Ritus

În secolul al XVII-lea, ritualurile masonice nu au fost menite să fie scrise și nici nu au fost tipărite. Dar odată cu apariția divergențelor majore dintre facţiuni, ritualurile s-au multiplicat considerabil, ceea ce a dus ulterior la diverse inițiative care au vizat standardizarea practicilor și reunirea acestora în aşa-numitele “Rituri masonice”… Noțiunea de Rit are multe sinonime: ceremonie, obicei, religie, practică, cult, liturghie, respectare, protocol, etichetă, tradiție etc. Regula de urmat, sau Ritul, determină o ordonare anume a lucrurilor, ordonare care dezvăluie de fapt căutarea sensului fiecăruia în Univers. Un Rit masonic este ceea ce permite desemnarea particularității rituale, un ansamblu coerent de ritualuri și practici care definesc un ceremonial masonic. Apărute odată cu Lojile speculative, „Riturile” (din lat. “ritus”) au fost înființate cu scopul standardizării și armonizării practicilor din Ateliere. Alcătuit din simboluri, cuvinte, gesturi și semne, Ritul masonic este definirea tuturor uzanţelor și ordinea în care trebuie să fie executate la diferite ceremonii. Ritualul este acel text care practic fixează forma Riturilor și arată aspectul ceremonios atașat acestora. Ritul s-a creat pentru a fi repetat iar existenţa ritualului se întemeiază pe necesitatea de a păstra stabilitatea formei și pentru a aduna toate regulile Ritului.

Urări solstiţiale

 

Vouex 2021

 

Alege să susţii Francmasoneria!

Voi lupta mereu pentru libertatea gândului, pentru libertatea de conștiinţă care mă defineşte ca francmason, deşi am convingerea că nu toţi împărtăşesc viziunea mea … Dar eu sunt și am fost toată viața un om al faptelor! Cu ajutorul vostru nepreţuit, Fraţii mei, am astăzi șansa deosebită să mă pot implica activ şi să pun umărul la construcţia operativă a unui Edificiu grandios. Grandios nu prin dimensiune, ci prin însemnătate. Dincolo de vorbe, dincolo de promisiuni, dincolo de opinii sau divergențe, un conducător, fie el şi spiritual, este și va fi judecat de posteritate prin realizări, pentru că doar acestea pot da măsura reală a capacității, a priceperii și a implicării sale. Pas cu pas, vom clădi împreună viitorul Ordinului Scoţian și niciun efort nu este prea mare atunci când ne dorim o fundație solidă pentru un bun de patrimoniu cultural. Masoneria tradiţională, practicată de noi, este în serviciul comunităţii din care cu toţii provenim, iar membrii noştri simt că aparțin, în egală măsură, națiunii române dar şi spațiului universal. După cum indică şi etimologia termenului, nu reprezintă Masonerie ceea ce nu este Meşteşug, ceea ce nu este Creaţie sau ceea ce nu se inspiră din simbolurile Artei de a construi, din ceea ce reflectă mental opera Lucrătorului, ca într-o oglindă a timpului. Simbolismul masonic al “pietrelor vii”, acordate la ordinea unui Templu ideal, presupune respectul faţă de fiecare om şi faţă de Calea sa, inspirată din Ordinea primordială de a-şi găsi locul între semeni prin căutarea Perfecţiunii. În cele din urmă, absolutul ne este specific tuturor, căci reprezintă recursul la originea noastră comună, origine care ne face pe toţi Fraţi. General vorbind, donaţiile reprezintă cea mai simplă metodă de a sprijini proiectele speciale ca acesta… Donaţiile voastre creează o legătură tainică, contribuind la consolidarea relațiilor fraterne printr-un obiectiv comun. Atunci când vrei ca societatea să evolueze, cel mai important este să ai iniţiative care susţin acest demers şi să oferi puţin câte puţin. Fratele meu, alege să susţii Francmasoneria de R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., dacă este ceva în care crezi iar ajutorul acordat va fi, de fapt, un sprijin oferit propriei persoane. A avea puterea de a desăvârşi acest Templu naţional din Snagov este până la urmă un enorm privilegiu... A acționa cu dalta şi ciocanul asupra unor sentimente puternice de responsabilitate reprezintă modalitatea excelentă de a ne consolida propriile valori și de a simți că trăim într-un mod care este fidel cu propriile noastre convingeri. De la ultimul Ucenic primit pana la cel mai vechi Suveran Mare Inspector General, vă aşteptăm oricând alături de noi pentru a ne urma destinul… haideţi să ne implicăm împreună pentru Binele comun, căci orice gest are beneficii multiple şi ne va trezi pe parcurs nişte emoţii puternice. După cum bine ştiţi, nu sunt deloc un “adorator” al Francmasoneriei nord-americane, dar vă mărturisesc că rememorez deseori îndemnul adresat de Prea Ilustrul Frate Albert PIKE 33.˙., Mare Comandor de Onoare al Supremului Consiliu al României, care spunea imperativ: “Ceea ce am făcut pentru noi înşine, moare odată cu noi; ceea ce am făcut pentru alţii şi pentru lume, rămâne şi este nemuritor.” 

Am zis!

Ruslan OPRESCU 33.˙.

Suveran Mare Comandor

Nu exista decat o singura Umanitate

Ordinul nostru ocupă un loc unic în peisajul masonic naţional, ceea ce îi conferă o largă recunoaștere. O recunoaștere justificată prin respectul nostru pentru vechile rânduieli ale Tradiției scoţiene. Cred că trezirea conștiinței nu este suficientă şi este necesar să exersăm zi de zi ascensiunea prin acțiune. Şi dacă realizam că textele unei tradiții pot genera o falsă percepţie, atunci trebuie să le RECITIM cu voce tare în contextul contemporan. Eu ştiu că metoda masonică necesită ascultare, gândire, cunoaștere dar și ACŢIUNE. “Woke”-ismul, înrădăcinat în stânga marxistă, se bazează pe negarea realității şi pe respingerea celuilalt, până la punctul de a-i refuza libertatea de exprimare. Iată negația unuia dintre cele mai importante drepturi ale Omului! Depinde de fiecare din noi, Fraţilor, să luptăm împotriva unor astfel de ideologii periculoase, să ne amintim permanent de responsabilitățile asumate de bună voie. Nu este suficient să ne indignăm și să căutăm în Tradiție o explicaţie deformată... Acest refuz al îndatoririlor este substratul, matricea pentru “Cancel culture”. Martin Luther King a luptat până la moarte împotriva inegalităților dar nu prin separarea oamenilor, ci prin reunirea lor. Francmasoneria face la fel de secole… creează un spațiu de toleranță și nu de intoleranță, recunoaște valorile umane dincolo de convingerile lor religioase sau politice, fie că acești bărbați sunt bogați sau săraci și indiferent de orientarea lor sau de culoarea pielii. Uitaţi-vă în jur, la vremurile pe care le trăim. Credem sau nu credem, nu există totuşi decât o SINGURĂ UMANITATE… care nu (mai) trebuie segregată! 

