cauzată de nişte pulsiuni incontrolabile şi ispăşită mai apoi prin pocăinţa cea mai adâncă. (…) Atunci când înfruntaţi un asemenea rău acţionaţi cu fidelitate, cu răbdare şi cu blândeţe. Compasiunea dumneavoastră să nu se transforme într-o provocare, într-o cruciadă personală şi nici într-o condamnare egoistă. Adresaţi-vă cu căldură fratelui dumneavoastră rătăcit ! Dumnezeu are milă de el. Hristos a murit pentru el. Providenţa are răbdare cu el. Iertarea divină îl aşteaptă, iar Spiritul divin este gata să-l întâmpine cu bucurie atunci când se va întoarce. Alăturaţi-vă providenţei de care Dumnezeu se foloseşte pentru salvarea lui ! » Primul impuls omenesc faţă de un frate care a greşit este acela de a-l judeca pentru că sunt foarte mulţi oamenii care se consideră superiori datorită capacitaţii lor de a identifica un defect sau altul la cei din jurul lor. Mulţi sunt şi cei care în strafundul lor au o adevărată plăcere să constate greşelile comise de semenii lor şi comparându-se cu aceştia încearcă să işi sublinieze astfel aparentele lor merite. Dar masoneria vine şi ne solicită spirit fratern învaţându-ne virtutea Fidelitaţii şi mai mult decât atât legându-ne prin Jurăminte faţă de acest principiu coagulant al Ordinului nostru. Incă de la primirea la gradul de ucenic Francmasoneria ne asigură de ajutorul pe care fraţii ni-l vor da în momentele grele şi ne cere să jurăm şi noi la rândul nostru că vom acorda acest sprijinin fraţilor noştrii, evident inăuntrul limitelor fixate de legea ţării in care trăim, de regulamentele Lojii, Obedienţei si Jurisdicţiei din care facem parte şi de regulile specifice ritului pe care îl practicăm. Este uşor să îi judecăm sau şi mai rău sa îi blamăm şi să îi condamnăm pe cei care greşesc dar este cu mult mai anevoios să renunţăm la impulsurile profane, să apelăm la stăpânirea de sine şi să cautăm să îi sprijinim în spiritul moralei masonice pe fraţii care greşesc pentru a ne îndeplini astfel datoria Fidelitaţii pe care ne-am asumat-o prin jurămintele depuse. Nu pot să închei această planşă fără a menţiona şi cea mai importantă îndatorire şi anume aceea a Fidelităţii faţă de propria noastră misiune, pe care însă nu o voi dezvolta acum rezervând-o pentru o planşă viitoare. In încheiere vreau să vă supun reflecţiei următoarele cuvinte ale Sf. Apostol Pavel : « omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri. »
Am zis!
 
F.'. Vlad L.

23 sept. 2013

Despre nume și păstrarea lui

            Motto: "Numele nu este totul dar fără nume totul este nimic" (Karl-Heinz W.Smola) 
                                                   
