Noi începuturi

 

Suntem la Echinocţiul de Primăvară în emisfera noastră, un moment deosebit de fecund, care poate materializa gândurile noastre, ceea ce transmitem Universului. Un moment în care ne gândim la creştere, la noi începuturi,  la schimbare. Un moment benefic, în care încercăm să echilibrăm unele dezechilibre din viaţă. De aceea, am ales să evoc lupta permanentă împotriva răului… Răul este un cuvânt care ne dă fiori… Un cuvânt care evocă imagini ale întunericului, imagini hidoase ale naturii umane. Răul nu este o forță îndepărtată sau abstractă, pentru că se manifestă peste tot, chiar și între Coloane. Răul este un adversar formidabil, mereu la pânda în umbră, răul este un adversar viclean. Se deghizează, se transformă și se răsucește pentru a se potrivi obiectivelor sale. Uneori, răul poartă chiar “masca dreptății”, folosind cuvinte frumoase pentru a justifica acțiuni detestabile. Alteori, răul devine indiferență, pe măsură ce nedreptatea prosperă. Dar, în timp ce răul este de netăgăduit, Spiritul uman este indestructibil și istoria lumii ne oferă dovezi. Fiecare triumf asupra răului ne amintește de capacitatea noastră incomensurabilă de a face Binele. În fiecare dintre noi se află o scânteie de înfruntare a răului… nu speranța naivă că răul nu există prin noi, ci hotărârea înflăcărată de a-i rezista sub toate formele sale. Lupta împotriva răului este întotdeauna provocatoare... cere vigilență, sacrificiu și credința într-o lume mai bună. Nu vom caştiga toate bătăliile, vor fi și eșecuri, vor fi stagnări, momente în care întunericul se va simți copleșitor etc. Dar amintiți-vă că, așa cum cea mai mică sclipire de Lumină poate străpunge noaptea cea mai adâncă la Solstiţiul de Iarnă, actele noastre de curaj, oricât de mici par a fi, creează acea undă de Speranță care se răspândește cu viteză dincolo de ceea ce noi putem vedea. Suntem conştienţi ca vom întâlni răul peste tot în drumul nostru, dar ofensiva contra răului va fi o oportunitate de învățare și de creștere. Răul poate fi un adversar viclean, dar nu se potrivește cu potențialul nemărginit al Spiritului uman. Când ne confruntăm cu umbrele, trebuie să alegem să fim oameni-faruri, oameni care să lumineze calea celor aflaţi în derivă. Astăzi este Echinocţiul vernal, este începutul unui nou ciclu pentru Natura-Mamă, în curând şi pentru Masoneria noastră. Să ne bucurăm împreună, noi cu noi.

Ce înseamnă pentru mine Masoneria, în general și cea Scoțiană, în special?

Într-o discuție cu un cunoscut, despre care ulterior am aflat că era un Frate de-a nostru, chiar dacă dintr-o altă Obediență, acesta mi-a zis: ”cu înțelepciunea și frumusețea stai bine, văd, cu forța cred că mai ai de lucrat”. Este ușor de intuit că am fost foarte intrigat de aceste cuvinte și că le-am am înțeles sensul ezoteric doar mult mai târziu. Invitația primită de a mă alătura Masoneriei, interogatoriul sub bandou și inițierea propriu-zise au fost în mare măsură măgulitoare, ca o confirmare că făceam ceva bine în viața de zi cu zi, lucru observat și de cei din jurul meu. Tocmai s-au împlinit 8 ani de la aderarea mea... Este viu în memorie buchetul de senzații și proiecții mentale create de experiența inițierii trăite cu ochii închiși, urechile alungite de atenție și celelalte simțuri în alertă. Îmi amintesc că, atunci când în timpul ritualului mi-a fost dat jos bandoul și i-am văzut pe cei prezenți cu săbiile îndreptate spre mine și fețele acoperite, următorul gând a fost că spatele meu a crescut asemeni lui Hercule din Grecia antică, forța mea multiplicându-se cu cea a fraților din Lojă. Deși pornisem într-o călătorie către mine însumi cu mult timp înainte, cercetând cărți de psihologie, dezvoltare personală ori istorie, cred că Masoneria m-a ajutat să accelerez pe acest drum, dându-mi siguranța și forța de care aveam nevoie. Chiar dacă drumul acesta este destinat să îl parcurgi singur, prin propriile filtre și trăiri, oare cum ai putea să îți dai seama că ești pe drumul cel bun? Apartenența la Masonerie, dar mai ales participarea la ținute, îndeplinirea obligațiilor ce-ți revin, oricare ar fi ele din cadrul Ordinului, au reprezentat pentru mine o continuă confirmare că sunt pe drumul cel bun. Interacțiunea continuă cu Frații reprezintă de fapt oglinda comportamentului meu, cu ajutorul lor poți ști și poți afla mai ușor unde te afli. Cercetându-te în această oglindă poți să îți dai seama mai ușor și ce ai (de) făcut: dacă te-ai abătut de la drumul tău, cum să găsești mai ușor centrul Cercului, cum să-ți păstrezi acest echilibru. Albert Pike definea francmasoneria ca fiind ”supunerea umanului din om de către Divin, biruirea poftelor și pasiunilor de către simțul moral și rațiune; strădania și lupta continuă a spiritului împotriva a ceea ce este material și senzual. Această biruință - când a fost repurtată și păstrată și când biruitorul se poate odihni pe scutul său, încununat de laurii victoriei sale – este adevărata împărăție a cerurilor.” Manualul masonic din Missouri oferă următoarea definiție a Francmasoneriei: ”un sistem admirabil de principii morale, învăluit în alegorie și ilustrat prin simboluri. Învățăturile sale sunt iubirea frățească, mângâierea și adevărul. Virtuțile sale fundamentale sunt cumpătarea, tăria morală, prudența și justiția. Religia ei, dacă poate fi numită așa, este Unul Dumnezeu cel viu și adevărat.” În Declarația de Principii a Conventului de la Lausanne al Ritului Scoțian Antic și Acceptat (sept. 1875) se face referire la existența unui Principiu creator numit Marele Arhitect al Universului. Acesta este unul din reperele majore ale Masoneriei scoțiene, alături de căutarea Adevărului, Toleranța, deschiderea către oamenii liberi și de bune moravuri, indiferent de naționalitate, rasă, credință sau religie, lupta împotriva ignoranței, școală reciprocă, onoarea, practicarea justiției, iubirea aproapelui, lucrul neîncetat în folosul umanității și urmărirea emancipării ei progresive și pașnice. Kant spunea, finalizând cu concepția sa o etapă importantă în istoria filosofiei și încheind o dezbatere între raționalism și empirism, că: ”Două lucruri sunt care-mi umplu spiritul de o mereu crescândă uimire și teamă plină de cinstire: cerul înstelat deasupra mea și legea morală din mine.” Continuând ideea marelui filosof, consider că Masoneria reprezintă ”cerul înstelat deasupra mea” care mă ajută să construiesc și să păstrez - cu ajutorul practicării ritualurilor și al fraților mei - ”legea morală din mine”. 

Am zis! 

un Frate de la Orientul Cluj-Napoca