10 ani

Dragii mei Frați,

Primul verset din «Psalmul 133» al lui David spune: “Iată ce bine şi ce plăcut este când fraţii locuiesc împreună în armonie!”… un scurt, dar frumos poem profetic ce preamăreşte bucuria curată a unirii frăţeşti, inspirând generații la rând. Poate zugrăvi chiar atmosfera luminoasă din sânul acestei Respectabile Loji, unde noi ne adunăm cu exactitate şi constanţă pentru a ţine ritual. Fiecare după puterile sale, ne unim într-o lucrare colectivă ceea ce face ca iubirea fraternă să devină aproape palpabilă. Este conturul perfect al unei micro-societăţi conduse de acelaşi Ideal, în care ar trebui să domnească Pacea şi Armonia.

Iubirea de Fraţi înseamnă că fiecare dintre noi, pe măsură ce ne descoperim ascunse propriile deformări, vom căuta să le netezim cât mai repede. Iubirea de Fraţi înseamnă că, dacă unii au particularităţi specifice de dezvoltare, discordante faţă de ideile şi sentimentele noastre, îi vom îndrăgi  şi-i vom sprijini cu bucurie, pentru că noi i-am ales.                                                                   Să fie posibilă unitatea în diversitate? Celebrarea primului nostru deceniu de activitate stă mărturie că acest deziderat este realizabil. În detrimentul multiplelor controverse exterioare, aici ne adunăm eforturile pentru a construi un Edificiu măreț, piatră cu piatră. Nu viețuim sub aceeaşi Boltă înstelată ca să ridicăm între noi ziduri reci și urâte, pervertindu-ne viitorul... Şi uite că am atins o vârstă frumoasă: simbol al absolutului, numărul «10» este un număr complet și perfect, dominat de responsabilitate și împlinire!

Inițierea masonică reprezintă un angajament de onoare pe care îl luăm în primul rând față de noi înșine dar și față de cei cu care avem legături fraterne, atât în interiorul Atelierului, cât și în exteriorul acestuia. Să ne demonstrăm Ucenicia prin acest angajament esențial, căci este simbolul Speranței de mai bine pe care noi îl arătăm Umanității. Inițierea masonică este, fără doar și poate, un drum dificil care ne angajează cu o normă întreagă…

Ca să rămânem în acelaşi registru, o interogare biblică din «Cartea Facerii» sună cam așa: „Unde este fratele tău?”… La ceas aniversar, oare cum ne privim în oglindă, cu privirea lui Cain sau cu cea a lui Abel? De răspunsul nostru depinde cum vom ştii să ne recunoaştem şi să ne preţuim  în sânul Familiei Scoţiene, fără a ne abate inima spre înfrăţiri străine, care nu ne împărtăşesc valorile.

Deşi gândurile de întâietate ne ispitesc perpetuu, să nu uităm că aici suntem doar ceea ce Fraţii ne recunosc şi nu ceea ce vrem noi să fim. Privind atent într-o oglindă, netedă și lucioasă, fiecare va desluşi trăsături hidoase ale unui Cain. Fraternitatea ar trebui să ne apropie, dar noi suferim cronic de o misterioasă dezbinare lăuntrică, poate specifică naturii umane. Cain și Abel nu simbolizează rudenia de sânge, ci o legatură sângeroasă iar ura bolnavicioasă a Fratelui, generată de invidia egalitară sau de obsesia permanentă a comparației, se metamorfozează în felurite chipuri cu minţile pipernicite, chiar şi aici, pe Coloanele Templului.

Calea spre Virtute este asemeni unei scări interioare, înălțând, puțin câte puțin, pe Omul virtuos și înțelept. Dar, cei ce-i urcă treptele prea repede pot fi cuprinși de rău de altitudine şi de aceea trebuie întăriți pe parcurs… Să rămânem fideli dedicării noastre atunci când devotamentului faţă Ordin ne este pus la încercare, căci niciun rău nu îndreaptă un altul, nicio răzbunare nu dă satisfacţie nedreptăţii, niciun resentiment nu face bine inimii, nicio interiorizare nu apropie, ba din contră!

Mărturisesc că secvenţa iniţiatică din Lanţul de Unire în care m-am găsit deodată în fața oglinzii a fost un moment de uimire iar teatralitatea ceremoniei m-a făcut să privesc o clipă în jurul meu și să zâmbesc discret. Uneori, stau şi mă întreb dacă în loc «să merg mai departe» n-ar fi trebuit «să merg în altă parte»… pentru că nici nu mai ştiu ce-am făcut, m-am uitat fix la oglindă sau „în oglindă”? După ani, realizez că oglinda, străvechi atribut al civilizației umane, rămâne acelaşi „ochi străin” prin care căutăm adevărul despre noi.