Numele este un termen care precizează anumite caractere denotative cu scopul de a-l deosebi de celelalte elemente. Ce s-ar întâmpla dacă de mâine nu va mai trebuie să mă cheme Fratele X ? Nu voi mai fi eu? Se va șterge totată viața pe care am trăit-o? Mi-aș pierde identitatea? Dar, oare, identitatea mea este dată de numele meu sau de faptele mele? Cine mă reprezintă ca entitate recunoscută și în fața cui? Și dacă mi-aș lepăda numele părinților, strămoșilor și moșilor mei, aș fi sortit pieirii sau aș fi un altul? Cine îmi dă identitatea: numele prin care mă recomand sau faptele prin care mă construiesc?  M-aș pierde în anonimat dacă aș fi fără nume? M-aș comporta altfel dacă aș avea un alt nume? Ar mai conta dacă înaintașii mei, al căror nume nu l-aș mai purta, au fost ciobani, vânători, agricultori, bogați, educați, oameni de cultură sau hoți, criminali, inculți, lapidatori, mujici, cerșetori, boiangii, cămătari, giuvaiergii, doctori, contabili, laboranți, vânzători de vise?... Toate faptele și istoriile lor ascunse în numele meu, purtate în numele meu, trăite în numele meu, petrecute în numele meu... Toate aceste mici istorii și clipe de viață nu îmi vor mai aparține și eu nu le voi mai aparține lor odată cu lepădarea de numele care ne dă recunoaștre și care primește identitate și-mi dăruie motiv de existență și dreptul de a mă numi X  din și prin faptele înaintașilor mei. Atâtea întrebări și gânduri tulburătoarea nasc alte și alte întrebări încercând să răspund propriei întrebări: ce aș face dacă de mâine mi-aș schimba numele și nu mă va mai chema Fratele X ? Aș fi capabil de o asemenea hotărâre? Cred că aș fi numai în anume condiții. Dacă tot trecutul familiei mele ar fi unul care mă leagă de faptele înaintașilor care sunt prea mărețe și au marcat istoria întregului neam, atunci cu siguranță nu m-aș lepăda de un astfel de nume, ci cred că m-aș lupta măcar pentru a-i păstra strălucirea. Dacă înaintașii a căror nume îl port ar fi făcut fapte atât de josnice și de prea mare rușine încât orice aș face, numele meu ar fi o povară imposibil de purtat, aș renunța la această legătură și aș dori să fiu rebotezat. Dar dacă numele pe care îl port nu este altceva decât un nume plin de savoarea normalității, care să fi fost purtat de oameni cu ocupații decente, atunci nu aș avea motiv pentru a mă lepăda de acest nume, ci, dimpotrivă aș încerca să îl fac pentru urmașii mei un motiv de bucurie și mândrie atunci când și-l vor prezenta pe mai departe. Descopăr, așadar, că importanța numelui are trei valențe. În primul rând îți dă identitate ca persoană. În al doilea rând îți dăruie valoarea faptelor înaintașilor tăi și în al treilea rând, poți spori sonoritatea și demnitatea numelui tău prin propria ta contribuție de viață. Așadar, a te lepăda de numele tău și a căuta un altul care să te reprezinte mai bine, înseamnă a te lepăda de tine ca individ, ca entitate, ca organizație. Înseamnă a te lepăda de istoria familiei tale sau organizației tale și mai înseamnă a o lua de la capăt. A te naște sub o altă imagine, punându-ți o altă mască, dar păstrând în carne sângele și valorile moștenite precum și luptându-te poate pentru aceleași idealuri spre care ai fost educat să tinzi, chiar dacă numele tău este altul. Pericolul este evident. Dacă schimbăm numai numele și nu obiceiurile, dacă schimbăm numai masca și nu și regulile, dacă schimbăm orientarea, direcția, spațiul, dar lcurăm cu aceleași unelte vechi, atunci este posibil să nu fie suficient să schimbăm un nume. În esență, trebuie înțeles că, pentru a schimba cu adevărat un nume, nu trebuie să te dezici de înaintași, de tine sau de viitorul tău, ci trebuie să pui regului noi, idealuri noi, metode noi care să poarte prin tine (individ, societate, organizație) nu doar un alt chip și alt nume, ci să te transforme profund în altcineva. Numai atunci schimbarea numelui este cu adevărat necesară și reprezentativă. Altfel nu vom face decât să îmbrăcăm alți lupi în piei de oaie.

Fratele X

9 sept. 2013

Binele si raul



Exista o legenda cu privire la “Cina cea de taina”a lui da Vinci...Cand a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus– si Raul – sub chipul lui Iuda. Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale. Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos. L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite. Au trecut 3 ani...Cina cea de Taina era apropae gata – da Vinci insa, nu gasise modelul ideal pentru Iuda. Cardinalul care raspundea de biserica, incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecat fresca. Dupa mai multe zile, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, ajutoarele sale il dusera pana la biserica, unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile. Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atat de bine imprimate pe fata lui. Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:                                                        
-Am mai vazut pictura asta!     
-Cand? Intreba da Vinci surprins.     
-Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam. Pe vremea aceea, cantam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.
Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane.

New movie coming soon


4 sept. 2013

L'Shaná Tová!

 
  La multi ani tuturor FF.'. nostri care sarbatoresc Rosh Hashaná!
L' Shana tová umetuká!
 
 

25 aug. 2013

O scrisoare pierduta...