Marele Secretar General al SCR

Constantin Moroiu

Constantin M. Moroiu (n. 15 februarie 1837 – d. 27 aprilie 1918) a fost un ofițer al armatei regale cu gradul de căpitan de roșiori (cavalerie), care a participat la Războiul de Independenţă din 1877, împotriva Imperiului Otoman. Nepot al profesorului francmason de la Colegiul Naţional „Sf. Sava”, Costache R. Moroiu, el a marcat istoria modernă a României și a Masoneriei Naționale, fiind părintele și fondatorul primei Mari Loji de la noi. Se presupune că Moroiu ar fi fost inițiat în iunie 1874 la București. Loja unde a fost prezentat era “Înţelepţii din Heliopolis - Les Sages d'Heliopolis” din obediența “Grand Orient de France”, o Lojă simbolică condusă atunci ca Venerabil Maestru de Dr. Carol Davilla. A fost ridicat la sublimul grad de Maestru Mason fix un an mai târziu. La acea vreme, GOdF era considerată o Obediență regulară, ruptura cu “United Grand Lodge of England” (UGLE) intervenind abia în 1877. Separare datorată unor disensiuni legate de problematica religioasă, în principal de obligativitatea credinţei într-o Fiinţă supremă, GOdF devenind astfel adogmatică. “Înţelepţii din Heliopolis” a fost un Atelier de renume, care a creat multe valuri în lumea profană... Aduna lideri liberali şi conservatori, precum şi pe cei mai importanţi bancheri israeliţi, implicaţi în finanţarea dezvoltării economice a tânărului stat. A reprezentat nucleul de influenţă al aşa-numitei „monstruoase coaliţii” anti-Cuza. Loja a atras militari, cooptaţi pentru planul de îndepărtare al domnitorului şi pregătirea unui corp armat care să pună în aplicare lovitura de palat. Ofiţerii care l-au arestat pe Cuza, silindu-l să demisioneze pe 11 februarie 1866, au fost francmasoni, membri ai acestei loji. Vorbim de  Fratele Constantin Pillat, Fratele Alexandru Lipoianu și nu în ultimul rând, de Fratele Anton Costiescu. Asta pentru că Loja ceruse și obținuse anterior sprijinul GOdF de a interveni pe lângă Marile Puteri ca să se instaleze monarhia constituțională în România. În 1879, Moroiu demisionează din “Înţelepţii din Heliopolis” şi fondează Loja militară “Steaua Dunării – Estrela del Danubio”(Loja Mamă – 000) sub obedienţa “Grande Oriente Lusitano Unido”. Ulterior, reunește cea mai mare parte a Lojilor de români, aflate până atunci sub obediențe străine: franceză, italiană, germană, portugheză etc. și la 8 septembrie 1880, constituie Marea Lojă Națională Română iar luminile au fost aprinse de portughezi. Deci iată că nu francezii ne-au fost alături la începuturi… iar “Grande Loge de France” a apărut abia în 1894. Sub regele Carol I, numeroşi oameni politici au fost francmasoni. În acest climat, Francmasoneria română a putut să treacă de la stadiul fărâmiţării în obedienţe străine la cel de Mare Lojă Naţională. În 1881, Moroiu a fondat “Supremul Consiliu al României de RSAA” iar până în 1911 este Mare Maestru și Suveran Mare Comandor. Recomandarea internaţională ca cele două puteri să fie separate administrativ a venit abia la cea de 4-a Conferinţă a SSCC RSAA din 1929 – Paris (unde România a fost reprezentata de Jean PANGAL 33), precum şi prin adoptarea punctului 5 din “Principiile de regularitate şi recunoaştere” ale UGLE, instituite tot în acelasi an. Înainte de Primul Război Mondial, Ordinul nostru Masonic avea cca 27 de Loji Simbolice. Moroiu s-a remarcat prin crearea unor puternice legături între Marea Lojă Națională Română și numeroase loje masonice din lume, devenind chiar membru de onoare al unora dintre ele. Este apreciat deci ca fondatorul Francmasoneriei române moderne, prin constituirea şi recunoaşterea noastră ca Putere Masonică independentă și Suverană. Poate cea mai temerară hotărâre pentru acele vremuri a fost aceea de a-și iniția propriile fiice, Maria şi Elena, în Loja “Steaua Sudului” din Mangalia. Astfel, în 1883 a deschis drumul Masoneriei  „de adopție” în România. PR Mare Maestru Constantin M. Moroiu se retrage din activitate în anul 1911 la 77 ani, „obosit de muncă şi de bătrâneţe”, cum îşi motivează actul de abdicare, lăsându-l ca urmaş pe Prinţul George-Valentin BIBESCU 33. Interesant este că în majoritatea cazurilor adresa acestuia apare ca fiind pe str. Morfeu la nr. 27 din cartierul Uranus-Izvor, sector 5; în câteva cazuri mai apare o adresă, pe aceeaşi stradă, dar la numărul 6, fapt ce ne determină să luăm în considerare că Moroiu a mai avut un imobil acolo, probabil moştenit de la unchiul său, profesorul Constantin R. Moroiu. Supoziţia se bazează pe faptul că în 1911 strada a primit numele Constantin Moroiu, astfel încât rezervistul Constantin M. Moroiu locuia pe str. Constantin Moroiu … cum este greu de crezut că fiind încă în viaţă numele său a fost dat unei străzi, probabil numele străzii vine de la unchiul sau. În multe articole de presă există deseori confuzia cu unchiul său. Profesorul şi traducătorul Costache Moroiu a fost unul dintre primii bursieri români în străinătate. Avea studii de drept la Universitatea din Pisa (1820-1824), doctor în drept. Este considerat chiar fondatorul învăţământului dreptului din Ţara Românească ca dascăl la „Sf. Sava” (1825-1847), unde a predat cursuri de drept roman, penal şi comercial. A fost coleg de cancelarie cu Ion Heliade-Radulescu, Eufrosin Poteca, Simion Marcovici sau Teodor Paladi. La Cimitirul Bellu ortodox, PR Mare Maestru Constantin M. Moroiu este aşezat alături de nepoţii după una din fiicele sale, Maria C. Bibescu, casatorită cu fiul domnitorului Gheorghe Bibescu. Ca o paranteză, familia Bibescu este originară din satul Bibeşti, com. Săuleşti, jud. Gorj şi are descendenţă directă din boierii Brâncoveni. Se ştie că  R.˙.L.˙. n°1 “Patria”, loja simbolică a membrilor activi ai SC (redenumită “Lanţul de Unire - Chaîne d'Union” în exilul parizian), îşi ţinea ritualurile la Palatul Mogoşoaia. Domeniul era atunci în proprietatea prinţului George-Valentin Bibescu 33, succesorul lui Moroiu pe linie masonică şi apropiat al lui Jean Pangal 33. În porțiunea de N-E a cimitirului Pere-Lachese din Paris se găsește cavoul familiei Bibescu, în care este înmormântată Anna, contesa de Noailles. 

O pepita de intelepciune

„Inițierea nu este o cale pentru a obține mântuirea sufletului, ca în religii, nici o cale de reflecție filosofică. Inițierea masonică nu are vocația de a ne face să scăpăm de angoasa morții, ci de a trăi viața înainte de a muri. Nu este o asigurare de viață, nici de moarte. Inițierea masonică urmărește redeșteptarea masonului pentru ca el să devină el însuși și să acționeze pentru a găsi ceea ce caută cu adevărat, în respectul jurămintelor prestate. ”  

F.˙. Pascal DUMESNIL

Simbolistica bandoului

«Şi a zis Dumnezeu: “Să fie lumină!” Şi a fost lumină.» (Facerea 1:3)

