Dragii mei,
În aceste momente de comuniune, vă invit să ne îndreptăm privirea spre orizonturi, acolo unde mintea omenească nu cunoaşte limite. De când am primit lumina Fraternităţii, nu alergăm noi oare cu ochii ațintiți către stele? Speranța rămâne Virtutea unei Lumi mai bune, o virtute a smereniei predată an de an de Iisus Nazarineanul, Marele nostru Iniţiat… Speranța ancorată în inimi ne ajută să mergem mai departe atunci când toate iluziile ne sunt sfărâmate. Cum să (mai) trăim oare fără Speranță, Fraţilor? Speranța este ultima Piatră care mai rezistă între ruinele Edificiului nostru. Speranța este reperul suprem pentru Reconstrucția viitoare. Speranța este punctul de plecare la trasarea de noi planuri. Speranța, dragii mei, se construieşte cu fervoare pe tragedia prezentului și pe căutarea viitorului, căci nimic nu poate opri o inimă care bate cu Speranță. Trebuie să vă împărtăşesc un mare secret... Momentul culminant al demersului nostru spiritual NU se află în vârful Scării iniţiatice, ci în centrul unei Crucii. La intersecția dintre Pământ și Cer găsim sensul vieţii, acolo unde se împleteşte Roza mistică, efigia Iubirii... E Trandafirul ce şi-a tras din sol forţă pentru a se deschide larg ca să primească stropii de rouă divină! Un bun Mason nu poate fi cu adevărat fericit decât atunci când Bucuria domnește nu numai în inima lui, ci și în inima celorlalţi... Iată o temă de gândire şi acţiune.
Tuturor, sărbători fericite!