Iubiti frati,
Ma adresez voua cu fireasca umilinta a unui ucenic, care ciopleste piatra, cu daruirea unui companion care o şlefuieşte si cu frateasca dragoste a unui maestru mason, care incearca impreuna cu tovarasii sai de munca sa traseze schita planurilor care vor continua constructia templului luminii, bucuriei si adevarului. Nu ma adresez in calitatea de Mare Maestru de Onoare ad Vitam al MLNR, nici in aceea de Pro Mare Maestru din Trecut si cu atat mai putin in cea de fost candidat la cea mai inalta functie, cea de Mare Maestru. Ma adresez voua acum, deoarece simt nevoia de a va impartaşi ganduri şi framantari care ma tulbura cu atat mai mult cu cat le-am auzit impartasite si de multi, din ce in ce mai multi frati ai nostri. Acum, pentru ca in viata Obedientei noastre, a fratiei noastre se apropie momente, care adunand ezitari, iregularitati si chiar greseli, pot marca viata noastra de masoni liberi nu numai in prezent dar, sper sa nu fie aşa, si pentru un viitor indelungat. Nu doresc sa produc o noua tulburare, e cel mai grav pacat masonic, in mersul pe care il dorim lin si net crescator al Marei Loji. Nu indemn la rascoala, nu doresc framantari, rupturi, schisme sau lovituri de palat si nici macar de alcov. Nu doresc dobandirea sau redobandirea de functii (pe care dealtfel le-am si refuzat), privilegii (cu care nu sunt de acord), pentru mine sau unii dintre fratii mei (pentru mine sunt toti egali si la fel de merituoşi), avantaje morale si cu atat mai putin material (care din pacate s-au impartit cu grabnica silinta si destula nechibzuinta). Mi-am insuşit şi eu, ca toti fratii indeplinirea programului "Masoneria Romana pentru Romania", pe care fratii din Obedienta, in marea lor intelepciune, au hotarat in Conventul din 6 noiembrie 6010 A.L. sa il aleaga prin desemnarea PRF Radu Ninel Balanescu ca MM al MLNR. Mi l-am insuşit fara a contesta nici un moment (si nici nu intentionez sa contest vreodata) modul in care s-a ajuns la acest rezultat, campania (ce cuvant nemasonic!) absolut nefrateasca marcata de atacuri nedrepte si imunde la adresa mea, a altor frati si chiar a familiei, transpunerea nefireasca a lumii profane in viata ordinului nostru, erorile la validarea nominalizarilor sau nefireasca imixtiune a riturilor de perfectie. Nu am raspuns niciodata la acest mod de actiune şi nici nu voi raspunde vreodata, desi argumente şi instrumente mi s-au oferit si mi se ofera din belşug. Nu am negociat functii, posturi si onoruri, negocieri care s-au facut dealtfel pe marginea scaunelor şi in timpul sacru al desfaşurarii lucrarilor in Templu (caci in Templu eram, iubiti frati la lucrarile Conventului!). Nu am facut promisiuni pe care sa nu le tin şi mai grav, pe care sa trebuiasca sa le respect cu pretul vreunui compromis. Nu am promis şi nu am amenintat, nu am fluturat zaharelul (vai, in cate zeci de bucatele a trebuit impartit) şi nu am plesnit nici biciul (care nu are ce cauta intre frati). Mi-am insusit acest program deoarece aşa au ales fratii mei şi m-am bucurat ca, ulterior, a mai fost completat (chiar fara sa se mentioneze acest fapt) cu idei din programele altor candidati deci si din programul meu. Caci aşa este firesc şi normal şi asa ar trebui sa fie intr-o Fratie normala. Puzderia de distinctii acordate rapid, cu nemiluita pentru "merite masonice deosebite şi contributia la dezvoltarea vietii masonice" dupa nici o luna de la Convent unor frati, cu respectabila varsta masonica de 3-5 ani, nu am considerat-o ca flind o rasplata electorala, ci ca un mod de a angaja obedienta la indeplinirea programului. Nici corul laudatorilor de profesie, care ne aduce aminte de vremurile unui "Mare Carmaci", cor asurzitor in orice ocazie posibila, rituala sau nu, nu l-am considerat decat o dorinta de a sprijini acest program. Corul creştea şi creştea in continuare prin divizarea la infinit pana la bagatelizare a onorurilor, functiilor, insemnelor de mari demnitari (suntem caz unic in lume cu 16 Pro Mari Maestri plus Mare Maestru Adjunct, functie inexistenta in Constitute şi avand corespondent doar la UGLE din motive istorice bine intemeiate), mari ofiteri (sunt aşa o puzderie incat cred ca nici Marele Consiliu nu le mai ştie numarul), asistenti, asistenti personali, mari inspectori, inspector experti (mai trist este ca nici nu au fost vreodata venerabili şi