Mereu avem nevoie de speranță, de optimism și de utopie, mai ales acum, la deschiderea Şantierului. Azi sau mâine, la fiecare oră din zi şi din noapte, undeva, într-un colţ de lume, Frații se adună iar pentru a începe lucrul… Eu mă simt definitiv legat de această vastă Fraternitate, care face lumea să fie tot mai mică! Francmasoneria, în general și cea Scoţiană, în special, este o adevărată școală a Libertății! Membrii noştri NU se definesc și NU se apreciază după criterii sociale. În Loja deschisă, acolo unde inimile pot raționa și pot vorbi, suntem doar Frați, asociați prin EGALITATE. Împărtășim unele credințe, avem obiective comune și învățăm unii de la alţii. Ştiu, de multe ori este greu să ne eliberăm cu maturitate de condiționări, dar tocmai ritualul masonic are rolul de a ne facilita asta. Pas cu pas, câştigăm tot mai mult respect pentru Libertatea de conștiință manifestată într-un spirit de Toleranţă, valori din ce în ce mai imperative. Fraţilor, ne şlefuim zi de zi, uniți în diversitate, pentru a ne adapta noilor aspiraţii de sec. XXI şi a ne concretiza principiile, cu discernământ şi cu inspiraţie. Prin acțiuni individuale, Ordinul Scoţian își propune să asigure armonia între semeni, esențială pentru viața noastră și a urmașilor noștri. Iată o cerinţă care ne ghidează munca masonică… sau o viziune asupra lumii, un proiect social pe care vrem să-l vedem aplicat cu pragmatism! Dar avem nevoie de o manieră foarte riguroasă pentru a ne atinge scopul și a da substanță utopiei… Aici intervine dimensiunea iniţiatică şi simbolică a Organizației noastre bicefale. Misiunea asumată este uriașă, de aceea trebuie să aşezăm cu modestie piatră peste piatră! Analizând deviza republicană, adoptată de la francezi, am constatat că ne lipseşte tocmai legătura strânsă între noi, pe baza unor ţeluri comune! Carenţa de Fraternitate e diagnosticul general, Fraternitatea care se oferă fără reciprocitate şi reprezintă o datorie pentru orice bun mason! Nu cea afișată ostentativ la rever sau pe social-media, ci Fraternitatea vie, autentică, care inspiră noblețe și bunătate. Când lumea nu este aşa cum ţi-ai dori, singura şansă este să te schimbi pe tine! Să încercăm deci să schimbăm câte ceva, în sensul propus de Gandhi, să ne depărtăm treptat de concepţiile fataliste. Sensibili la o anumită retorică, am ajuns să avem doar atitudine meditativă. Rămânem cantonaţi în prezentul cu referinţe la trecutul glorios al Masoneriei, în loc să trasăm proiecte de viitor. Să putem îmbunătăți Umanitatea este o himeră dacă nu începem cu noi înşine! Vrem să ne inspirăm familia, prietenii, colegii, oamenii cu care interacţionăm, printr-un exemplu pozitiv, prin manifestarile şi comportamentul nostru… Iar pentru a face asta, predecesorii ne-au lăsat moștenire un Rit ce și-a demonstrat universalitatea şi perenitatea. Un Rit integrator al învaţăturilor universale, extrase din tradiţii religioase şi curente filosofice, care fertilizează și completează îndemnul lui Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți”. Chiar dacă ritualurile au fost devoalate, chintesenţa lor nu poate fi expusă pe net, nu poate fi înţeleasă decât printr-o experienţă personală. Ţinuta devine locul unde imaginația creatoare se amplifică, gândirea se exprimă și Fraternitatea se trăieşte. Un spaţiu adecvat de construire a identității și coeziunii de grup. De-a lungul progresului masonic, care durează o viață „şi mai bine”, cu fiecare treaptă urcată pe scara iniţiatică a R∴S∴A∴A∴, masonul descoperă un nou ritual în care el va fi actorul principal. Fiecare dintre aceste pasaje complexe vine cu legenda şi simbolistica sa, cu diverse căi de reflecţie şi metode de introspecţie… Asemeni unui scenariu amplu scris în 33 de acte sau unui „puzzle” cu multe detalii și culori. Un fel de „joc” creativ, la care trebuie să îmbinăm pe rând toate piesele decupate ca să putem descoperi cu satisfacţie imaginea finală a întregului! Lojile noastre sunt laboratoarele unui IDEAL, pe care îl dăruim cu toată inima societăţii profane. Ne trăim concret utopia, în speranța că ceea ce am învățat la Ţinute poate