Omul este asemeni Sf. Apostol Toma (Geamănul), căruia i se atribuie apelativul peiorativ de „Necredinciosul”, cel reprezentat cu o riglă şi un echer în mâna şi care socoteşte doar ce vede pentru a (se) putea construi, imaginea generică a scepticului care refuză să creadă fără o experiență personală. Trăind un permanent şi dramatic conflict interior, avem nevoie de o explicație rațională a lucrurilor care ne înconjoară. Imaginea propusă de oglindă este logica care ne aduce într-o nouă dimensiune a ființei, evoluând treptat de la respingere la reflexie.

Intrăm în relație cu Fratele de lângă noi pentru a ajunge la Sine: întotdeauna ne e mai ușor să privim în jur decât înlăuntru și căutăm alți ochi care să ne reflecte privirea. Dacă reușim să conștientizăm invizibilul și să ne apropiem de Adevăr, ajungem să fim mai toleranți, realizând că toți ceilalți nu sunt decât diversele noastre faţete pe care le-am tăinuit. Căutăm iluzoriu perfecţiunea dar ramânem imperfecţi, căci altfel nu am mai avea nevoie unii de alţii. Existăm în polaritate, în diversitate, în contradicţii şi în relaţii. Devenim o oglindă în care se reflecta ceilalţi așa cum ceilalţi sunt o oglindă în care ne reflectam la rândul nostru, ca o memorie colectivă ce ne strânge laolaltă.

Din dorinţa „de a scoate paiul” din ochiul altuia cu ipocrizie, ne-am uitat obiceiul: prin unitatea desăvârşită a Ritului, să ne acordăm responsabilitatea de a ne privi şi trata aşa cum am vrea să o facă ceilalţi, fără a mai da vina cu înverşunare pe oglindă. Căci oglinda separă discret razele Luminii ca să ne arate drumul şi ne ajută să identificăm asperităţile care au nevoie de şlefuire. Să o folosim deci cu încredere, chiar şi atunci când ne urăm cordial LA MULŢI ANI!

Mai am multe de învăţat în ceea ce priveşte asocierile, dar închei aici intervenţia mea, poate nepotrivită într-un cadru festiv, dorind tuturor «ca fratele să ne fie oglindă!». Aşa vom descoperi cât de trainică este dorita noastră Fraternitate…

Am zis!

Florian N.˙.  

Calatoria voastra s-a incheiat?

În calitatea oficială pe care o deţin temporar, cât şi în nume personal dați-mi voie să vă prezint o perspectivă de studiu, care poate duce în timp la deplinătatea desăvârşirii spirituale. Desăvârşirea ar trebui sa fie ţelul sublim pe care vrem să-l atingem, un amplu proces de ascultare, învăţare şi creştere. 

O serie de adepţi ai Artei Regale se mulţumesc cu superficialitate să primească doar gradele simbolice, dar pe care nu le vor poseda niciodată într-o manieră eficace. Chiar dacă ei deţin un tezaur ascuns, nu sunt capabili să-i priceapă valoarea si de aceea nu vor avea niciun rezultat la final. 

Dobândit firesc după circa doi-trei ani de la prima inițiere, gradul de Maestru reprezintă finalitatea unei secvențe caracteristică iniţierilor meşteşugăreşti de tip anglo-saxon, de unde se presupune că ar proveni Francmasoneria speculativă, oficializată teoretic prin «Constituțiile lui Anderson» din 1723. 

Din punct de vedere istoric, acest grad a apărut abia în 1725 și poate fi considerat, fără a greşi, primul dintre «Înaltele Grade», mai ales că încă din 1733 apar referințe manuscrise despre lojile de «Scotch Master Masons» din Londra sau Bristol, primele grade scoțiene ale clasei timpurii, conferite după Maestrie. Apoi, în 1736 Sir Andrew-Michael RAMSAY își ține la Paris celebrul discurs moralizator, prin care a introdus cavalerismul în Francmasonerie, atribuindu-i o mitică origine templieră. De atunci s-au înregistrat progrese semnificative și au apărut zeci de grade «scoțiene», structurate ulterior în sisteme de Înalte Grade. În ceea ce ne priveşte, putem vorbi doar de «Ritul de Heredom sau de Perfecție» începând cu 1764 precum și de «Ritul Scoțian Antic şi Acceptat» după 1804, care au construit o ierarhie spirituală în sânul unui Ordin considerat tradițional inițiatic, atestând titlurile gradelor instituite și legendele care le structurează. 