functia de expert iişi face sa creada ca sunt chiar experti), etc. şi fiindca a venit vorba era sa fim doi M.M. Adj. daca m-aş fi lasat ademenit de cantecul sirenelor. Masoneria Romana pentru Romania? Oferim noi acel Orient luminos ca imagine a ordinului nostru in fata lumii profane? Sunt ei, cei aleşi la Orient, deci suntem noi un exemplu, un model prin realizarile in societate, in viata, in lume, prin personalitatea lor morala, profesionala, academica (?), profesorala, administrativa, manageriala, ca sa nu mai vorbim de cea masonica? Pot servi ei, deci putem servi noi ca reper in incercarea grea de a contribui la progresul Romaniei, la incercarea grea de a cataliza fortele spiritului romanesc intr-un efort de a depaşi criza morala, criza economica, demografica, a sanatatii, educatiei, şi invatamantului? Am elaborat sau incercam sa elaboram un program, o strategie in acest sens? Am oferit sau oferim ceva societatii romaneşti şi factorilor de putere şi decizie (oricare ar fi aceştia) pentru a avea apoi recunoaşterea ca partener dispus, disponibil şi valabil intr-un dialog institutional, gata sa se ataşeze in sprijinirea marilor proiecte nationale (nu sa le conduca, Doamne fereşte!, cum mai delireaza unii!)? Sprijinim, moral macar, lupta impotriva tarelor societatii noastre, a coruptiei, a nemuncii, a delasarii, a abandonului, a neimplicarii? Cultivam noi spiritul de raspundere, responsabilitatea civica şi nationala, intrajutorarea frateasca (in limitele stricte ale legii!), munca şi cumpatarea? Cheltuielile bugetare la capitolul salarial s-au dublat, fara nici o aprobare si justificare (de ce?, pentru ce?, pentru cine?), cand in criza oricine ştie ca aceste capitole bugetare trebuie diminuate. In numarul din ce in ce mai mare de recunoaşteri meritate pe care le-am obtinut (lauda inaintaşilor şi Marelui Maestru din Trecutul imediat) a facut cineva ordine? Exista sau vor exista dosare pe Mari Loji cu problematica specifica, stadiul relatiilor, evolutia lor, garanti de amicitie, etc?
In acest lant universal am incercat sa aducem vocea noastra in sprijinul marilor proiecte şi necesitati nationale (aderarea la spatial Schengen, accesarea mai facila a fondurilor europene, inscrierea Romaniei pe traseele importante ale energiei, gazelor, petrolului, transporturilor, in sprijinul politicii romaneşti pentru vecinatate, Moldova, Marea Neagra, Balcanii de Vest, etc.) Eu unul, nu am constatat nimic din toate acestea. Poate din vina mea sau din lipsa comunicarii!
Am constatat doar o structura birocratica hipertrofiata, organizata, obedienta şi automultumita. Pentru ce? Ca sa ce? Trebuie sa ne definim clar obiectivele, sa le anuntam şi sa ni le asumam!
Aceasta trebuie sa o hotarasca fratii, dar dupa un amplu proces de consultare! Dar in schimb crestem ca voinicul din poveste, numarul initierilor e in continuare galopant, vanandu-se noi membri, eventual investiti cu functii profane cat mai inalte (care vai, sunt atat de trecatoare!). Pentru aceste motive, iubiti frati, am luat hotararea sa nu mai particip la lucrarile Marelui Consiliu si nici ale Conventului. Imi voi desfasura viata masonica ca simplu frate intre frati. Nu voi contesta niciuna din hotararile care se vor lua, desi, personal am multe intemeiate obiectiuni la amendamentele propuse anticonstitutional, atat ca fond, ca forma şi procedural. Multe incalca landmarkurile noastre, imuabile, cutumele din stravechime, constitutia şi regulamentul Marii Loji şi din pacate nu sunt asumate de nimeni. Ar fi fost bine ca toate acestea sa se discute in timp (şi masoneria are timp! "pentru noi masonii, timpul nu conteaza") in loji, in colegiile venerabililor şi apoi in ziua premergatoare Conventului intr-o adunare generala extraordinara a asociatiei noastre. lar Conventul, in tinuta ritualica sa le consfinteasca intr-o manifestare de frateasca bucurie, de pace şi armonie, intelepciune, forta şi frumusete, aşa cum trebuie sa fie orice tinuta in care sa se bucure toti fratii din obedienta noastra şi din lantul universal al Marilor Loji surori, care ne vor impodobi coloanele! Las fratii sa hotarasca in intelepciunea lor, fara a uita vreodata ca singura şi adevarata indatorire a unui mason liber este sa faca masonerie (aşa cum spunea Marele Maestru din Trecut care spre meritul sau a vegheat macar asupra regularitatii Marii Loji).