deveni realitate. Da, suntem utopici şi ce-i rău în asta?! De fapt, între Coloane trăim mai multe utopii, cum ar fi cea a diversităţii, a frăţietății, cea a solidarității, cea a democrației sau cea a universalităţii etc. Facem tot posibilul să ne îmbunătățim mereu, încetul cu încetul. Dacă ne străduim să lucrăm cu înțelepciune, cu puterea cunoştinţelor și cu frumusețea intențiilor, putem aduce Bucurie în inimi, Iubire între oameni și, de ce nu, chiar Pace pe pământ. Suntem utopici, da, dar este un început bun pentru cel ce doreşte Binele, cel ce vrea să evolueze! Asta ne dă încredere că OMUL este perfectibil, că nu este obsedat doar de propriile nevoi. Ne dă speranţa că progresul Umanității nu este o doar o vorbă goală. Francmasoneria este o școală a optimismului, a entuziasmului, pentru că noi credem în forţa extraordinară a Omului. Fiecare să ia din Ateliere câteva idei, câteva reflecții și să le aplice apoi în felul lui, în ritmul lui, în jurul lui… Discret, fără a le confirma public validitatea prin apartenenţa la Ordin! Din păcate, în ultimii ani asistăm la o scădere a nivelului, obscuritatea predominantă din exterior a ajuns şi între Coloane. Până la un moment dat, am avut nişte jaloane de atins (recunoaşteri, afilieri, organizări de evenimente etc.), azi parcă nu mai avem niciunul. Este pur şi simplu o problemă naţională, peste tot resimţim nevoia de schimbare veritabilă a mentalităţii. Nevoia de ceea ce este mai bun și mai valoros! Masonii s-au luptat mereu pentru Adevăr… acum toţi vrem să avem dreptate, mistificând realitatea. Nu ne mai interesează să căutăm, nu ne mai trebuie Cunoaşterea. „Dialogăm” cu noi înşine, aşa cum o facem zilnic în social-media, pentru că am uitat îndemnul biblic de a ne iubi aproapele. Aproapele este parte a vieţii noastre, dar omul contemporan suferă de platitudine emoţională, sentimentele lui s-au atrofiat şi ceea ce odată dădea sens vieţii, acum nu mai există... Ne contemplăm doar propriile opţiuni, facem confuzie între opiniile noastre şi Cunoaştere, de asta nu mai reuşim să evoluăm. Simţim tragismul vremurilor în care nu mai există o „autoritate morală” la care să se facă apel. Masoneria a fost un reper pentru întreaga lume! Constatăm din mesajele primite cât de scăzut este nivelul de încredere în Instituția noastră... Societatea „nu mai este interesată de raţiune ci doar de emoţie, de parcă ne-am reîntors la starea de sclavie din mitul peşterii lui Platon”, după cum spunea un reputat universitar… avem în faţă o alegorie ciudată, o realitate tot mai distorsionată. Esenţa lucrurilor, spiritualitatea este cu totul alta decât o percep cei mai mulţi oameni într-un mod egocentrist, proiectând trăirile proprii asupra lumii înconjurătoare. Asistăm deci la o puternică ofensivă asupra Instituţiilor care se preocupă de Adevăr, printre care şi Francmasoneria. Ne pricepem la toate, imaginăm rapid soluţia pentru orice provocare. Mediocritatea a devenit caracteristică, dar noi am demarat construcţia riguroasă a acestei „structuri naţionale” acum aproape un secol şi jumătate pentru a ne cerceta interiorul şi a ne apăra pe noi de noi înşine. Nu toţi avem expertiză în ştiinţe socio-umane şi e necesar să înţelegem bine, apoi să explicăm, prin cuvintele noastre, ce înseamnă „era tehnologiei”: O eră a digitalizării dezordonate, care va duce treptat la desfiinţarea legăturilor directe. Ulterior, la dispariţia comunicării între oameni, tocmai conceptul pe care se fundamentează instrucţia masonică… Încă nu ne-am eliberat după pandemie de comoditatea întâlnirilor pe aplicaţiile mobile… Online-ul este poate un tip de interacţiune mai rapidă şi mai facilă, dar nepotrivită pentru noi, masonii! Ce se vede pe internet nu e ceva real, furia dezlanţuită acolo de „influencerii” atotştiutori ne afectează pe toți şi intensifică polarizarea opiniilor în sânul Ordinului. Social-media reduce la minim dorința de interacțiune fizică şi ne izolează de ceilalţi, iar noi trebuie „să adunăm ceea ce s-a risipit”. Să împărtăşim tuturor faptul că relaţiile fraterne ne ajută să aflăm cine suntem, celălalt fiind oglinda în care