Bella Italia - pizza express

Pe lângă multitudinea de organizaţii masonice, în Italia există de mult timp o situaţie foarte ciudată vis-a-vis de regularitate/recunoaştere de origine şi practică a Gradelor Simbolice, care seamănă pe undeva cu povestea GLDF/SCDF vs. GLNF/SCPLF/SCNF (vezi Franţa 1964-1965, 2012/2014): 

«Grande Oriente d’Italia –G.O.I.» (1805), practic cea mai veche şi mai mare obedienţă din peninsula cu cca 23.000 de membri, şi-a pierdut recunoaşterea în 1993 iar U.G.L.E. a semnat imediat cu proaspăt înfiinţata «Gran Loggia Regolare d'Italia – G.L.R.I.» (cu cca 3000 de membri astăzi).

Prof. univ. Giuliano Di Bernardo, filosof şi socialist ca orientare politica, un faimos personaj implicat direct în reaprinderea Luminilor în România alături de americani, a demisionat din funcţia de Mare Maestru al G.O.I., motivând corupţia şi controlul Mafiei (vezi scandalul P2), fondând la scurt timp  G.L.R.I. (care practică firesc Emulation, ritul englez). Din păcate pentru el, la cca. 8 ani a ajuns să fie expulzat cu mare tam-tam în presă, ardere între Coloane şi tot tacâmul anglo-saxon. Ulterior a înfiinţat ordinul paramasonic Dignity, având un număr foarte mic de adepţi şi intrând în conflict cu mulţi foşti “tovarăşi masoni”.  

Iată modelul adoptat, de exemplu, de tandemul Nicu Filip/Dănacu şi care se perpetuează astăzi într-o formă exoterică accentuată.

«Supremo Consiglio del Rito Scozzese Antico ed Accettato per la Giurisdizione Massonica Italiana», avându-l ca SMC pe Leo Taroni (în relaţie cu Southern Jurisdiction, USA, the Mother Supreme Council of the World) recrutează firesc DOAR din «Grande Oriente d’Italia». 

G.O.I. are relaţii de amiciţie cu majoritatea Marilor Loji nord-americane, precum şi peste tot în lume (cca 200 de tratate, inclusiv cu Marea Lojă Naţională din România).

Din toată disertaţia reies unele concluzii:

-ar trebui să reflectăm mai mult asupra momentului 1993 şi cine a fost cu adevărat Di Bernado, Iancu, Nicu Filip, Boanţă, Lăzărescu, Paleologu ş.a;

-de ce a fost nevoie de filiera italiană, cand exista un Suprem Consiliu în exil la Paris.

-filiaţia şi continuitatea unei organizaţii masonice ţin de recunoaşteri succesive (în cazul de mai sus, acordată de UGLE, că Mare Loja Mamă a Lumii) şi nu de vechimea “profana”. Iar uneori contează persoana (în sens de garant) cu care se semnează, din diverse motive “ocultate”.

-numărul de membrii şi reprezentativitatea rămân totuşi argumente secundare (sic). 

-atenţie la modelele pe care le alegem şi le promovăm în discursurile noastre, ucenicii n-au nicio vină.

etc

Probabil aceste aspecte se ştiau la noi, chiar înainte de 1989 cand a apărut dosarul Oculta.

https://www.grandeoriente.it/

http://www.glri.it/

http://www.dignityorder.com/

https://www.ugle.org.uk/about/foreign-grand-lodges

RSAA în Anglia, simplă extensie a Royal Arch

Toți candidații la gradele «Ritului Antic și Acceptat» sau mai bine spus «Ordinul Rose Croix de Heredom» din jurisdicția «Supremului Consiliu pentru Anglia și Țara Galilor», trebuie să practice credinţa în Sfânta Treime și să fi fost Maeștri Masoni timp de cel puțin un an într-o Lojă albastră afiliată «United Grand Lodge of England - UGLE». Din titulatura oficială lipsește firesc cuvântul “scoţian”, dar se conduce tot după «Constitutiones Magnae 1786» şi a fost patentat în 1845 de «Southern Jurisdiction of the USA». Cu alte cuvinte, acolo nu este deschis necreștinilor, ceea ce în Europa continentală sau SUA, de exemplu, ar fi de neacceptat. În Franţa, prezenţa Bibliei deschise pe Altarul Jurămintelor este obligatorie dar ca simbol al Tradiţiei şi datorită referirilor frecvente din legendele gradelor scoţiene (1-33). Într-un capitul Rose Croix, deși se recunosc teoretic cele 33 de grade, nu se lucrează decât la al 18-lea grad, iar la al 30-lea, al 31-lea, al 32-lea și al 33-lea doar în mod excepțional.