Fie ca Marele Arhitect sa ne lumineze, sa ne calauzeasca paşii şi sa ne ajute in lucrarea noastra frateasca spre gloria Lui, a Ordinului si a tuturor oamenilor!
Am zis!
 
Cu Tripla Acolada Frateasca,
 
PRF Mircea Gheordunescu

 
Mircea Gheordunescu este un fizician român, care a îndeplinit funcția de adjunct al directorului SRI în perioada 1997-2001 și apoi pe cea de consul general al României la Milano.

23 aug. 2013

Gata, magistratii au voie cu sort!


Comisia pentru eficientizarea Consiliului Superior al Magistraturii și a instituțiilor coordonate, parteneriatul cu instituțiile interne și societatea civilă a propus plenului CSM să aprobe o hotărâre de principiu prin care să stabilească că judecătorii și procurorii pot face parte din organizații masonice.
ORDINEA DE ZI A SEDINTEI PLENULUI C.S.M. SOLUTIONATA DIN DATA DE 20 AUGUST 2013
Punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios nr. 14244/1154/2013 privind solicitarea de invalidare a hotărârii Comisiei nr. 2 din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 16 aprilie 2013 referitoare la posibilitatea judecătorilor şi procurorilor de a face parte dintr-o organizaţie masonică.
Solutie
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii şi-a însuşit punctul de vedere al Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios, în sensul că:
- soluţiile din minutele comisiilor din cadrul CSM nu sunt susceptibile de revocare – instituţie specifică Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu atât mai mult cu cât nici petiţionarul nu a invocat prevederile acestei legi, astfel că nu există o procedură precontencioasă;
- dat fiind rolul acestor comisii, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art.411 alin.(2) şi (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a CSM, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr326/2005, cu modificările şi completările ulterioare, opiniile comisiilor nu sunt susceptibile nici de „invalidare”, ci pot fi însuşite sau nu de către Plen/Secţii.
În sensul celor de mai sus, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii decis respingerea solicitării preşedintelui Comitetului de conducere interimară a Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat de invalidare a minutei Comisiei din data de 06 aprilie 2013, ca inadmisibilă.
De asemenea, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a decis adoptarea unei hotărâri de principiu prin care să se stabilească următoarele:
- posibilitatea judecătorilor şi procurorilor de a face parte din asociaţii fără scop patrimonial nu contravine normelor legale care reglementează incompatibilităţile şi interdicţiile, în măsura în care organizaţiile respective sunt înregistrate legal, îndeplinesc cerinţa prevăzută în art.11 alin.(3) din Legea nr.303/2004 şi în art.6 alin.(3) din Codul deontologic al magistraţilor şi funcţionează în limitele scopului şi activităţilor declarate şi autorizate de către instanţele judecătoreşti prin hotărârile privind înscrierea în Registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
- un magistrat nu poate face parte din asociaţii secrete, interzise de art.40 alin.(4) din Constituţie. Dacă o asociaţie înregistrată legal cu un scop, funcţionează în fapt ca o asociaţie secretă, având alte scopuri decât cel declarat, acest fapt trebuie dovedit în fiecare caz în parte, neputând fi prezumat;
- judecătorii şi procurorii au obligaţia de a completa în cadrul declaraţiei de interese prevăzută de art.5 alin.(2) din Legea nr.303/2004 şi de Legea nr.176/2010, modificată, calitatea de membru în asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale, inclusiv cele masonice.