Simplist dar elementar, din toată alegoria meşteşugului nostru atributul banderolei se dovedeşte a fi unul dintre cele mai profunde. Venerabilul Maestru explică Lojii deschise la Gradul de Ucenic că “este simbolul orbirii în care se afla omul dominat de pasiunile sale, cufundat în ignoranţă şi superstiţie.” În ciuda ritualului practicat, numai cineva neinformat își poate imagina că masca-bandou are ca scop să-i ascundă candidatului ornamentele sau însemnele specifice și pe membrii prezenţi, până când acesta îşi va depune jurământul pe cele Trei Mari Lumini ale Francmasoneriei. Totuși, astfel de gânduri frivole trec prin mintea unora dintre Frați, în timp ce așteaptă cu nerăbdare să vadă efectul pe care ceremonia de iniţiere o are asupra postulantului. De fapt, în era Internetului şi a comunicării rapide nu (mai) există nimic secret în interiorul unui Templu masonic, nici macar secretul de grad sau de apartenenţă... Proprietarul imobilului, muncitorii care l-au amenajat, personalul de întreținere și de curățenie etc., toți au văzut spaţiul respectiv, decorat conform Ritului. Unele Ateliere au chiar obiceiul de a invita profani cu diverse ocazii sau festivităţi, pentru a le explica simbolistica folosită. Deci, care este sensul și scopul bandoului, care este simbolismul său? Pentru început, să ne uităm în trecut, la alte sisteme iniţiatice. Învăluind misterele antice, tenebrele au reprezentat întotdeauna simbolul ignoranței. Diverse ritualuri oculte cereau ca ochiul să nu vadă până când inima nu pricepe taina. Prin urmare, se obişnuia ca aspirantul să fie prezentat în întuneric, ca etapă de pregătire pentru recepția luminii depline a Cunoşterii, oricare ar fi fost asta! Iată nişte provocări subtile, pe care istoria  le-a lansat… Legendă sau nu, durata închiderii unui candidat în întuneric și solitudine a variat considerabil, în funcţie de fiecare Tradiţie iniţiatică. Se crede că printre druizii sau sacerdoţii care asigurau spiritualitatea celţilor perioada necesară ar fost de nouă zile. Unele dintre misteriile grecești cereau de trei ori câte nouă zile, iar în anumite ordine persane intervalul obligatoriu de izolare a fost extins la cincizeci. Noi cred că am beneficiat de un timp de reflecţie mai mult decât confortabil la admiterea în Francmasonerie! Acum să ne întoarcem la mitul Genezei, la apariţia Universului… întunericul a existat înainte ca lumina să fie creată şi a fost venerat inițial cu prioritate ca pe cel dintâi născut, ca strămoş al zilei și al Chaos-ului originar. Din circumstanţe şi mai tulburătoare s-a ivit cultul sordid al nopţii, al răului și al dezordinii. În Vechiul Testament, precum și în alte religii sau filozofii antice, negura este asociată simbolic nu numai cu ignoranța umană, ci şi cu păcatul sau cu slăbiciunea. Dar acest lucru nu este valabil în ceea ce privește bezna masonică produsă de masca-bandou, pentru ca păcatul sau slăbiciunea sunt până la urma chestiuni voluntare, rezultat al mersului în sens invers faţă de Cunoaștere, sinistrorsum. Nu există nicio referire la niciun Grad masonic precum că aspirantul ar fi un personaj negativ, care ar face rău... Bandoul nu este voluntar: candidatul se supune acestei practici pentru că i se solicită imperativ! Este o cerință prin care se subliniează conceptul de ignoranță dar și potenţialul acces la Cunoaştere: nu încălca regulile și eliberarea va veni la timpul potrivit. Întunericul secvenţial trăit de un Francmason este de mare ajutor pentru a “vedea” importanţa Cunoașterii. În Lojă, obscuritatea nu este uzitată pentru a sublinia o regenerare morală, deoarece un postulant este considerat o persoană morală, altfel nu ar fi iniţiabil. Un verset interesant din C.˙.L.˙.S.˙. ne spune “îţi voi da vistieriile întunericului, bogăţii ascunse în locuri tainice…” (Isaia 45:3). Aceste “comori ale nopţii” sunt făgăduiala că iluminarea va apărea la un moment dat... Secretele vor fi dezvăluite dar prezența întunericului este esențială pentru asta! Postulantul este introdus în Templu cu ochii legaţi. Deşi nu vede nimic, este capabil să simtă şi chiar va simţi pe inimă ascuţimea unei săbii, ceea ce denotă că există adevăruri intuitive care se ghicesc şi se percep, fără ca totuşi să devină manifeste. Dacă am exlude întunericul primordial, ulterior candidatul nu ar mai putea nici să vadă, nici să aprecieze Lumina libertăţii cu adevărat. Bezna ochilor care nu pot zări este o comoară în sine prin faptul că ne învață pilda nevoii de ceilalți, a mâinilor fraterne, ne învață revelările viitoare și prevestirea noilor judecăți. Iluminarea este posibilă doar prin Cunoaștere și prin servitutea față de M.˙.A.˙.A.˙.U.˙., acesta este chiar miezul Francmasoneriei.

Legătura de la ochi poate fi deci explicată astfel:

-anticiparea Cunoașterii ce va veni;

-îndepărtarea ritualică a acesteia - un memento al “vistieriilor întunericului”;

-dezvăluirea bogățiilor ascunse în locuri tainice;

-primirea ceremonioasă a Luminii reprezintă un moment deosebit important în viața unui Francmason… i se dă Ucenicului nou-primit o avere inestimabilă, pentru toată viața.

Orbirea pasageră, generată de masca-bandou, este simbolul privării de Lumina morală și intelectuală. Prin urmare, candidatul reprezintă “un umil cufundat în întuneric”, rătăcind în căutarea Luminii și Adevărului, obiective declarate ale Fraternității noastre. Aceste simboluri nu au nimic de-a face cu lumina naturală... vorbim de o Lumină a bucuriei, lumina invizibilă pe care inițiatul o primește în Sine doar dacă are inima deschisă, disponibilă și iubitoare. În volumul “Illustrations of Masonry”, publicat în 1772, scoțianul William Preston descrie simțul vederii astfel: “Văzul este simțul prin intermediul căruia distingem obiectele și suntem activați într-o clipită fără schimbarea locului sau a amplasării, pentru a observa armate în luptă, vectori, embleme ale celor mai impunătoare structuri și toate această varietate minunată, angrenată în peisajul Naturii. Datorită acestui simț ne găsim drumul peste oceanul fără cale, traversăm globul pământesc determinându-i parametrii sau dimensiunile și delimitând orice regiune sau parte a acestuia. Cu ajutorul vederii măsurăm planetele și facem noi descoperiri pe sfera stelelor fixe. Mai mult decât atât - prin acesta percepem temperamentele și dispozițiile, pasiunile și atașamentele semenilor noștri, atunci când își doresc cel mai mult să le ascundă. Deși limba poate fi obișnuită să născocească și să ascundă, chipul va afișa ipocrizia unui ochi pătrunzător. În fine, razele de lumină care facilitează acest simț sunt părțile cele mai uimitoare ale creației neînsuflețite și fac din ochi un instrument particular de adorație.” În afară de simbolismul maștii-bandou, există două considerente psihologice pentru privarea temporară a candidatului de vederea sa:

1. Omul are o posibilitate limitată de a colecta informații. Dacă această percepție este împărțită între văz, auz și simțul tactil, privarea de un simț va spori capacitatea celorlalte. Prin urmare, bandoul va crește intensitatea sonoră și va evidenția vorbele pe care candidatul le aude, ceea ce înseamnă că el va acorda mai multă atenție cuvintelor rituale, încercând să le desluşească semnificația. Lipsit de vedere, celelalte simțuri sunt la maxim iar mintea se deschide, avidă de Cunoaştere și astfel este pregătit cu adevărat pentru inițiere. Imaginația este mult mai bogată şi lumea exterioară se reduce la atingeri, la cuvinte sau la zgomote ciudate pe care candidatul încearcă să le înțeleagă. Orbirea voluntară îndeamnă la renunţarea la tot ceea greşit ce crede că ştie, este un factor de concentrare şi un catalizator al percepţiilor exterioare.

2. Inițiatul este mult mai impresionat atunci când face parte din acțiune. Cu cât este mai implicat în desfăşurarea ceremoniei, cu atât este mai mare emoţia pozitivă pe care o trăieşte. Având ochii legați, el se găseşte practic chiar în centrul Ţinutei de inițiere iar asta îl sensibilizează adânc. Profanii apleacă mereu urechea la zgomotul lumii sau la părerile altora... Legătura de la ochi înlătură posibilitatea că aparenţele trecătoare să-i distragă atenţia, îl separă de semenii săi, îl depărtează oarecum şi, totodată, îl invită la introspecţie. Pentru scurt timp se află într-o situație diferită faţă de toţi cei din jurul său. 

Ritualul îl face să să se simtă dependent faţă de un tovarăş care să-l susţină în momentele critice, primind cu o nesocotinţă profană cea dintâi mână care i se întinde... Nu se mai poate apăra singur, trebuie să se încreadă în aproapele său și este sfătuit să-și urmeze cu supunere călăuza ce-i însoţeşte paşii... Deşi este în întuneric şi se confruntă cu gândurile sale, candidatul nu trebuie să se teamă pentru că ghidul său umblă pe calea Luminii. Într-o stare de condiţionare, el îşi dă seama că are nevoie de îndrumare pentru a merge înainte! Momentul în care neofitul este recunoscut ca apt să primească Lumina, după ce a trecut cu bine prin toate probele necesare, reprezintă punctul culminant al ceremoniei. Atunci legătura cade de pe ochii care, obişnuiţi cu întunericul, redescoperă lumina. Resimte “șocul iniţiatic” și astfel percepţia senzorială de tip profan se schimbă treptat: dobândeşte o nouă calitate prin intervenţia unei revelaţii spirituale  care-i permite iniţiatului o altă înţelegere a realităţii, în dimensiunea ei absolută. Dezlegarea ochilor dă expresie concretă tulburării pe care o resimte individual candidatul! Există o forţă a Binelui în obscuritate, indusă de retragerea temporară a vederii. Abia după căderea întunericului omul poate vedea stelele… iar “atâta timp cât iluziile şi prejudecăţile ne orbesc, întunecimea domneşte în noi şi ne face insensibili la splendoarea Adevărului”. Cât de păgubitoare pentru fericirea Omului sunt bezna neştiinţei şi noaptea adâncă a patimilor ce ne amăgesc permanent... 