ne vedem… Fratele de lângă noi înseamnă un mijloc de autocunoaştere, dar şi o valoare inestimabilă. Fratele de lângă noi reprezintă un scop în sine: de a ne iubi ca semeni, de a ne aprecia unii pe alţii, de a ne îmbogăţi cu diferenţele pe care le experimentăm în interacțiunile noastre. Ne punem la dispoziţie umanitatea în care celălalt îşi poate recunoaştere propria umanitate! Masoneria este clădită ab initio pe conştiinţa colectivă, acea conştiinţă comună care uneşte şi prelucreză comportamentul nostru. Individualismul se opune naturii omeneşti în desăvârşirea ei! Deosebirile între generaţiile de zidari nu le vedem ca pe un lucru negativ, fiecare necesită experiențe proprii pentru a se contura. Relaţia dintre vechi şi nou se echilibrează dacă privim toţi în direcţia Luminii. Lumina masonică este atemporală şi orice polemici despre conservatorism versus modernitate sunt neinspirate şi dăunătoare. A venit momentul să (re)construim o mentalitate masonică în sânul Ordinului Scoţian din România, apoi o cultură specifică… Să știm ce vrem ca să căutăm ceea ce avem nevoie. Să ne fixăm clar scopurile și să ne probăm iar utilitatea. Să ne menţinem implicaţi. Să ne facem înţeleşi, să ne autodefinim în faţa lumii. Să susţinem o imagine pozitivă şi atractivă. Cine suntem și felul în care ne trăim angajamentul masonic este deja rodul unei istorii de secole. Orientul cere astăzi „cantitate contribuabilă”, dar timpul a demonstrat că numai valorile şi idealurile comune ne pot ţine uniţi… nu foloasele materiale care şubrezesc temelia Edificiului. Perspectivele sau convingerile noastre pot fi diferite, nu şi principiile. Găsim membrii care şi-au propus să distrugă ORDINEA din interes și încearcă să proiecteze eșecul asupra Organizaţiei, pentru a crea noilor generaţii, prinse în vâltoarea schimbărilor, o imagine greşită despre fraternitatea iniţiatică. Atenţie, vom fi mereu vigilenţi şi perseverenţi, fără a căuta însă vinovaţi… Niciodată NU vom aprinde flacăra revoluţiei „între Coloane” şi NU vom avea ţeluri „modern progresiste”. Sursa bucuriei rămâne MUNCA asupra Pietrei, perfecţionarea Sinelui - un proces de transformare interioară numit EVOLUŢIE spirituală! Este foarte important ca Supremul Consiliu şi Marea Lojă să coopereze cât mai strâns, dovedind responsabilitate pentru generaţiile următoare. Deși independente administrativ, aceste două Instituţii rămân indisolubil legate şi au nevoie una de alta. Ambele manifestă o fidelitate absolută față de R∴S∴A∴A∴, ambele se echilibrează şi se completează, chiar în opozițiile lor necesare și fecunde. De aceea, trebuie să încurajăm Fraţii să se dezvolte permanent şi să meargă mai departe în căutarea Adevarului, la timpul potrivit. Primirea titlului de Maestru Mason NU este capăt de drum, aşa cum vă şoptesc la ureche detractorii Înaltelor Grade. Sper că am reușit să vă dau un îndemn prin expresia acestor gânduri de viitor, deşi mai sunt atâtea de împărtășit… Încă există sămânţa necesară pentru a putea depăşi cu bine perioada nu prea fastă pe care o traversăm. Francmasoneria oferă tuturor celor devotaţi sentimente de apartenenţă şi conexiune. Nu uitaţi, Scumpii mei Fraţi, devenim realmente credibili atunci când există armonie între ceea ce spunem și ceea ce trăim. Diplomele sau medaliile din C.V. nu reprezintă o formă de validare „profesională” şi de recunoaştere fraternă. Noi NU ne conducem după regulile marketingului afacerilor (!), ne detaşăm de orice „cultură a ambalajului”, promovată cu disperare de alte Ordine sau cluburi. MASONERIA rămâne un mod de viaţă, o căutare nesfârșită, o stare de spirit… O călătorie stimulatoare şi incitantă, de care nu te saturi niciodată. Învățați deci ceva nou și faceţi schimb de idei. Adaptați-vă la provocări și înfruntați-vă temerile. Vizitați Loji, construiți laolaltă și împărtășiți egregorul. Schimbați-vă atitudinea și priviți Omul dinspre interior spre exterior. Am încredere că sunteţi la fel de entuziaşti ca și mine, fiecare are câte ceva de făcut ca „să-și primească salariul”. Şi veţi primi ceea ce oferiţi, după legea compensaţiei.
Spor la lucru cu voi !