 

22 aug. 2013

Astept ordonantele dumneavoastra!

 
D-l Constantin Chiticaru, un maioras rezervist care bantuie gol prin "analele" istoriei. Servus, Mon Cher!

Give Peace a Chance, Bro!

Ne-a soptit o pasarica (sic!) ca D-l Dr. Viorel Danacu, o victima a orgoliilor personale (dupa cum zicea Fondatoru'), iese iar la atac in stilul versatil caracteristic si isi ameninta FF.'. ca va declansa un mega scandal, transformand ca de obicei Masoneria speculativa intr-un circ ieftin, eminamente operativ. Momentan, conflictul este doar la nivel declarativ, ceea ce ne aduce aminte de "faimoasele cuvinte care ne doare" prin care personal si-a retras total sprijinul fata de Guvern si Presedentie, generand astfel o criza financiara fara precedent in Romania...lol. Vorba poetului, gust puternic si amarui!
 
P.S. Asteptam cu nerabdare corespondenta la nivel inalt, care speram sa ne fie transmisa in curand de la Cancelaria “Marelui Maestru” Danacu... suntem convinsi ca va contine amanunte ce vor zgudui din temelii Maretul Templu, pe baza studiilor lui Marmureanu dar si a profetiilor lui Rasputin. Stay tuned!

19 aug. 2013

In Memoriam

Respectabila Loja “Nicu Filip” sub obedienta MLNaR organizeaza sambata, 31 August 6013/2013, comemorarea anuala a PRF Nicu Filip 33°, Mare Maestru de Onoare, printr-o slujba de vesnica pomenire si depuneri de coroane la Cimitirul Bellu din Capitala, eveniment simbolic care va continua in mod traditional printr-o agapa fraterna.  La aceasta manifestare sunt asteptati sa participe FF.’. din Bucuresti si din tara, indiferent de originile actuale si multumim pe aceasta cale tuturor celor care ne vor sprijini, cu fapta sau cu gandul in aceste momente omagiale!

25 iul. 2013

Mituri si enigme


Remember Cenaclul Flacara  - Un spectacol organizat de Primaria Sect. 4, care a marcat 70 de ani de la nasterea poetului Adrian Paunescu si 40 de ani de la infiintarea Cenaclului Flacara.
Rotonda Parcului "Lumea Copiilor".

Cu rabdare si tacere, caut

Am facut multe, am vazut multe in ani de tulburare si inca orgoliul ma mai ispiteste puternic sa actionez, asteptand armonia. Gandirea ma incearca si sper sa n-am o cadere luciferica, iremediabila dar mareata. Sper ca aceea rabdare cu influente constructive, pe care noi atat o laudam, va realiza mult mai mult decat o forta activatoare. De aceea tot invat sa astept in tacere, cu voluptate imblanzita, uitand de fapt ce vreau, caci timpul, care inghite totul, ma va vindeca in mod sigur si definitiv! Incet, incet, a trebuit sa ma obisnuiesc cu rabdarea, caci la noi intotdeauna ti se spune sa ai rabdare, doar cu intelepciune putand indura mai lesne ceea ce, de fapt, nu poti schimba. Implinire spirituala, launtric sentiment, dar cu ce pret?! Am invatat ca daca ai rabdare poti muta chiar si muntii din loc, insa trebuie sa existe o limita peste care rabdarea cea amara inceteaza sa mai fie o virtute... nu credeti? Eu da, caci n-am inteles nimic, doar am acceptat simuland! De fapt, poate ca voi simti candva bucuria tainica de a fi inteles, incercand sa trezesc Divinul.




17 iul. 2013

Scrisoarea de adio...

