Dragii mei,
Societatea civilă a evoluat permanent iar provocările sunt diferite faţă de acum 20 de ani, când pe 13 Aprilie 2002 Obedienţa noastră şi-a reaprins Luminile. Este cert că Francmasoneria, ca instituţie iniţiatică, nu practică prozelitismul și nu convertește întru mântuire. Viitorii candidați trebuie să simtă nevoia sinceră de a evolua! De aceea, astăzi am o întrebare existenţială pentru noi toţi: Oare prin ce anume s-ar putea diferenţia “Marea Lojă Naţională a României” faţă de Obedienţele româneşti de tip anglo-saxon? Prin ce anume am putea determina noi un profan, “cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului nostru şi ulterior să pună umărul la muncă? Sau vom rămâne pururi aceeaşi pepinieră fără legitimitate? Sigur, răspunsul “oficial”, dat de la Orient, ar fi să-l “conducem” discret prin exemplul personal faţă de semeni, prin dovadă clară că s-a produs o schimbare în bine etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea este cert că ar trebui să mai fie şi altceva... Astăzi putem vorbi în Francmasoneria regulară chiar despre o “strategie de marketing” (UGLE, Marile Loji nord-americane, Alpina, etc. au externalizat departamente de comunicare), dar mai ales putem discuta despre idei, Fraţilor. Îmi place să cred că suntem mereu într-o competiţie de idei care se naşte din lupta cu noi înşine! O sugestie: în tumultul vieţii cotidiene, oare n-ar trebui să satisfacem nevoia umană de spiritualitate?! Şi dacă da, practic cum am putea face asta? Este îndemnul meu la acţiune pentru o creștere durabilă și, mai ales, responsabilă. Iar răspunsurile voastre, aici sau în PM, mă vor ajuta pe viitor... un viitor în care să construim şi chiar să contribuim la dezvoltarea unor proiecte esențiale pentru societate. Am convingerea că împreună putem face diferenţa, arătând celor din jur că am evoluat cu adevărat de-a lungul celor 20 de ani şi am reuşit să ne corectăm imperfecţiunile!
Florian N.˙.