Legenda lui Hiram, care a fondat practic gradul al 3-lea, realizează „identitatea narativă” a «diasporei» masonice din întreaga lume. Dar după Măiestrie apar întrebări multiple, care rămân fără răspuns pentru cei care nu-şi continuă perfecţionarea. Ce se întâmplă cu cei trei Companioni răi? Există loc pentru răzbunare? Când, cum și de cine trebuie făcută Justiția? Arhitectul este înlocuibil? Dacă da, de cine anume? Pe ce criterii poate fi selectat un astfel de Ales? Cum și cu cine se poate finaliza construcția Templului? Cum se va asigura transmiterea Meșteșugului? Ce să faci cu acel Cuvânt subtituit? Etc… Numărul de întrebări induse de practica scoțiană până la accederea Orientului Etern tinde la infinit. 

Ansamblul Înaltelor Grade oferă „căutătorului” un corpus antropologic de o amplitudine și de o profunzime incomparabile, pe care le poate parcurge la nesfârșit prin exercițiul colectiv al ritualurilor, precum și prin meditația asupra simbolurilor şi miturilor dezvoltate. În toată această călătorie, „scoțianul” se înarmează cu tenacitate pentru luptele pe care trebuie să le poarte în slujba idealurilor sale, conform jurământului prestat la gradul de Discipol și reiterat succesiv prin noi angajamente la fiecare grad primit. 

Caracterul operativ al sistemului scoțian este dovedit de faptul că traversează al patrulea secol de existență, în continuare fiind Ritul cel mai practicat pe cele două Emisfere, în cele mai multe limbi. Asta pentru că încearcă să răspundă la eterna întrebare existențială «Cine sunt eu?» apropiat sensului interogat de Moise în Exodul biblic (3:11) şi oferind totodată mijloacele de aplicare a celebrului vers din opera grecului Pindar: «Vei deveni cine eşti… doar când vei învăţa asta!» Faptul că te cauţi pe Sine înseamnă că deja te-ai găsit, iar noi asta oferim… adică mai nimic, după cum consideră unii! 

De ce să ne mai continuăm parcursul iniţiatic după cel de al 3-lea grad? În mod evident, este prima întrebare esențială pe care orice Maestru, mai nou sau mai vechi, şi-o va pune într-o bună zi. Prin urmare, anterior procesului de recrutare și selecție socotim că este foarte important să le răspundem detaliat, cu precizarea că nu încercăm să satisfacem aşteptările nimănui ci oferim o posibilitate de transformare mentală.                                                          Pornim de la ideea principală că statutul personal nu garantează calitatea sau capacitatea de a îndeplini cel mai bine o demnitate. Cine poate pretinde că o diplomă este suficientă pentru a deveni inginer, medic sau contabil? O condiție necesară nu poate fi niciodată suficientă! Să estompam orgoliile și să ne gândim că însuşi titlul pompos de MAESTRU contrazice noțiunea de Maiestrie, care necesită voință și eforturi permanente de progres. 

Prin gradul de Maestru se presupune deci că am dobândit plenitudinea drepturilor și cunoștințelor masonice, așa cum sunt ele percepute «între Echer și Compas». Însă trebuie studiate toate exigențele specifice, mai ales că în lojile simbolice este dificil să căpătăm experienţa necesară pentru a deveni propriul Maestru, timpul relativ scurt de elevaţie făcând imposibilă desăvârşirea. Poate apărea frecvent și pericolul grav al satisfacţiei de sine, al sentimentului de «capăt de drum» ce creează o imagine falsă care ne oprește din evoluţie.

Înaltele Grade ne ajută să aprofundăm cerințele Măiestriei, atât individual cât şi împreună cu Fraţii noștri, luminând ceea ce era în întuneric, exaltând, autentificând sau transpunând experienţele anterioare. Au misiunea sacră de a conduce progresiv la interiorizarea ezoterismului primelor trei grade şi permit Masonului să-şi realizeze ucenicia, pentru a deveni mai târziu un Companion capabil să aspire la veritabila Măiestrie a Lucrării. Atâta timp cât instruirea nu este completă, nu poţi distinge clar drumul iar Lumina se arată în toată strălucirea ei doar celui care vrea să deschidă larg ochii şi să privească. Într-o bună zi, orice Maestru va trebui să aibă mai bine de şapte ani, dator să tindă către gradul ultim al Ritului nostru, prin tot ceea ce intreprinde înăuntru şi în afara Templului. 