Dacă pentru un moment Dumnezeu ar putea uita că sunt o păpuşă de cârpă şi mi-ar da drept cadou o bucăţică de viaţă, aş profita de ea cât mai mult posibil. Nu aş spune probabil tot ceea ce gândesc,dar cu siguranţă aş gândi tot ceea ce spun. Aş da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce ele reprezintă, ci mai curând pentru ceea ce semnificâ. Aş dormi puţin, aş visa mai mult, ştiind că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumină. Aş merge când alţii se opresc; m-aş trezi când alţii adorm.
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou încă puţină viaţă – m-aş îmbrăca cu simplitate, m-aş lungi pe burtă pe pământ, lipindu-mi de el nu numai corpul ci şi sufletul. Le-aş arăta oamenilor cât de mult se înşeală gândindu-se că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc atunci când încetează să iubească.
Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine odată cu bătrâneţea, ci mai curând odată cu uitarea.
Am învăţat atâtea de la voi, oameni!... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, fără să ştie că adevărata fericire constă în felul în care urci. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge pentru prima dată, în mâna sa micuţă, degetul tatălui său, el îl prinde în capcană pentru toată viaţa. Am învăţat că un om nu are dreptul să privească de sus pe un semen al său, decât atunci când trebuie să îl ajute să se ridice.
Sunt atâtea lucruri pe care le-am putut învăţa de la voi! Dar puţine îmi vor servi cu adevărat, pentru că atunci când ele vor fi fost aranjate în această valiză, care este viaţa mea, din păcate eu voi fi pe cale să mor.
Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti!
Dacă aş şti că astăzi este ultima dată când te văd adormind, te-aş strânge tare în braţele mele şi L-aş ruga pe Dumnezeu să îţi păzească sufletul. Dacă aş şti că acestea sunt ultimele minute în care te văd, ţi-aş spune “Te iubesc”şi aş ignora, ruşinat, că tu o ştii deja.
Există întotdeauna un ‘mâine’ şi viaţa ne dă o altă oportunitate de a face lucrurile bine; dar dacă mă înşel şi această zi este singura care ne-a mai rămas, mi-ar place să-ţi spun cât te iubesc şi că nu te voi uita niciodată. Ziua de mâine nu este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Astăzi ar putea fi ultima dată când îi vezi pe cei dragi. Nu mai aştepta, acţionează acum, pentru că s-ar putea ca “mâine” să nu mai vină niciodată şi cu siguranţă, vei regreta ziua în care nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi în care ai fost prea ocupat pentru a adresa celor dragi o ultimă urare. Păstrează-i  aproape de tine pe cei pe care îi iubeşti; şopteşte-le la ureche că ai nevoie de ei; iubeşte-i şi poartă-le de grijă; fă-ţi timp să le spui ‘te înţeleg’, ‘iartă-mă’, ’te rog’, ’multumesc’ şi toate celelalte cuvinte de dragoste pe care le cunoşti. Nimeni nu-şi va aminti de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I lui Dumnezeu forţa şi înţelepciunea să le exprimi. Demonstrează prietenilor tăi şi fiinţelor dragi cât de mult înseamnă pentru tine.
 

Gabriel Garcia Marquez

14 iul. 2013

Vive la France!

 
Eugène Delacroix - La Liberté guidant le peuple
(Scènes de barricades)

