"Semiinitiaţii, recunoscând
nerealitatea relativa a Universului, isi imagineaza ca pot sfida legile sale;
sunt prosti nesocotiti si infumurati care se vor sfarima de stinci si pe care
elementele ii vor distruge din pricina nebuniei lor. Adevaratul initiat,
cunoscind natura universului, se serveste de lege contra legilor, a
superiorului contra inferiorului si prin arta alchimiei el preface lucrurile
fara valoare in lucruri pretioase. Astfel el invinge. Maestria nu se manifesta
prin visuri anormale, viziuni şi idei fantastice, însă prin folosirea fortelor
superioare contra fortelor inferioare, evitind suferintele planurilor
inferioare, vibrind pe planurile superioare. Transmutatia nu este o negatie
infumurata, este sabia Maestrului." Kybalion. Simbolul este o poartă către alte
realităţi pentru care nu avem reprezentări fizice, este modul în care putem
cunoaşte tot ceea ce nu putem vedea, este poarta de acces între vizibil şi
invizibil, sau acel loc dintre lumi pe care-l contemplăm pentru a înţelege mai
bine. A simboliza este, într-un fel şi la un anumit nivel, a trăi împreună.
Simbolurile se află în centrul atenţiei
noastre, ele fiind chiar inima vieţii imaginative, deoarece ele dezvăluie
secretele inconştientului, subconştientului şi supraconştientului punând în
mişcare resorturile cele mai ascunse ale fiinţei noastre şi oferind noi
perspective asupra necunoscutului şi infinitului.
Omul, în fiecare clipă a existenţei
sale, prin felul său de a vorbi, de a se mişca sau de a visa se foloseşte fără
ştirea sa de simboluri. Simbolurile conferă concreteţe dorinţelor, ele
declanşând anumite acţiuni, modelând comportamentul, alcătuind sâmburele din
care se va ivi o izbândă sau o înfrângere. Se poate afirma că simbolurile
revelează voalând şi voalează revelând.
Simbolul nu este nici alegorie, nici un
simplu semn, pentru C.G.Jung, ci o imagine capabilă să desemneze cât mai bine
natura spiritului pe care doar în străfundurile tainice ale fiinţei noastre o
putem închipui. C.G.Jung: „Simbolul nu restrânge, nu explică. Trimite doar
dincolo, către un sens aflat încă dincolo, un sens insesizabil şi doar vag
presimţit, pe care nici un cuvânt din limba vorbită nu-l poate exprima în mod
satisfăcător.“ Valoarea simbolului este afirmată prin depăşirea a ceea ce este
cunoscut pentru a merge către necunoscut, şi ceea ce este exprimat pentru a te
îndrepta către inefabil.
Simbolul este considerat o categorie
transcendentă, a supra-terestrului, a infinitului ce se revelează, a omului
considerat în totalitatea sa, deoarece el vorbeşte nu numai inteligenţei, ci şi
sufletului, fiind acel paralimbaj care vorbeşte dincolo de cuvinte. Simbolismul
este o datăimediată a conştiinţei totale, afirmă Eliade, cu alte cuvinte
a omului care se descoperă om, a omului care devine conştient de poziţia sa în
univers; iar aceste descoperiri primordiale sunt strâns şi organic legate de
drama sa personală, încât acelaşi simbolism determină nu numai activitatea
subconştientului său, ci şi cea a vieții sale spirituale.
Atâta timp cât un simbol rămâne viu, el
reprezintă cea mai bună expresie posibilă a unui anumit fapt. Simbolul este
viu, trăieşte doar atât timp cât rămâne încărcat de semnificaţie. Când această
semnificaţie nu se revelează, atunci simbolul moare; nu mai posedă decât o
valoare istorică.
„Simbolul poate fi asemuit unui cristal
ce restituie astfel lumina, în funcţie de faţeta care a primit-o. Se poate
spune că simbolul este o fiinţă vie, o parcelă a fiinţei noastre în continuă
mişcare şi transformare. Contemplându-l, luându-l drept subiect de meditaţie,
contemplăm propria noastră traiectorie şi ne dăm seama spre ce se îndreaptă
valul care ne va la cu el.“(R. De Becker)
Descifrarea simbolului ne conduce,
către descifrarea tainelor Universului, deoarece simbolul anexează imaginii
vizibile acea parte din invizibil, întrezărită doar ocult, mai precis simbolul
este poarta tainică dintre vizibil şi invizibil, uşa prin care trecem din
dimensiunea materială, terestră, în dimensiunea universală şi sacră.
Finalitatea simbolului poate fi
considerată ca fiind cea care ne ajută la conştientizarea fiinţei umane în
toate dimensiunile timpuluişi spaţiului, dar şi de proiecţie în lumea de
dincolo, conducându-ne la o înţelegere superioară a universului şi a tainelor
sale.
Pliniu, un înţelept al Greciei antice,
a afirmat: „Vedem prin mijlocirea spiritului." „A descifra un mesaj
inseamnă a percepe o formă simbolică."
Am zis!
Am zis!
F.˙. Mircea N.