Legenda pe care o invocă cel de al 3-lea grad îl distanţează de primele două, împrumutate de la zidarii operativi ai Evului Mediu. Este important să formulăm acum următoarea corecţie: departe de a fi în contradicție cu cele simbolice, Înaltele Grade sunt o extensie și o dezvoltare a primelor, iar printr-o simplă apartenenţă nu se poate pretinde superioritate în raport cu ceilalţi. Înaltele Grade reprezintă un instrument complementar dar necesar, fiind stagii de aprofundare puse în slujba tuturor Fraţilor din Marea Lojă Naţională a României. După această rectificare a unei iluzii deşarte, este esențială perspectiva noilor acumulări, dar şi obligativitatea îndatoririlor ataşate. Iar pentru a deveni Maeştri autentici, învăţăm să punem mereu la îndoială cerințele sau constrângerile cu care ne confruntăm, fară a mai adopta involuntar poziția «la Ordin». Acesta este scopul fundamental al Înaltelor Grade, începând cu «Legenda lui Hiram» care ne poartă pe un drum lung și dificil, sperând să nu ne amăgim singuri și să renunţăm benevol la libertatea Spiritului. 

Ce oferă de fapt aprofundarea Măiestriei în sânul Supremului nostru Consiliu? Mai întâi, trebuie să înţelegem semnificația termenului „Scoțianism”, care nu are mare legătură cu Scoția, ci desemnează de fapt Înaltele Grade sau un sistem de grade ulterioare Măiestriei, cu o conotație de prestigiu. Majoritatea gradelor Ritului s-au născut și s-au dezvoltat în Franța, iar câteva sunt de origine continentală sau anglo-saxonă. 

Motivaţiile accederii într-o Lojă de Perfecție ar  putea ar fi următoarele: 

a) motivaţia istorică

Între anii 1723 și 1738, Francmasoneria a fost organizată prin cele trei grade meşteşugăreşti, gradul de Maestru, bazat pe legenda hiramică, fiind deja introdus peste tot în Loji. Între timp, au apărut rapid altele, remarcând în special pe cele cunoscute sub numele de «Maître Écossais» sau «Maître Parfait». Cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea multiplică gradele scoțiene, ceea ce constituie baza noastră istorică care se cere studiată.

b) motivaţia notorietăţii internaționale

În concordanță cu argumentul istoric anterior, RSAA rămâne şi astăzi ritul cel mai răspândit în lume, căpătând de-a lungul timpului o anumită influenţă spirituală prin adepţii săi. Se distinge deci prin cosmopolitismul său şi beneficiază de o rețea internațională de excepție care permite Jurisdicţiei române să menţină relații de prietenie cu Supreme Consilii chiar și din afara Lanţului nostru de Unire (l’A\I\M\E\), având alături Marea Lojă Naţională a României în politica sa externă privind recunoaşterile.

c) la aceste două motive se adaugă un al treilea, de natură simbolică

Parcursul scoțian este îmbogăţit cu Înaltele Grade de inspirație variată, care reprezintă factorii de dezvoltare a concepției noastre despre Măiestrie, facilitând posibilitatea de a o defini şi de a o revela. Această diversitate este o avuție inestimabilă, care reunește şi contopeşte o serie de domenii simbolice și culturale ce adesea se confunda între ele, plecând de la „logica inițiatică” şi până la ancorarea în pluralism: alchimist, vetero și neo-testamentar, trinitar, cabalist, templier, hermetic, gnostic etc., instrumente de reflecție, interogare și progres pentru orice bun Mason. Prin urmare, vocația Scoțianismului este să adune Frați de orice naționalitate și de orice credință în jurul unui Rit care le recunoaşte și le acceptă. Adevărat centru de uniune, reprezintă un curent filosofic și spiritual care împacă libertatea absolută de conștiință cu respectul pentru concepțiile metafizice ce ţin de alegerea personală, în conformitate cu «Declaraţia de Principii a Conventului de la Lausanne». RSAA are un caracter universalist, laic şi adogmatic, în sensul că simbolurile la care face referinţă practica sa ritualistică pot fi agreate de orice Mason, indiferent de credința sau de îndoiala sa. Ţinta este de a instrui oameni conștienți, liberi și responsabili din punct de vedere etic. Deviza noastră, adoptată acum şi de Obediență, este semnificativă în acest sens, deoarece susține capacitatea de a învăța să punem treptat o ordine în chaosul vieții cotidiene. Pe plan individual, parcursul scoțian le facilitează progresul celor care s-au angajat să-l urmeze fidel, într-un lung proces de (auto)construire a personalității și de percepţie a lumii complexe în care trăiesc, aducând plus-valoarea care dă substanță la «CEEA CE» era deja acolo, într-o forma activă sau latentă. 