Am zis!

Florian N.˙.

Sf. Ioan de Vară 2021

Apariția pandemiei de Covid-19 a determinat schimbarea profundă a realității în care trăim. După o lungă perioadă de măsuri restrictive, facem primii pași către normalitate şi exersăm timid îmbrăţişările fraterne cu care eram atât de obişnuiţi. Sper că a fost doar o situație tranzitorie şi vom putea beneficia de constanța întâlnirilor noastre. Dar acum „să intrăm pe căile care ne sunt trasate” pentru a vă transmite un scurt mesaj la final de Şantier... iar „privirile să le îndreptăm spre Lumină!” Încă de la Primul grad al Ritului ni se reamintește că cererea de Lumină reprezintă fundamentul demersului nostru, marcat de mituri și practici destinate să alunge teama de obscuritate. Venim din întuneric și năzuim către Lumină, o lumină care nu este doar cea vizibilă, exterioară. Cu toţii ne dorim şi Lumina lăuntrică, care să ne „fertilizeze” sufletul printr-o deschidere a minții și a inimii. Lumina este Alfa și Omega inițierii masonice, deoarece exprimă Spiritul în toate manifestările sale. Fraţii mei, „ce am cerut noi, odată cu prima noastră intrare în Templu? LUMINĂ!” Iată deci că Lumina este chintesenţa tuturor gradelor Ritului nostru și ne dezvăluie mereu o nouă perspectivă asupra Universului. Natura oferă la Solstiţii imaginea vie a confruntării uriaşe dintre Lumină şi întuneric, o luptă aprigă între trecut şi viitor... Asociate acestor date astronomice, festivităţile dedicate Sfinţilor Ioan marchează Anul masonic la șase luni distanță și îi atribuie UNITATE în dualitate. Nu putem să nu observăm paralelismul evident dintre Solstiții și durata lucrările într-o Lojă albastră: „de la miezul zilei până la miezul nopții”. Să ne bucurăm de cea mai lungă zi, oriunde am fi așezați în Lanțul de Unire! O zi de revelație, de exaltare a vieții în toate formele ei. O zi când Principiul generator se ridică deasupra Orizontului şi emană maximul său de Lumină, înainte de a-şi începe coborârea. Pe măsură ce Soarele material atinge apogeul, claritatea spirituală găsește Perfecțiunea! De mâine, întunericul va începe treptat să domine Lumina până la Solstițiul de Iarnă, când strălucirea solară va reveni pas cu pas ca să recucerească întunericul. Fiecare declin aduce cu sine o nouă oportunitate de transformare, fiecare fază a creșterii anunță un regres iminent și, prin urmare, o viitoare Renaștere. Cele două momente „de cotitură” în ciclul anotimpurilor comportă purificări succesive, fiind niște simboluri ancestrale ale Morții și Învierii, simboluri prezente în alegoria oricăror inițieri. Aceste sărbători fundamentale înscriu acțiunea francmasonilor scoțieni într-un ciclu de Creație mereu reînnoit şi reprezintă moștenirea Tradiției care a făcut din Lumină un element esențial al introspecţiei. Să înaintăm zi de zi, Frații mei, către Lumina iluminatoare, ce-şi trage forța din scânteierea de Sine, pentru a ne putea manifesta în fiecare dintre cele două roluri esenţiale: de iniţiator şi de iniţiat. Dacă am dobândit Lumina masonică, avem datoria să nu o ținem ascunsă ci să o facem cunoscută tuturor Oamenilor prin faptele noastre, ca astfel să lumineze prin noi și viața aproapelui.

Ruslan OPRESCU

Suveran Mare Comandor

220 de ani de Rit

Ieri s-au împlinit 220 de ani de la crearea primului Suprem Consiliu de Gradul al 33-lea și Ultim al Ritului nostru, Charleston – Carolina de Sud (Mother Supreme Council of the World). Cei 11 membrii fondatori au fost John Mitchell – Suveran Mare Comandor, Frederick Dalcho – Locotenent Mare Comandor, Abraham Alexander, Emanuel De La Motta, Thomas Bartholomew Bowen, Israel De Lieben, Isaac Auld, Alexandre Francois Auguste de Grasse, Jean Baptiste Marie Delahogue, Moses Clava Levy and James Moultrie. Dintre aceștia, doar Isaac Auld și James Moultrie erau nativi americani iar din punct de vedere religios, 4 erau evrei, 5 creştini protestanți și 2 romano-catolici. Denumirea de “Rit Scoţian Antic şi Acceptat” a fost folosită pentru prima oară în textul Concordatului dintre “Suprême Conseil de France” şi Obedienţa regulară, la acea vreme, “Grand Orient de France”. Este vorba de un “Tratat de Uniune” semnat pe 05 Decembrie 1804 şi în vigoare cca 10 ani, act prin care Marele Orient a primit dreptul statutar de administrare a primelor 18 Grade ale Ritului nostru. De la acest text “originar” au pornit practic “convenţiile” cu caracter facultativ, stabilite între unele Supreme Consilii şi Marile Loji pe care se sprijină, deşi astăzi relaţia dogmatică a fost inversată greşit, dintr-o perspectivă anglo-saxonă… Separarea bipartită a guvernării Ritului în două Puteri masonice este doar administrativă şi nu din punct de vedere iniţiatic, doar astfel nu se alterează unitatea Ritului nostru, de la Primul la cel de al 33-lea grad… Un Rit recunoscut, al cărui adevărat Conservator şi Protector este un Suprem Consiliu, conform Textelor Fondatoare.

Invităm la reflecție

Uneori este mai bine ca porţile Templului să fie deschise spre exterior, decât să lăsăm fanteziile să înflorească, mai ales că organizaţia noastră fraternă se pretinde discretă şi nicidecum secretă. Scopul acestor scurte intervenţii este să facem mai bine cunoscut ce este cu adevărat Francmasoneria de Rit Scoţian Antic şi Acceptat. Este o instituție tradiţională și iniţiatică care există de mult pe teritoriul României de azi și care se află la originea multor progrese notabile, în ceea ce priveşte societatea şi democraţia, o instituție care a irigat gândirea de-a lungul vremurilor. Ne dorim să explicăm ce facem și ce nu facem, pentru că există multă ficţiune în jurul Francmasoneriei... munca noastră este în genere umanistă și intelectuală. Sper că veți găsi aici postari care tratează subiecte legate de istorie, de probleme sociale sau chiar filosofice, dar fără politică! Rolul nostru este să (ne) dezvoltăm mintea, să invităm la reflecție asupra sensului vieţii şi de aceea nu putem niciodată avea o poziție vis-a-vis de politica statului. Masoneria regulară este un loc de întâlnire între bărbați de opinii și credințe diferite, dar care lucrează împreună pe teme de interes comun, ce ţin de progresul spiritual. Recrutarea tinerilor este dificilă iar vârsta medie a crescut la 45-50 de ani. A fi mason necesită alocarea de timp iar astăzi este greu pentru un tânăr să concilieze viața profesională cu cea masonică. Este nevoie de timp pentru a ne gândi la ceea ce suntem, la ce am putea fi, la ce am putea face, pentru a gândi la unison cu ceilalți. Există, de asemenea, o “permanentă” criză economică, în special, care afectează tinerii din România. Noi avem obligația de a asculta opiniile celor din jur, de a respecta cuvântul celuilalt, avem o serie întreagă de condiționări care cer timp de acceptare şi înţelegere. Pentru a fi francmason trebuie să-ți faci timp, căci Francmasoneria este exact opusul consumerismului! Trăim cu toţii într-o societate de consum extrem de individualizată, în care oamenii se preocupă doar cum să câștige bani şi iar bani. Mulţi se întreabă ce facem în lojile noastre... ei bine, lucrăm! Ne concentrăm în special pe simbolism și pe Cunoașterea de Sine, dar fiecare atelier are propria sa ordine de zi. Legat de secrete, secretul masonic reprezintă secretul a ceea ce se întâmplă în loji, cu uşile închise. Cel mai “vânat” este poate cel legat de procesul inițiatic, dar este unul aparte, care se trăieşte individual şi practic nu se poate împărtăşi nici măcar cu cei apropiaţi. Treptat, speram ca tinerele generații să-şi dea seama că viața nu este doar materială şi nici virtuală. Ei sunt într-o căutare de hrană spirituală, dar nu prea știu cu cine anume sa ia legătura pentru a afla răspunsul la așteptarea lor rațională. Francmasoneria oferă un spațiu adecvat pentru discuții asupra problemelor timpului, asupra relațiilor umane iar a vorbi despre echitate, despre moralitate sau drepturile omului etc. este spiritualitate, fără doar şi poate. Iată ce oferim noi, chiar dacă nu avem soluţie la orice! 

