Dragi mei,
Ameninţaţi
de suferinţă şi puşi în faţa mărginirilor noastre, ne trăim colectiv şi global
pătimirile. Împărtăşim momente dificile, care ne-au schimbat perspectivele şi
nu cred că cineva dintre noi a mai cunoscut personal vreo experienţă asemănătoare…
Dar taina Resurecţiei şi dinamismul său spiritual pot fi înţelese de fiecare
dintre noi acum mai mult decât oricând, cu condiţia de a ne păstra Credinţa şi
obligaţiile ataşate alegerii noastre. Ar fi inutil să ne mai transmitem astăzi
mesaje superficiale dacă nu acționam ca atare, dovedind angajarea noastră faţă
de valorile pe care le-am îmbrăţişat (formal) la iniţiere.
Suportăm tot mai
greu diverse restricţii obiective în desfăşurarea muncii noastre profane şi
masonice. Se simte acut nevoia de gesturi dar, în acelaşi timp, se simte şi
nevoia de gânduri, căci esenţa Omului stă în cugetare. Acele reflecţii care să
ne confere Forţa launtrică pentru a ne transcede dimensiunea fizică şi a
înţelege mesajul de Lumină al Paştilor.
Astăzi învăţăm (oare?) să căutăm
Esenţialul… până la o “relaxare oficială” e nevoie stringentă nu numai de
lucruri materiale, ci şi de ajutor sufletesc. Cu siguranţă, există şi o
parte bună a lucrurilor, care tinde să aducă un vag echilibru: între starea de
urgenţă şi aşteptarea unui nou început, avem şansa deosebită de a redescoperi
familia, prietenia, generozitatea sau apropierea. Criza sanitară ne va ajuta să
desluşim tot mai clar Binele, care ne înconjoară pretutindeni şi ne face să ne
simţim tot mai uniţi, căci, oameni simpli fiind, purtăm preventiv şi uniform
măşti de protecţie, dar încercăm să ne recunoaştem după ochi şi mai ales după
fapte.
Distanţaţi fizic, NU SOCIAL, ar trebui să manifestăm solidaritate cu cei
încercați şi să ne sprijinim între noi, pentru a limita cât mai mult teama
firească. Paradoxal, abia acum realizăm cât de important este “A TRAI ÎMPREUNĂ”,
privind tolerant dincolo de diferențe, fără rețineri sau prejudecăți... În
drama actuală, să cimentăm deci
legăturile fraterne prin fervoarea Carităţii şi să fim alături unii de alții cu
certitudinea Speranţei, evitând fără lamentare orice „carantină morală”,
transpusă la experienţa colectivă.
Într-un fel sau altul, toţi avem de îndurat
de pe urma consecinţelor pandemiei de COVID-19. Nu mai ştim cât e Soarele de
sus, nu mai ştim cât de sigură este structura Ordinului. Ca să aflăm cum vom re-construi,
contactul dintre noi cere actualizare dar rămâne totuşi fundamental şi trebuie
menţinut într-un spirit al apropierii. Chiar dacă Iubirea fraternă îmbracă
forme noi, prezentul necesită comunicare şi despre lucruri care ne interesează,
nu numai despre cele care ne îngrijorează, pentru asta există aplicaţii mobile!
Meditând la Patimile Marelui nostru Iniţiat, anul acesta ne-a fost dat să
contemplăm Misterul doar în liniştea căminului, dar conexiunea cu Divinitatea
va suplini orice singurătate aparentă. Deşi vom “petrece” Sărbătorile într-un
mod atipic, ca Francmasoni suntem obişnuiţi să ne supunem regulilor trasate:
rămânem în siguranţă, avem grijă unii de alţii şi astfel vom reuşi să ne
cunoaştem viitorul. Cu alte cuvinte, ne demonstrăm apartenenţa.
Fraţi
mei de suflet, fie ca Sf. Paşti să ne întărească încrederea că această
realitate “virală” se va schimba...