Toate acestea se pot aplica numai dacă masonii Înaltelor Grade înţeleg cu adevărat misiunea lor specifică şi anume aceea de a fi nişte gardieni vigilenți, conservatori destoinici ai unei marețe istorii, ai unui impresionant patrimoniu cultural, ai unei tradiții oculte precum şi a practicilor specifice pe care ei au responsabilitatea să le perpetueze și să le transmită mai departe  nealterate. 

Înaltele Grade ale Scoțianismului sunt grefate pe Măiestrie, pe care o dezvoltă şi o luminează din interior. Fiind contemporane cu apariția legendei hiramice, deschid diverse căi spre interogările legitime ale Maeștrilor. Practica lor marchează etapele unei călătorii personale, conectate între ele pentru a avea coerență, ceea ce duce la unitate, de la primul la cel de al 33-lea grad. Fiecare grad se bazează pe cel precedent, integrând învățăturile anterioare, dar îl anunță şi pe următorul: un dezastru tulbură armonia pe Şantier şi astfel Masonul va descoperi necesitatea de a depăși criza, găsind înlăuntru o soluție viabilă și voința fermă de a o aplica. Mai puternic acum și purificat prin elemente, el trebuie să se confrunte cu noi încercări. După două grade de instruire, Companionul crede iluzoriu că va aduna în sfârșit roadele muncii sale şi va descoperi planul de arhitectură al Edificiului, dar este mult mai greu decât se așteaptă. Întâlnirea dintre cei trei Companioni răi este un act fundamental şi reprezintă intruziunea brutală a răului, marcată de dezechilibru într-o poveste care părea idilică. Proaspătul Maestru revine la viaţă, crezând că a fost salvat de Fraţii săi şi a ajuns la finalul încercarilor. Însă niciodată nu putem cuatifica exact nivelul de intruziune iar Înaltele Grade intervin pentru a clarifica o legendă imaginară și pentru a o continua, dând o perspectivă narativă şi desăvârşind Măiestria. Maestrul se angajează într-un lung demers personal şi va încerca să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat atunci când a fost readus la viaţă. Este un om liber, dar nu pe deplin conștient de acest lucru. Căutarea ramurei de salcâm îl va determina să depăşească valorile etice, fără a putea să explice dacă această căutare este o cercetare cu un obiectiv anume sau o lentă maturizare, menită să-i întărească Spiritul. 

Cu siguranță este necesar un anumit nivel de cunoștințe care trebuie dobândit pentru a ajunge la o viziune globală iar «scenariul» nostru rafinat propune o multitudine de încercări şi se încheie cu o frumoasă meditație. Scoțianismul își trage bogăția din faptul că fiecare trăiește parcursul iniţiatic într-un ritm personal, cu propriile sclipiri şi cu propriile îndoieli. 

Să fie oare SUPERIOARE Înaltele Grade? Noi considerăm ca acest termen este total inadecvat în Francmasonerie, care susține EGALITATEA sub toate formele sale. Combinând metafizica și raționalitatea sau tradiția și modernitatea, putem afirma că Înaltele Grade ar trebui să ocupe un loc aparte în cadrul demersului nostru deoarece ne conduc într-o extraordinară aventură spirituală, deşi practica lor este facultativă. Asta dacă Masonul se atașează de înşiruirea gradelor şi nu e prea grăbit ca să mai aprofundeze ritualurile pentru a descoperi comorile rezervate doar celor ce caută profunzimea gândului. Suntem conştienți că unii Frați doar lecturează textele la Ţinute și mimează munca asiduă, având o viziune brută şi profană a Perfecţionării, ireconciliabilă cu spiritul masonic sau metoda inițiatică propusă de noi. Dar indiferent de nivelul atins, în Francmasonerie nu vom putea afla decât ceea ce găsim noi înşine!

Încheiem prin a vă reaminti ca jurisdicția Supremului Consiliu este alcătuită din Frați care sunt atașați fundamental de apartenența lor la Marea Lojă Naţională a României. Împreună cu Obedienţa noastră, ne vom strădui mereu ca Lumina să nu se stingă niciodată printre voi! Să nu uităm că Înaltele Grade se practică într-o lojă, ca toate celelalte de altfel, iar dacă veţi considera încheiată călătoria voastră înseamnă că deja ați atins Perfecțiunea şi meritaţi toată admiraţia noastră!

Am zis!