P.˙.Il.˙.F.˙. Florian NICULAE 33.˙.

Mare Secretar General al Sup.˙. Cons.˙.

 

Hollywood

Este cert că istoria Statelor Unite ale Americii este strâns legată de Masonerie. Dar se spune că Francmasonii au creat Hollywood-ul! În fapt, vechiul Hollywood era plin de conexiuni masonice… Când studioul falimentar “Fox Film Corporation” a fuzionat în 1935 cu “20th Century Picture”, prin Fratele Darryl F. Zanuck ca vicepreședinte noua companie a devenit o forţă în domeniu. Walt Disney 33 însuși a fost membru de rang înalt al Ordinului, precum și mulți alţii dintre părinții fondatori ai Entertainment-ului american, Frați aflaţi în poziţii de conducere ca Jack L. Warner de la Warner Bros, regizorul Cecile B. Demille, Carl Laemmle de la Universal sau Louis B. Mayer de la MGM, pentru a numi aici doar câțiva. Nu mai vorbim de actori celebrii ca Tom Mix, Glenn Ford, Douglas Fairbanks, Clark Gable, Richard Pryor, Oliver Hardy, Don Rickles şi Mel Blanc. Pe lângă “Hollywood” Lodge No. 355 sau “Beverly Hills” Lodge No. 528, atelierul lui Darryl F. Zanuck - “Mount Olive” Lodge No. 506 din obedienţa “Grand Lodge of California”, a fost practic fondat ca o „lojă de studio”, unde erau membri activi mulți dintre cei care lucrau în cinematografie. Răuvoitorii afirmă chiar ca iniţierea era “intrarea” în producţia de film. Atât de multe figuri iconice hollywoodiene erau Francmasoni, încât serveau prânzul împreună la studio, ca la agapă fraternă… Metro-Goldwyn-Mayer avea pe lotul său  un local intern, botezat sugestiv „Square & Compass”, în timp ce Frații noștri de la 20th Century - Fox luau masa la “Commissary Café de Paris”. Amenajat pe locul unui fost restaurant franţuzesc, decorul respectiv a fost văzut în diverse filme și emisiuni TV, de-a lungul anilor.

De ziua Europei

Sărbătorile civile sunt momente semnificative de conservare a memoriei colective. Tot așa, ziua Europei a fost stabilită pe 9 MAI, considerată data lansării Construcției europene prin celebra declarație din 1950 a ministrului francez de externe. Personal, consider însă că nu este doar rememorarea Apelului fondator, ci conștientizarea unei realități tangibile, actuale și prezente, care trebuie reînnoită permanent. Ideea unei Fraternităţi universale și planurile de creare a unei Societăţi ideale, în care toți oamenii să poată trăi în pace și armonie, reprezintă elemente fundamentale ale identității masonice. În secolul al XVIII-lea, Lojile masonice s-au înmulțit rapid în toate țările europene, încurajând astfel dezvoltarea unui sistem de relații care au transformat Francmasoneria într-o adevărată “Instituție europeană”. Prin apropierea de Franţa, Marea Lojă Naţională a României se identifică perfect cu valorile europene continentale, care promovează solidaritatea umană prin fapte şi prin gesturi, o solidaritate fără de care uniunea celor 27 de State nu ar mai exista. Principiul libertăţii, al democraţiei, al respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sunt aplicate în toate Atelierele noastre, de la origini şi până în prezent. Într-un moment în care lumea trece printr-o criză profundă, într-un moment în care Europa se întreabă despre viitorul său, într-un moment în care apar îndoieli, întrebări și îngrijorări, Marea Lojă Naţională României trebuie să se dedice Construcţiei, sub toate formele ei. De aceea, cu ocazia Zilei istorice de 9 MAI avem oportunitatea de a reflecta asupra misiunii noastre, avem oportunitatea de a ne (re)apropia și de a depăși sentimentele de distanţare prin creșterea implicării. Să sperăm ca Francmasoneria română va reuşi să treacă cu bine peste provocările prezentului sau rivalităţile trecutului după aceasta pandemie de Covid-19. Să sperăm ca va elimina o dată pentru totdeauna “virusul dezbinării” în favoarea Fraternităţii, a coeziunii și a proiectelor comune, transformând orice diferențe în Forţă creatoare și bucurându-se de moştenirea spirituală lăsată de predecesori pe aceste meleaguri. Dincolo de orice specificitate, francmasonii ar trebui să fie mereu “uniţi în diversitate” prin Idealul măreţ de a face Omenirea mai fericită. 

La mulţi ani, Europa, sa ai parte de pace și de speranţă!

 

Regenerarea şi perpetuarea unei Tradiţii

Îmbrățișăm cu toleranță dogmele religioase și le respectăm ca manifestări necesare ale Adevărului. Dar rămânem independenți față de oricare dintre acestea și vrem să le adaptăm la aspirații legitime, conform doctrinei noastre progresiste. Competențele “profesionale” ale Francmasoneriei sunt de natură ETICĂ  în esență, nicidecum confesională. Dacă ne raportăm la sensul originar, cuvântul “PAŞTE” înseamnă un PASAJ, o tranziție extremă de la captivitate la Libertate. În Cartea Legii Sacre, Paștele se referă la ieşirea poporului evreu din sclavia egipteană, urmând să capete apoi semnificația unei treceri către o stare “verticală” a Ființei, odată cu răstignirea lui Iisus Nazarineanul. Nu este despre “iepuraş” sau despre “vânătoarea de ouă colorate”, este despre sacrificiul Mielului… Este despre suferință şi iubirea de aproape, care s-au personificat în jertfă absolută, din punct de vedere istoric. Paștele ilustrează regenerarea şi perpetuarea unei Tradiţii, transcendența prin care Omul se eliberează total de condiția sa umană. Cununa de Spini, reprezentarea solară a sacrificiului conştient, a fost împletită dintr-o ramură de salcâm - pe care unii dintre noi am cunoscut-o deja, poate prea de timpuriu... Sub semnul pandemiei care ne-a diferențiat caracterele (!), acum viețuim dependenți față de multiplele condiționări în dimensiunea noastră “orizontală”, condiționări care ne blochează temporar accesul spre emancipare. Iar această identificare tot mai profundă cu limitările a devenit un obstacol în calea evoluției noastre asumate. Din punct de vedere spiritual, a petrece Paștele înseamnă a (re)trăi an de an o Resurecție lăuntrică, pentru a ne naște ceea ce suntem cu adevărat. O minunată revelare a Sinelui, bazată pe Lumina purificatoare, care mă duce cu gândul la ordinea Universului și la perfecțiunea Marelui Arhitect. Deşi înrobiţi de virusul Covid-19, ne vom recăpăta curând Libertatea şi vom supraviețui vremurilor prin propriile mijloace, în principal intelectuale! Totodată, alegoric suntem conştienţi că mai întâi trebuie să murim pentru a putea renaște iniţiatic şi a ne desăvârşi Templul interior. Ca membrii ai Marii Loji Naţionale a României, am manifestat întotdeauna o voință profundă de schimbare! Năzuința mea sinceră este ca Paștile să fie o experimentare a Misterului şi să ne arate tuturor posibilitatea transformării la care aspiră sufletul, tot mai însetat şi tot mai flămând. Un gând construit colectiv, o realitate trăită în inima fiecăruia pentru a face Lumea mai bună. Aşa cum a fost imaginată sublim de Marele nostru Iniţiat, acum mai bine de 2000 de ani. Comunicarea virtuală în Masonerie și-a atins maximul… îmi doresc să lucrăm constant umăr la umăr și să întărim Fraternitatea care ne unește, să o deprindem și să o dezvoltăm. Îmi doresc să experimentăm Caritatea și relațiile dintre noi. Îmi doresc ca Ordinul Scoțian să dăinuie mereu și să fie protejat de orice nenorocire, în beneficiul generațiilor viitoare. Nu vă (mai) temeţi, Iubiţi Fraţi, orice umbră diformă a materiei este gata să dispară când Lumina strălucește pe Cer… Iar cuvintele lui Martin Luther King Jr. ne edifică perspectiva: “Darkness cannot drive out darkness: only Light can do that. Hate cannot drive out hate: only Love can do that!” 