Din practică, între «United Grand Lodge of England - UGLE» și «The Supreme Council 33 for England and Wales and its Districts and Chapters Overseas» relația este una extrem de strânsă: Marele Maestru, Pro Marele Maestru și Marele Maestru adjunct sunt gradul al 33-lea! Mai mult decât atât, Marele Maestru, Prince Edward, Duke of Kent, este chiar Marele Patron al «Ordinul Rose Croix de Heredom», ceea ce republicanii europeni ar putea-o numi gravă imixtiune. În mod similar, toți cei nouă membri ai Supremului Consiliu sunt Mari Ofițeri ai UGLE . Este de la sine înţeles că sistemul Rose Croix a fost extins astfel şi fostelor colonii britanice.

http://www.sc33.org.uk/

Ameliorarea fiinţei umane prin Francmasonerie – realitate sau utopie?

Am putea pleca de la răsfoirea Constituţiei Marii Loji Naţionale a României, practic similară cu cea a Grande Loge de France - GLdF. Astfel vom afla din primul capitol că «Francmasoneria are drept scop perfecţionarea fiinţei umane şi astfel a întregii Umanităţi.» De la început trebuie spus că însăşi Francmasoneria poate fi considerată un model utopic universalist-laic al societăţii, pe care Cavalerul de Ramsay o visa «republică universală». De fapt celebrele sale discursuri expun tema într-o variaţiune romantică, de unde am putea selecta următoarele pasaje «Strămoşii noştri au imaginat o instituţie al cărei scop unic este de a uni inimile şi spiritele pentru a le face mai bune şi a da naștere în timp unei naţiuni spirituale în care, fără derogări de la diversele îndatoriri pe care diferenţele dintre state o cer, să se creeze un popor nou format din multe naţiuni, pe care să le cimenteze între ele prin legăturile virtuţii şi ale ştiinţei. … Sănătatea morală este o însușire cerută în societatea noastră… Ordinul francmasonilor a fost  instituit pentru a forma oameni. Pentru a forma oameni binevoitori, buni cetăţeni şi buni supuşi, incapabili să-şi încalce promisiunile, fideli adoratori ai Dumnezeului prieteniei, dornici mai curând de virtute decât de răsplată.» Iată un minunat răspuns care ar trebui să ne definească, chiar şi în sec. al XXI-lea. În general, oamenii au nevoie de idealuri pentru a-și justifica angajamentele și pentru a accepta constrângerile inevitabile atunci când este necesar să depună eforturi și să-și schimbe comportamentul. Pornită chipurile dintr-o imaginație fertilă, Francmasoneria reprezintă pentru unii doar o construcție imaginară, dar riguroasă, a unei lumi care în ochii adeptului constituie un Ideal… Eu personal cred că o gândire utopică, încadrată armonios de coerența simbolurilor şi bazată pe „armonia contrariilor”, poate fi esențială pentru îmbunătățirea condiției. Adoptând valorile umaniste şi dovedind credinţă în viitorul omenirii, vom reînvia sistematic Speranța de mai bine. Pornind de la filosofia-slogan promovată virulent de ramura anglo-saxonă “making good men better” (redusă minimalist la acţiuni caritabile), am putea crede în mod eronat că scopul Ordinului este progresul fiinţei umane printr-o “zidărie socială”… când aceasta este de fapt doar OBLIGAŢIA noastră personală, a celor care ne-am propus să deprindem meşteşugul şlefuirii Pietrei. Schimbarea socială este condiţionată determinant de schimbarea interioară, doar aşa putem obţine libertatea cu adevărat. Nici un Mare Maestru, nici un Mare Comandor etc, oricât de mari ar fi, nu ne vor putea învăţa cum să progresăm iar multe din răspunsurile la frământările legate de spiritualitate le vom găsi ocultate în ritualurile practicate şi în lăuntrul nostru. Spre deosebire de doctrina transhumanismului, care s-a dezvoltat pregnant în ultimele decenii, Francmasoneria oferă de sute de ani o altă perspectivă de a îmbunătăți Omul. În Lojile noastre învățăm să ne lăsăm metalele la poarta Templului, învăţam să fim prieteni ai Omului, să-i recunoaştem limitările dar şi perfectibilitatea, exersând mereu o îngăduință justă, pentru a putea convieţui împreună. Oricât de bine am stăpânii Forța, realizăm treptat că nu are nici o valoare fără Frumusețea și Înțelepciunea emanate de dragostea frățească. Deşi sunt unele “contexte ezoterice” în care ni se “inoculează” volens nolens serul adevărului, nu există persoane mai apropiate de perfecțiune decât altele, nu. Există doar oameni care dobândesc mai multă Cunoaștere, care sunt mai echilibrați şi mai în armonie cu Universul decât alții, atât. Francmasoneria, ca instituţie tradiţională, poate reprezenta un “loc” privilegiat în care să ne cultivăm metodic pe noi înșine, un loc în care exersăm ceea ce Anticii numeau virtute. Mai pe româneşte, un loc unde învățăm să trăim alături de ceilalți, percepând diferențele și manifestând toleranța, unde învățăm să ne organizăm, să ne ordonăm, să ne ascultăm și să ne ajutăm. Fără doar şi poate, iniţierea trebuie să fie completată de acţiune! Angajat într-un domeniul de cercetare foarte vast, ca Francmason trebuie să simţi nevoia permanentă de perfecţionare, luptând cu greșelile tale și străduindu-te să fii tot mai bun, AMELIORÂNDU-TE practic cu ajutorul uneltelor și simbolurilor interiorizate. Obligația noastră, asumată voluntar și chiar entuziast la început, este «să ne ferim de viciu și să practicăm virtutea, preferând Dreptatea și Adevărul față de orice». Teoretic, cu toții “prestăm” această muncă în Lojă, dar ca să o ducem la bun sfârşit trebuie să fim constanți și perseverenți... luptând cu tenacitate şi sperând chiar la excelență (!) printr-o (auto)perfecţionare continuă. Este păcat că unii Frați doar mimează munca, având o viziune brută şi profană a perfecţionării, din punctul meu de vedere ireconciliabilă cu spiritul masonic. Între contemplație și acțiune, persistența în mediocritate, la fel ca lipsa de pasiune şi vigoare duc inevitabil la o resemnare pesimistă… şi la un somn profund pe Coloanele Templului. Himeră pentru unii, vis posibil pentru alții, depinde de fiecare din noi dacă ameliorarea fiinţei umane reprezintă doar o tentativă utopică sau este o expresie a realităţii, iar asta se va vedea mai clar decât orice insignă la rever. Trebuie să căutăm în mod constant să atingem Idealul de perfectibilitate printr-o proiecţie individuală în colectivitate, rămânând însă la curent cu realitățile înconjurătoare, doar astfel vom rămâne credibili pentru profani. Orice utopie poate deveni realitate dacă Omenirea o dorește cu adevărat, iar după cum spunea Theodore Monod, „utopia nu este ceva irealizabil, ci doar nerealizat încă”. Poate ca utopia este adevărata vocație a Ordinului nostru, căci avem datoria să construim lumea de mâine, avem datoria să venim cu idei noi, avem datoria să fim gardienii moravurilor și eticii. Meșteșugul pe care îmi doresc să-l deprind eu pendulează între ideal și realitate… să ne străduim că realitatea să fie mult mai aproape de ideal și idealul nostru să devină realitate. Dar trebuie să recunosc că îndoiala mă cuprinde mereu de-a lungul călătoriei mele spre Eternul Orient!