Să ne cunoaștem mai bine

Dragi cititori,

Este motivant să realizezi că acest blog atrage permanent energii pozitive și că în jur se consolidează o comunitate din ce în ce mai puternică. Eu mi-aș dori sincer să ne cunoaștem mai bine și să putem vorbi deschis, ca între prieteni.

Sper să pot explica aici tot ce am vrut să transmit, dar sunt dispus să accept provocarile venite din partea unor spirite într-o continua formare. Pe scurt, voi încerca să vă prezint într-un mod succesiv Ordinul nostru Scoțian, Trezirea spirituală și Tradiția care ne caracterizează:

1. Ordinul Scoțian: este considerat ansamblul tuturor adepților care practică cele 33 de grade ale Ritului Scoțian Antic și Acceptat - RSAA. Ritul nostru provine din tradiția meşteşugărească a masoneriei scoțiene și irlandeze, după ce a fost codificată de starostele William Schaw în 1598.

RSAA este un Rit de Construcție, de auto-construire fondat pe iniţiere, adică moartea profanului pentru a renaște la o viaţă spirituală. În afară de Ordinul Scoțian există binenţeles şi alte tradiții, dar care în cea mai mare parte sunt derivate din masoneria Modernilor, apărută pe teritoriul englez la începutul sec. al XVIII-lea.

Masoneria Anticilor va practica nealterate vechile ritualuri, așa cum au fost ele păstrate în Scoția și Irlanda. Creată în jurul anului 1720, masoneria Modernilor îşi va însuşi aceste texte (inclusiv pe cel de elevare la sublimul grad de Maestru Mason), dar din păcate le va transforma fundamental. Masoneria Anticilor, al cărei moștenitor este Ritul nostru, este total DEISTĂ, în timp ce masoneria Modernilor trebuie considerată astăzi teistă, ca diferența de bază.

2. Trezirea spirituală: Scopul RSAA este de a reconstrui oamenii după inițiere, într-o perfectă armonie cu ei înșiși și cu mediul în care trăiesc. Lucrând asupra ființei umane, RSAA este UMANIST iar prin «Declarația de Principii a Conventului de la Lausanne din 1875» se afirmă clar că obiectul Francmasoneriei, în special al cele scoțiene, este să lupte pentru emanciparea pașnică și progresivă a Omeniri.

RSAA lucrează «Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului», deoarece masoneria tradițională inițiatică este spiritualistă și recunoaște existența unui Principiu Creator. Aceasta se va întipări în conștiința adepților şi va facilita ascensiunea lor pe plan spiritual, fiecare încercând simbolic să se apropie cât mai mult de Marele Arhitect.

Deși Ordinul Scoțian este deist, poate primi în sânul său Frați de concepţie teistă, deoarece principiul MAAU este prin definiție adogmatic. Astfel, admitem că unii adepți pot considera că MAAU este nimeni altul decât Dumnezeul confesiunii lor religioase. Iată dreptul lor absolut, dar pe care nu trebuie să-l impună nimănui, aceasta reprezintă libertatea de conștiința!

În general, concepţia despre MAAU diferențiază masoneria anglo-saxonă de a noastră. Prima impune ca MAAU să fie Dumnezeul unei religii revelate, precum și credința în nemurirea sufletului, ceea ce nu este cazul masoneriei scoțiene care afirmă cu tărie libertatea de conștiință.

3. Tradiţia: Există diferite stagii în dezvoltarea specifică RSAA… După ce pregătește Discipoli și Companioni, de la gradul al 3-lea urmărește ceea ce numim «legenda solomoniană», care va conduce la reconstrucție și mai apoi, la o nouă distrugere în urma narațiunii biblice. Ulterior se trece la masoneria de inspirație spiritual-creștină, ca să ne definitivăm pregătirea prin tradiția cavalerească.

«Marea Lojă Naţională a României - MLNaR» este responsabilă pentru administrarea primelor trei grade numite generic «simbolice», iar «Supremul Consiliu al României» pentru următoarele 30 de grade. Obediența moștenește o tradiție fundamental democratică dar noi am păstrat tradiția sec. al XVIII-lea ca masonerie de cooptaţiune, în calitate de gardieni și conservatori ai RSAA pe întreg cuprinsul țării. MLNaR și SCR au primit șansa deosebită de a lucra în RSAA exclusiv. Un Ordin inițiatic tradițional este un Ordin care prin definiție se referă la Tradiție. Discutăm cu siguranță despre un Ordin deoarece are o Regulă, iar a vorbi despre Ordinul Scoțian înseamnă să admiți că amprenta gradelor cavalerești a condus la existența unei reguli impuse și astfel strict respectată sub un jurământ solemn, ca la orice Ordin militar.