Netezirea Pietrei

Întrebat odată cum se realizează o statuie, Michelangelo Buonarroti  a răspuns sec: “Foarte simplu: iei un bloc de marmură, iei daltă şi ciocanul, dai la o parte marmura de prisos şi rămâne statuia”. Nu mulți francmasoni pot realiza un cub perfect... Cu alte cuvinte, avem foarte puţini francmasoni perfecţi în Lojile noastre. Practicarea ritualului și alte lucrări specifice ne pot îndepărta o serie de asperități și defectele vizibile. Noi facem ceea ce stă în puterea noastră, dar esențialul este să ai un material bun pe care să-l lucrezi. Această afirmație se aplică întregii Umanităţi, însă pentru un zidar speculativ are o semnificație aparte… La începutul călătoriei masonice, am fost aşezați în colțul de Nord-Est al Templului cu speranţa că vom fi modelați în ceva plăcut și acceptat de către constructor, odată cu trecerea timpului. Caracterul nostru este o “masă fără formă” și fiecare dintre noi este propriul său arhitect, constructor și material. La fel ca predecesorii noștri, masonii operativi, trebuie să ne arătăm măiestria în netezirea Pietrei, potrivită pentru a fi încercată cu echerul propriei conștiințe. Francmasoneria poate să îmbunătățească materialul bun, dar nu poate face bun un material slab. Să luăm aminte, materialul necorespunzător pune în pericol Templul spiritual pe care încercăm să îl construim!

Francmasonii sunt oameni care trăiesc în prezent

Nu există şi nu poate exista o “autoritate mondială” a Francmasoneriei. Între diversele organizaţii găsim uneori aspecte “competitive”, dar avem un consens sau chiar un modus vivendi, bazat pe Idealul comun. Ne completăm reciproc și nu ne putem niciodată exclude chiar dacă nu ne recunoaştem mereu oficial… Asta indiferent de mesajele propagandistice! Francmasoneria, în particular cea de RSAA, transmite valori fundamental umaniste, inspirate de Iluminismul european și de viziunea, poate utopică, a unei societăți egalitare. Valorile masonice se bazează pe cele ale justiției sociale și ale libertăților individuale, care reflectă fundamentul Ordinului nostru. Desigur, francmasonii sunt tot oameni, oameni care trăiesc în prezent și aceste valori au evoluat inevitabil, s-au adaptat firesc pentru că lumea de astăzi nu mai este cea din sec. al XVIII-lea... Dar asistăm la o anumită formă de decadență a Francmasoneriei când remarcăm utilizarea relaţiilor fraterne pentru motive personale, pentru ambiții politice, etc. care deturnează Meşteşugul de la ţelul său declarat. Francmasoneria este o organizație care poate avea anumite avantaje pentru cei care doresc să încalce legea, beneficiind ipotetic de o anumită discreție. Și unii căută cu ardoare această discreție atunci când au scopuri ascunse, ilegale… E necesar să facem o muncă de conștientizare pentru a ușura anumite rigidități care ne privesc direct. În concepţia noastră, un francmason adevărat este un idealist, fără doar şi poate! 

Steaua cu 9 colțuri

Observăm de multe ori în Scoţianism un simbol aparte, care ne atrage atenţia… îl găsim pe colanul P.˙.Pt.˙. Suveran Mare Comandor, pe Marea Decoraţie a Ordinului, purtată de Membrii Activi al Sup.˙. Cons.˙., pe bijuteriile PP.˙.RR.˙. Demnitari ai M.˙.L.˙.N.˙.aR.˙., pe diverse frontispicii de Temple sau chiar în catehismul unor Înalte Grade, etc: 3 triunghiuri echilaterale îmbinate în formă de stea cu 9 colțuri. Acest simbol ezoteric exprimă perfecțiunea pe planurile mistice, finite și infinite, putând fi interpretată chiar ca o reprezentare a Divinităţii. Triunghiurile întrepătrunse reprezintă cei trei Stâlpi pe care se susţine construcţia noastră (Înţelepciunea, Forţa şi Frumuseţea), cele 3 virtuți teologale (Credința, Speranța și Caritatea) sau chiar cele trei personaje centrale ale Francmasoneriei, Regele Solomon, Regele Hiram din Tyr și Hiram Abi. Cei care au dat şi denumirea meşteşugului nostru de “Artă Regală”… 9 este practic cea mai mare cifră, ultimul număr simplu sau numărul finalizator care marchează dezvoltarea completă, maturitatea. Este atributul numeric pentru sarcina umană şi are proprietatea curioasă de a se reproduce mereu atunci când este înmulțit cu orice alt număr, simbolizează materia care nu poate fi distrusă. Este o trinitate de trinități, finalul unui ciclu iniţiatic care în Scoţianism are 33 de Grade. Lecțiile predate de ritualurile noastre, care ne îndeamnă să devenim mai buni pe măsură ce ne construim Templul spiritual, sunt foarte bine rezumate de Apostolul Pavel în Epistola către Galateni (5:22, 23), unde enumeră cele 9 roade ale Spiritului.

Fie ca Sărbătorile de Primăvară să vă aducă speranţă şi bucurie!

 

Mes meilleurs voeux de joyeuses Fêtes à tous !

 