Se simte necesitatea unei cooperări active!

“Masoneria regulară din România se află într-o perioadă de stagnare, iar motivaţiile sunt diverse… Putem aminti dificultatea potenţialilor candidaţi de a disemina corect și obiectiv informațiile asupra păienjenişului de aşa-zise obediențe sau supreme consilii. De asemenea, trebuie spus că, după zeci de ani în care a dominat totalitarismul și anti-masonicul, Ordinul nostru încă mai stârneşte scepticism, ironie, neîncredere sau chiar frică... Din dorinţa de rating, nu de puţine ori mass-media amplifică la maxim acest scepticism, iar cel mai grav este ca «luptele» dintre organizații dezvăluie profanului o imagine tenebroasă, în care primează legăturile oneroase în detrimentul celor fraterne. Trebuie să recunoaştem că încercările noastre discrete de comunicare, oricât de relevante ar fi, nu mai pot contrazice această impresie generală… Lumea se schimbă și ţara noastră nu face excepţie! Obiectivele de referință ale societății românești sunt estompate de false modele lipsite de conținut și substanță, iar Francmasoneria autentică, cea recunoscută internaţional, va trebui să-şi definească cât mai repede un proiect comun și unificator, depăşind conflictele care o divizează permanent. Se simte necesitatea unei cooperări active, care sa faciliteze schimbul de informaţii în ceea ce priveşte Tradiţia iniţiatică şi spiritualitatea, care să vizeze crearea de forumuri comune sau adoptarea unei poziții unitare şi legitime pe subiecte de interes actual.”  

Ruslan Oprescu 33, Suveran Mare Comandor

scrrsaa@gmail.com