Moștenitoare «de facto» a peste un secol de istorie și cultură, Instituţia noastră este bazată deci pe valorile Tradiției, Umanismului și Spiritualității, fiind menită să devină sursă de Lumină și Speranță. Acest demers inițiatic, atât individual cât și colectiv, propune tuturor celor interesați o metodă de progres și de perfecționare… Pe curând!

Cu salutări cordiale, 

Ruslan OPRESCU, 33

Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu RSAA

Cinci motive pentru a nu deveni francmason

1. Influența politică - puterea

Contrar a ceea ce mulți cred, Francmasoneria nu are mai multă influență asupra puterii politice decât orice altă instituție socială. Desigur, poate exercita o autoritate de ordin moral prin adepţii săi, care ar trebui să se ghideaze permanent după nişte principii şi valori universale. Ar fi o prostie însă să credeți că veți avea acces pe “coridoarele puterii”, odată cu aderarea la Francmasonerie. În sânul Ordinului, orice proaspăt iniţiat își dă seama rapid că iluzia puterii este mult mai vastă decât puterea însăși. Cel puțin într-un mediu democratic, nu poţi exercita decât puterea pe care ceilalți ţi-o recunosc și sunt de acord ca tu să o exerciţi.Într-o Lojă simbolică, conducătorul lucrărilor sau cel ce deține «simbolurile puterii» este Venerabilul Maestru. Dar cei care s-au așezat pe Tronul lui Solomon și-au dat seama imediat că prin această funcție beneficiezi de tot aceleași drepturi ca și cel mai tânăr dintre Ucenici, însă îți revin mai multe îndatoriri decât oricărui alt Frate.Prin urmare, oricine urmăreste puterea asupra lumii exterioare, având dorinţa de a controla, să o caute în altă parte, nu în Francmasonerie. Aici poţi învăța doar cum să-ţi împlineşti obligaţiile și cum să experimentezi puterea Sinelui.

2. Influența economică - afaceri și bani 

Cei care cred că aderarea la Francmasonerie oferă condiții de realizare profesională sau reprezintă o oportunitate pentru a găsi noi parteneri de afaceri, să reflecteze mai bine! Dacă acesta este motivul pentru care doriți să intrați, nu vă mai irosiţi inutil timpul, energia sau banii. Vi se va cere aici să faceţi Binele şi să vă implicați în viaţa masonică, cultivând spiritul de a dărui: astfel, unii vor primi ceea ce au nevoie cu adevărat, iar ceilalți pot împărţi, dar nu ceea ce în mod egoist le convine. Problemele Francmasoneriei sunt doar de natură morală, încercând să apropie Omul de latura sa spirituală iar cei ce doresc să intre în Templu trebuie “să-și lase metalele la poartă”. 

3. Influența socială - distincții onorifice și recunoaștere 

Este adevărat că Francmasoneria utilizează șorțuri, colane și bijuterii. Pe unele le consideră “uniforme de lucru”, pe altele simple obiecte decorative. Unica diferență dintre un sorţ de Mare Demnitar sau de Grade Înalte, cu broderie bogată sau viu colorat și cel alb, de Ucenic, este că purtătorul plătește mai mult pentru ceea ce folosește. De fapt, dintre toate șorțurile pe care le poate avea un Francmason de-a lungul timpului, singurul care are un înțeles tainic pentru el însuşi este chiar primul, cel mai simplu dintre toate. Acela pe care îl poate folosi la munca de șlefuire și pe care îl va purta mereu în mod simbolic, indiferent de gradul sau de funcţia deţinută. Este decorul care nu trebuie niciodată murdărit prin acțiuni condamnabile sau nedemne, fiind păstrat mereu imaculat și pur. Nouă ne place să folosim însemnele Atelierului din care facem parte nu pentru că sunt frumoase sau prețioase, ci pentru că reprezintă simbolurile Lojii noastre, iar utilizarea lor demonstrează apartenenţa la un grup în care ne-am integrat. Purtăm colanul specific atunci când îndeplinim un oficiu, dar nu pentru ca să arătăm mai bine sau să impresionăm asistenţa, ci ca pe un însemn a ceea ce facem. Altfel spus, nu Francmasonul poartă colanul, ci colanul funcției folosește Francmasonul iar orice funcţie înseamnă angajamente şi presupune în primul rând responsabilitate. Chiar dacă din afară anumite titluri sau formule învechite par fastuoase și arogante, acestea reflectă o realitate specifică Ordinului, sub un văl simbolic care le înconjoară. Aşa cum în societatea profană statutul de Mason nu conferă un alt privilegiu decât recunoașterea acestei calități, tot aşa şi în Francmasonerie statutul social, profesional sau conjunctural nu diferențiază un membru. Cel mai tânăr Ucenic se va adresa Prea Respectabilului Mare Maestru cu apelativul "Fratele meu!", (deși formal poate să-i acordă deferenţă, subliniind respectul pentru demnitatea ocupată temporar). Tot astfel va fi tratat de către Marele Maestru în Scaun, la rândul său.
Oricine crede deci că Francmasoneria este locul ideal pentru a-şi dobândi sau a-şi întări statusul social greșește amarnic! 