Consideraţii asupra Agapei Fraterne

Prin ritualurile şi ceremonialurile sale, Francmasoneria încearcă să construiască cu entuziasm relaţia fraternă între membrii săi. Dar pentru realizarea acestui deziderat universal, o parte esenţială şi indispensabilă este AGAPA, adică reuniunea OBLIGATORIE după fiecare Ţinută în jurul unei mese, unde legăturile amicale şi expresia liberă sunt încurajate. Masa comună cimentează unitatea, comunicarea şi ospitalitatea, aspecte importante ale Lanţului nostru. În mod tradiţional, orice şedinţă solemnă este urmată de AGAPĂ, care trebuie privită drept continuarea Lucrărilor rituale şi nicidecum o opţiune de moment. La Solstiţii, AGAPA poate implica şi derularea unui ceremonial, ce trebuie practicat cu fastul cuvenit. Adică un Ritual de agregare şi circumstanţă, întâlnit la diverse comunităţi fraterne şi care se desfăşoară cu uşile închise. Totul astfel încât atmosfera să nu fie tulburată din exterior! Din păcate, CARITATEA este una din valorile cele mai puţin înţelese la Gradele Simbolice, deoarece în majoritatea limbilor moderne se confundă cu milostenia, ca virtute teologică. Termenul vine din latinescul “CARITAS”, cuvânt sinonim cu grecescul “AGAPE / ἀγάπη” - dragostea divină pentru OM, un termen corelat cu primele traduceri ale Bibliei Vulgata. Sensul său real este apropiat ebraicului “AHEB / אהב” - iubirea maximă, necondiţionată şi transfiguratoare. Pentru că, Scumpii mei Fraţi, IUBIREA este de fapt valoarea supremă invocată de Francmasonerie, iar AGAPA a fost instituită ca să ne reamintească mereu acest lucru. Marele nostru Iniţiat, Iisus Nazarineanul, promotorul iertării și al iubirii, și-a adunat apostolii în jurul unei “cine de taină”, pentru a împărtăși Pâinea și Vinul, adăugând un sens mistic prin asimilarea acestora cu corpul și sângele său! Dar până să ajungem în sala de agapă, ar trebui să ne familiarizăm cu “Îndatoririle unui Mason Liber” înscrise în “Constituţia lui James Anderson de la 1723”, care sunt parte din regulile noastre de conduită. Mă voi referi aici strict doar la comportamentul după ce Lucrările au fost închise, dar Fraţii încă nu s-au despărţit: «Frații pot lua parte la distracții nevinovate, tratându-se unul pe altul după posibilități, însă vor evita excesele și nu-1 vor obliga pe alt frate să mănânce sau să bea mai mult decât dorește, nici nu-1 vor împiedica să plece atunci când e obligat de împrejurări. De asemenea, frații nu vor spune și nu vor face nimic jignitor la adresa lui, pentru a nu împiedica o conversație lejeră și liberă. Altfel, va avea de suferit armonia dintre noi și nu ne vom putea îndeplini scopurile nobile…» AGAPA este manifestarea specifică a Unităţii, un moment magic în care se produce schimbul de idei pentru o mai bună cunoaştere şi înţelegere reciprocă, prin folosirea discreţiei, atenţiei, politeţii şi sincerităţii. AGAPE este iubirea de oameni a Divinităţii sau iubirea necondiţionată faţă de semenii noştri, fii ai aceluiaşi Dumnezeu Atotputernic. Să nu uităm însă că, pentru un bun francmason, a iubi pe Dumnezeu înseamnă de fapt a iubi Înţelepciunea şi Adevărul. Ordinul Masonic a înţeles că doar respectul reciproc şi prietenia sinceră pot aduce pacea pe Pământ. Printr-o educaţie etică, noi învăţăm să trăim împreună sub Bolta Astrală şi, de aceea, orice discuţie, orice confruntare cu caracter religios sau politic este interzisă la reuniunile noastre. Asta nu înseamnă că în Francmasonerie ar exista doar “o turmă şi un singur păstor”, că Ordinul ar fi o comunitate amorfă, tăcută şi supusă voinţei unui “unic iniţiator”. Masonul, care practică Toleranţa şi acceptă diferenţa, nu-şi va putea aliena niciodată fiinţa după capriciile unui şef, indiferent ce titlu pompos ar avea, pentru că ar fi contrar Idealului său generos, sprijinit pe cei trei stâlpi binecunoscuţi: Libertate, Egalitate şi Fraternitate. Şi la Agapă francmasonul nu va înceta să-şi confrunte propria sa opinie cu altele, dar o va face întotdeauna respectând sacramentul lansat cu trei veacuri în urmă de Fratele Voltaire: “Voi lupta împotriva ideilor tale, dar voi lupta totodată şi pentru că tu să ai dreptul să le exprimi”. AGAPA joacă un rol important în întărirea apartenenţei la Ordinul Scoţian, dar mai ales la statornicirea coeziunii sociale a membrilor unei Respectabile Loji. Intensificarea relaţiilor dintre Fraţi se realizează prin împărtăşirea aceloraşi trăiri şi emoţii, prin rememorarea aceloraşi idealuri şi valori. AGAPELE au un important rol educațional şi ajută la integrarea Discipolilor şi Companionilor în sânul Atelierului, care prin tradiție îndeplinesc misiunea servirii preparatelor culinare şi a băuturilor, în aşa fel încât fiecare să-şi găsească confortul necesar. Să nu uităm că la AGAPĂ este singurul loc în care un Ucenic se poate exprima, însă cu respect faţă de ceilalți şi după regulile de conduită. Aşa cum toți putem vorbi degajat, fără a mai cere permisiunea Venerabilului Maestru. Departe de rutina zilnică, la AGAPĂ avem oportunitatea de a aborda fără nici o restricţie orice temă de dezbatere, filosofică, simbolică sau rituală, dar cu un bun simţ tipic şi elevat! Aceste momente se dedică în primul rând întrebărilor, pentru că la AGAPĂ suntem încurajați să gândim şi să deprindem cât mai multe despre Arta Regală. Descoperim noi căi de reflecţie prin discuţiile purtate, iar astfel desăvârşirea noastră continuă şi în timpul mesei. Împărtășirea mâncării este bună, ridicarea sănătăţilor la fel, dar și împărţirea echilibrată a sarcinilor sau a constrângerilor este esenţială pentru un francmason, care la AGAPĂ învaţă să se organizeze cât mai bine, lucrând în echipă şi păstrând armonia. Iar „a rămâne” la masă nu este deloc suficient, condiţia este să şi participi activ, cu toată fiinţa. Ca aspect cardinal al existenţei umane, mâncarea dobândeşte o conotaţie simbolică şi rituală, devenind o Hrană Spirituală care regenerează Fiinţa colectivă. Masa comună dezvoltă la maxim sentimentul de Fraternitate şi este de o importanţă aproape mistică. Pentru masonii scoţieni, amestecul de relaxare bahică şi de hierofanie face parte din drumul către Sine, fiind momentul în care conştiinţa descoperă Sacrul în lumea materială. Consumarea aceluiași aliment în același timp este un act care permite Fraţilor să rezoneze, să trăiască în același ritm, în același climat de reflecție și astfel să participe la mister… într-o benefică tovărăşie spirituală. Subliniez că AGAPA nu trebuie să fie deloc o manifestare a luxului sau a vanităţii pentru a flata Ego-ul și a ne trufi, ci va rămâne expresia fizică a voinței noastre de a acționa ca Fraţi, cu ce ne este de trebuință și cu ce ne stă tuturor în putere. Când accentul cade pe cantitate sau pe felurime, când vrem să fim mai presus decât alţi Fraţi, când găsim mai important un obicei personal decât o regulă a Ordinului, riscăm ca AGAPA să-şi piardă sensul originar. Nu ceea ce mâncăm este cu adevărat important, ci cu cine anume, căci Agapele se bazează pe o dragoste nivelatoare și rânduită. Masa fraternă este manifestarea dorinței de Egalitate în bucurie, care potoleşte foamea sufletului… Cu cine îți împărtășești mesele? Cu oamenii cu care te simți bine, altfel ar fi un banal dineu de afaceri. Tradiţia intervine cu argumente de tot felul, Loja justificându-şi AGAPA prin vechi cutume iniţiatice care merg până la Isis şi Osiris, toate popoarele Antichităţii având banchetul lor mistic şi religios. Obiceiul din vechime al meselor în comun arată cât de strânse erau legăturile dintre locuitorii unui oraş, de exemplu, dintre membrii unui grup unit printr-un ideal comun, împărtăşit nu doar simbolic, ci împărţit la propriu asemenea hranei - ca sursă a vieţii. Masa servită în comun avea chiar semnificaţia încheierii unei alianţe, căci a împărţi mijloacele ce întreţin viaţa era dovada legăturii frăţeşti dintre membrii unei comunităţi asumate prin destin. AGAPA noastră îşi are originile în riturile religioase, interpretate într-o viziune simbolică şi practicate în afara oricărei dogme. Marchează un timp privilegiat prin clipele sacre petrecute în comun de Fraţii adunaţi în jurul unei mese, oricât de modestă ar fi, masă care le serveşte drept centru de uniune. Această împrejurare deosebită duce la cimentarea legăturilor dintre membri iar a găsi echilibrul şi măsura în astfel de împrejurări este adeseori ceva dificil: abundenţa mâncării şi a băuturii poate duce la risipă, ceea ce e opusul rolului originar, purificator al Agapelor. Să nu uităm că ţelul fundamental al acestor ospeţe este unirea inimilor şi dezvoltarea conştiinţei sociale, iar realizarea lui depinde de fiecare Frate, de felul în care el îşi descoperă personalitatea lângă ceilalţi. Când sufletul se pune pe tavă, AGAPA adună ceea ce a fost risipit în fiecare... Calitatea ospeţelor masonice depinde de atitudinea deschisă şi sinceră a participanţilor, de capacitatea fiecăruia de a fi receptiv faţă de ceilalţi, ca la o masă în familie, duminica. Cavalerul de Ramsay spunea în celebrul său discurs din 1736: “Dacă filosofia austeră, aprigă şi dispreţuitoare îi face pe oameni să se dezguste de virtute, strămoşii noştri au dorit să o facă atractivă, îngăduind astfel plăcerile nevinovate, muzică plăcută, bucuria curată, voioșia cumpătată. Sentimentele noastre nu sunt acelea pe care şi le imaginează lumea vulgară şi ignorantă. Toate viciile inimii şi ale spiritului sunt alungate de aici, după cum sunt proscrise sacrilegiul şi destrăbălarea, necredinţa şi desfrâul. Mesele noastre sunt asemenea cinelor virtuoase povestite de Horaţiu, unde se vorbea despre tot ceea ce ar fi putut lumina spiritul, ceea ce ar fi putut desăvârşi inima şi intensifică gustul  de adevăr, de bine şi de frumos...” Dacă se vede ori se bănuie că printre iniţiaţi s-au strecurat profani, din instrucţia Gradului de Discipol ştim că formulele uzitate pentru a semnala intruziunea sunt «plouă» sau «casa nu este acoperită» ori «puneţi acoperiş la casă». Pornind de la jargonul specific, a apărut mai târziu în Masoneria franceză expresia de “Sală Umedă”... adică localul public, bistro-ul unde se adună Fraţii pentru a lua masa împreună şi pentru a conversa agreabil. Bănuind că profanii se află în apropiere, sala este categorisită drept “umedă” pentru a le reaminti masonilor că nu sunt la adăpost de intruşi şi secretele lor pot fi dezvăluite. AGAPELE redau momente de efuziune fraternă şi nu trebuie să devină pretext pentru necumpătare, căci termenul „umed“ nu se referă la a bea în exces, aşa cum ar putea unii să creadă. AGAPA şi bucătăria sunt indisociabile, iar istoria gătitului se îmbină cu cea a Umanității. Dincolo de o simplă satisfacție a nevoilor vitale, din cele mai vechi timpuri rolul gastronomiei a cunoscut o dimensiune anexă - convivialitatea, iar pentru societățile inițiatice această dimensiune nu este doar alegorică, ci și mistică. Gătitul este o artă şi AGAPA a fost întotdeauna o consacrare simbolică şi inițiatică, fie că începe sau închide o Ceremonie rituală. Să nu uităm că totul a debutat într-un han medieval, dacă ne raportăm la “Grand Lodge of London and Westminster”, dar nu numai. Chiar şi la nivelul Ritului Scotian Antic şi Acceptat, povestea începea prin 1801 la “Shepheard's Tavern” din Charleston, South Carolina. Ca o concluzie, masa este un Rit de socializare și poate să devină un mijloc de atingere a  sacralităţii, în unele cazuri particulare. Agapele ne îmbogăţesc permanent viaţa şi ne ajută să cizelăm unele asperităţi ale Pietrei noastre. Pentru consolidarea echipei, Venerabilul Maestru trebuie să urmărească menţinerea unei atmosfere de lucru plăcute şi să ridice starea de spirit a membrilor Lojii, iar AGAPA poate fi ocazia ideală de dezvoltare a sentimentului de apartenenţă, pornind de la încurajarea comunicării sau a relaţionării. Pregătirea şi servirea mesei împreună dezvoltă o obişnuinţă şi ajută Loja să se îmbine, deoarece strânge legăturile, responsabilizează Lucrătorul şi impune reguli de bază. AGAPA nu este doar despre mâncare sau băutură, ci mai ales despre hrana afectivă și mentală, pe care o furnizează prin datina transmisă din generație în generație. Aranjarea mesei, poziționarea la masă, discuțiile pe diverse teme, îmbrăţişările din final, etc. aparțin Francmasoneriei şi contribuie la întregirea unei adevărate identități. Să continuăm deci Ritualul nostru la Punctul Geometric cu o AGAPĂ, poate mai puţin formală sau festivă însă cu cu siguranță bogată în discuții și în roade ale Muncii. Î.˙.G.˙.M.˙.A.˙.A.˙., să ne bucurăm împreună de micile plăceri ale vieţii, dar să nu uităm care ne este Ţelul umanitarist: acela de a ne perfecţiona neîncetat ca Omenirea să devină mai bună.