1 iul. 2013

Indreptar spre a birui mandria

Scriptura ne spune prin Evanghelii ( Luca I, 60), ca era fiul preotului Zaharia si a Elisabetei, verisoara Mariei. El s-ar fi nascut cu sase luni inaintea lui Iisus. A fost supranumit precursorul, pentru ca a pregatit calea lui Iisus, dar de asemenea, Botezatorul, pentru ca boteza in apele Iordanului. Iordanul se varsa in marea Moarta iar ultima parte a cursului sau a suferit influenta puternicei concentratii in clorura de sodiu a acestei mari, astfel incat apele sale care sunt sursa de viata in cea mai mare parte a parcursului sau, devin ape moarte. Locul unde boteza Ioan se gasea la limita unde se intalnesc apele vietii cu apele mortii. Ioan a fost probabil un esenian, secta  ale care doctrine erau austere si pure si ofereau o mare analogie cu cele ale primilor crestini. El este reprezentat ca un model de devotament si de abnegatie si predica renuntarea si cainta, el era de asemenea, de o mare independenta de gandire.
Sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul a fost situata la 24 Iunie, la Solstitiul de Vara, adica in momentul in care soarele este la apogeu. Aceasta sarbatoare este una din traditiile cele mai vechi ale Omenirii, comuna la aproape toate cultele si popoarele lumii ; imagini solare cu caractel cultual apar chiard in epoca magdaleniana ( J. G. Frazer, ed. Geuthner ).
Doua interpretari se raporteaza la aceste sarbatori. Pentru Mannhardt, ele au drept scop, dupa principiul magiei imitative, de a asigura o pretioasa si abundenta lumina a soarelui pentru oameni, animale si plante. Este teoria care facut din Foc un agent creator. Pentru Wesbesmark, Focul este insarcinat sa purifice, sa curete oamenii si animalele, ca si plantele, inghitand elementele vatamatoare. Aceste doua interpretari nu sunt ireconciliabile. Pentru aceasta trebuie sa interpretam semnificatia originara a acestor Sarbatori prin simbolismul focului-Principiu, de unde totul provine si unde totul se intoarce. Aceasta ideee se regaseste la egipteni care numeau Soarele, « primul nascut dintre fiii lui Dumnezeu ». In Iran, mazdeismul ca si religia lui Mitra, erau religii solare. In India, Indra este creatorul lumii si al Soarelui, zeul luminii ; focul sacrificiului este simbolul focului divin, ceea ce explica ritul funerar al hindusilor.
La Roma, cultul Vestei raspundea acestui omagiu adus Focului-Principiu. Acest  cult s-a extins in Imperiul roman cand s-au urcat pe tron imparati de origine siriana.
Un personaj mitologic care juca la cei vechi, greci si romani, acelasi rol de divinitate ca Apollon, este Hercales, in greaca, sau Hercules, in latina. El era acoperit de o piele de leu, simbol al Soarelui si al aurului. A. Lenoir a facut o apropiere intre cele douasprezece munci ale lui Hercules si mersul soarelui in cele douasprezece semne ale Zodiacului. Aceasta apropiere a fost reluata de unii autori masonici, in deosebi Ragon. In a douasprezecea luna, calatorind in Hesperia, Hercule se imbraca, pentru a face un sacrificiu, cu o roba muiata in sangele unui centaur pe care il ucisese. Aceasta roba il arde cu foc, el isi sfarseste astfel cariera de muritor pentru a-si relua tineretea in ceruri si a se bucura de nemurire. Prima incercare care deschide ciclul celor douasprezece munci este tocmai victoria lui Hercule asupra lui leului din Nemeea. Moartea lui Hercule seamana cu cea a omului profan, urmata de reinvierea initiatului.
In Grecia, misterele din Eleusis, simbolizau de asemenea credinta in Foc, Demiurgul animator si creator al Universului. Acesta doctrina este afirmata la Heraclit, care considera focul ca Suprema unitate, identificat cu inrtregul.
Focul a jucat intotdeauna un rol capital in toate initierile. Acestea au intotdeauna ca obiect  moartea mistica a omului profane urmata de reinvierea mistului, a initiatului care aspira la cunoastere. Sufletul omenesc  nu este decat o parcela a Sufletului Marelui Tot considerat ca Focul Divin. Pentru a obtine gratia reintegrarii, el trebuie sa se purifice de alterari si aceasta prin Apa.
Acesta ne permite, revenind la Ioan Botezatorul, sa intelegem deschiderea simbolica a cuvintelor sale : « Eu va botez cu apa ; dar vine altul care este mai puternic decat mine, caruia nu sunt vrednic sa-i dezleg cureaua incaltarilor ; Acesta va va boteza cu Duh Sfant si Foc. »( Luca III, 60 ). Exista o afinitate si o corespondenta intre Foc si Apa. Ele corespund celor doua principii, feminin si masculin, pasiv si activ, la fel ca si cei doi Luminatori ceresti, Soarele si Luna.
La masoneria actuala, avand o origine crestina, Sfantul Ioan Botezatorul reprezinta initiatorul, cel care prin purificarea apei pregateste drumul catre realizarea frumosului, a Idealului, a Absolutului, asadar catre cunosterea Focului-Principiu.
Cea mai mare, cea mai modesta, cea mai umana si de asemeni cea mai severa strigare a Sfantului Ioan Botezatorul ramane : "Pui de vipere, cine v-a invatat ca sa fugiti de urgia viitoare? Nu aveti scapare decat facand roade vrednice de pocainta. Avraam nu va va putea scapa fiindca faptele voastre nu sunt faptele lui Avraam. Acum securea sta la radacina pomilor si focul alaturea pentru a arde pomii care nu aduc roada buna. Valoarea unui pom o hotarasc roadele ce le face, nicidecum numele pe care il are."

 
F.'. Lucian Wagner