4. Caritate – a ajuta pe alții 

O persoană bine intenționată poate căuta în Francmasonerie instrumentul care să-i permită a-și ajuta semenii prin liberă voință. Dar dacă acesta este motivul principal pe care îl vede în Francmasonerie, de asemenea se înșeală. Ordinul nostru este solidar cu nevoile societăţii, dar acesta nu reprezintă un scop în sine, nu pentru asta există Francmasoneria. Binefacerea este doar o consecință firească care rezultă din compartamentul unui Frate. Nu face parte din activitatea de bază a Francmasoneriei, reprezentând doar un “produs secundar”, oricât de importantă ar fi ca principiu. Se ştie că NU toţi oamenii care dăruiesc, uneori chiar cu generozitate, sunt şi darnici din fire: unii fac acte de caritate pentru a-şi promova interesele, alţii fac donaţii pentru a câştiga admiraţia celorlalţi. În concluzie, dacă doar Solidaritatea și Binefacerea vă atrag ca persoane bine intenţionate și în esență nimic altceva, ideal este să vă implicaţi direct într-o organizație dedicată acestei cauze. Cu siguranţă «Rotary International» este o opțiune bună, «Lions» sau «Round Table», de asemenea. Și chiar dacă nu sunteți parte dintr-o structura tip “service-club”, cu siguranță veți găsi pe stradă o fiinţă care are nevoie de ajutor.

5. Curiozitate - cunoașterea secretului 

Dacă vreţi să deveniţi Francmason doar dintr-o simplă curiozitate, nu faceţi această mare greșeală: este foarte simplu să vă satisfaceţi curiozitatea şi să obţineţi informaţiile necesare. Doriți să aflaţi parolele noastre de recunoaștere? Oricine aţi fi, înarmaţi-vă cu răbdare să vizitați bibliotecile sau arhivele. Citiți cărți, parcurgeți lucrări în care sunt transcrise ritualurile antice și bucuraţi-vă de ceea ce veţi descoperi pe parcurs! Se ştie că Francmasonii păstrează Tradiția iar Cunoaşterea este un bine ereditar, pe care fiecare generaţie o transmite celei care urmează. Dacă vreţi să fiți inițiat doar pentru a citi acele cuvinte fără a fi nevoie să le mai căutați prin texte, vă reamintim că lenea este unul din cele şapte păcate capitale... iar Masonii nu acceptă trândavi în rândurile lor, ci doar Fraţi hotărâţi să pună umărul la muncă. Vă asigurăm că veți avea mult mai mult de lucru în Lojă și vă va lua mult mai mult timp pentru a scrie aceste cuvinte «în condiţii de Şantier», grad după grad, decât dacă le veţi citi cu atenţie într-o carte de specialitate. Totul este deja public! Vreţi să cunoaşteţi atingerile secrete ale «constructorilor»? Internetul vă va îndeplini dorința pe loc! Urmați această “scurtătură” a vremurilor, însă nu vă putem asigura că tot ceea ce veţi vedea pe ecran este adevărat și nu veţi avea parte de o imagine deformată…

Deci, dacă curiozitatea vă îndeamnă să bateţi la poarta Templului mai bine renunţaţi la timp, căci există și alte modalități de a o satisface. La urma urmei, dacă vreţi să ştiţi cum gândim şi ce facem în spatele uşilor închise, accesaţi paginile noastre virtuale: http://gldr.ro/, https://sc33rsaa.ro . Toate informațiile brute despre simbolismul, alegoriile sau valorile Ordinului se regăsesc în mediul online dar, să nu uităm că unele lucruri sunt făcute pentru a fi trăite. 

Dacă idealurile noastre sunt cunoscute publicului, tot astfel trebuie să fie cunoscută și imaginea reală a organizației: Francmasoneria este formată din oameni, iar oamenii sunt produsul vremurilor pe care le trăiesc. 

Am zis!