14 Februarie

Este 14 februarie - Ziua Îndrăgostiților ... chiar și printre Francmasoni!

Nici inițiații nu ratau să celebreze această tradiție, sursă de simboluri, care sărbătorește dragostea și fidelitatea. La urma urmei, practica Artei Regale transcende Iubirea iar loialitatea reprezintă Piatra de temelie a construirii propriului Templu.

Cultivam regularitatea

Latura hegemonică a Southern Jurisdiction pare să se adapteze perfect exigențelor politice ale Statelor Unite. Blocul masonic anglo-american încă mai păstrează “noțiunea” de recunoaștere bazată pe constrângerile religioase generate de Regula în 10 puncte din 1929, emanată de UGLE. Acest criteriu unic ne diferențiază, însă noi vom rămâne mereu fideli spiritului Textelor Fondatoare ale RSAA.

La rândul său, Marele Orient  rămâne pe o poziție dogmatică, excluzând atât deismul, cât și teismul. Se bazează doar pe pe o abordare filozofic materialistă sau chiar umanistă (deşi prin definiție, toate Jurisdicțiile sau Obediențele își proclamă esența umanistă). Din punctul nostru de vedere, greşeala majoră a Marelui Orient este practic respingerea spiritualității! Atelierele lor scoţiene au copiat ritualurile “Suprême Conseil de France” pe care le-au moștenit în perioada tristă a concordatului, dar l-au înlocuit pe Marele Arhitect cu Omenirea gânditoare… ce eroare!

Noi suntem atașați profund de Declarația de Principii a Conventului de la Lausanne iar diferența faţă de anglo-saxoni se referă doar la punctul fundamental care îl reprezintă simbolistica Marelui Arhitect al Universului, Dumnezeu obligatoriu pentru ei sau libertatea conștiinței spirituale pentru noi. Îngrijorat de această abordare teistă, Supremul nostru Consiliu, alături de MLNaR, s-a străduit să cultive mai degrabă regularitatea decât sa alerge după recunoașteri. Eforturile de-a lungul anilor au dus la revizuirea ritualurilor, aliniată la textele originare consevate de “Suprême Conseil de France 1804”, precum și la practica riguroasă a acestora. Dar trebuie spus însă că libertatea conștiinței nu este sinonimă cu anarhia, deoarece noi păstrăm intangibile criteriile de regularitate, fundamentul RSAA.

 

Ruslan OPRESCU 33

Suveran Mare Comandor

Ziua Culturii Naționale

Dragi Frați,  

Astăzi este 15 Ianuarie - Ziua Culturii Naționale. O sărbătoare stabilită prin lege în România, de peste zece ani. Data nu a fost aleasă întâmplător, cultura noastră modernă fiind strâns legată de simbolul “poetului nepereche”, a cărui naștere o aniversăm totodată. Având caracter universal, opera sa literară, de dimensiuni mitice, transmite peste veac un mesaj profund și “scăldat în Lumină”,  care este mai actual ca niciodată. Cu această ocazie, vă invit să trăim împreună un moment de reflecţie privind responsabilitatea de a împărtăși generaţiilor următoare de Frați ceea ce am acumulat… E de datoria noastră să descoperim mereu lucruri noi și să adunăm cât mai multe informații utile la consolidarea propriei personalități. De o imensă diversitate, creația eminesciană, încărcată de multiple elemente ezoterice, reprezintă o mare provocare intelectuală și rămâne o autentică sursă de inspirație pentru Francmasoneria românească.  „Masonul fără șorț”, așa cum l-a denumit PRF Nicu Filip, Mihai Eminescu a creat adevărate valori spirituale prin viziunea sa originală în ceea ce privește teoria haosului, în ceea ce privește substratul raţional al lumii înconjurătoare, cosmologia, gândirea demiurgică sau moartea și renașterea inițiatică. Rămân de-a dreptul fascinante năzuinţa sa spre absolut și căutarea eternitaţii… Iubiţi Fraţi, iată o serie de exerciții deja familiare nouă, asimilate din învățăturile și credințele Umanității. Sunt teme cu care Marea Lojă Naţională a României se identifică permanent și cu care vrem să ne îmbogățim patrimoniul, încercând să schimbăm prin propria evoluție imaginea “obscură” a Francmasoneriei contemporane în societatea civilă. 

Am zis!

Marius-Cristian PUIU

Mare Maestru al MLNaR