Consideraţii asupra Agapei Fraterne

Prin ritualurile şi ceremonialurile sale, Francmasoneria încearcă să construiască cu entuziasm relaţia fraternă între membrii săi. Dar pentru realizarea acestui deziderat universal, o parte esenţială şi indispensabilă este AGAPA, adică reuniunea OBLIGATORIE după fiecare Ţinută în jurul unei mese, unde legăturile amicale şi expresia liberă sunt încurajate. Masa comună cimentează unitatea, comunicarea şi ospitalitatea, aspecte importante ale Lanţului nostru. În mod tradiţional, orice şedinţă solemnă este urmată de AGAPĂ, care trebuie privită drept continuarea Lucrărilor rituale şi nicidecum o opţiune de moment. La Solstiţii, AGAPA poate implica şi derularea unui ceremonial, ce trebuie practicat cu fastul cuvenit. Adică un Ritual de agregare şi circumstanţă, întâlnit la diverse comunităţi fraterne şi care se desfăşoară cu uşile închise. Totul astfel încât atmosfera să nu fie tulburată din exterior! Din păcate, CARITATEA este una din valorile cele mai puţin înţelese la Gradele Simbolice, deoarece în majoritatea limbilor moderne se confundă cu milostenia, ca virtute teologică. Termenul vine din latinescul “CARITAS”, cuvânt sinonim cu grecescul “AGAPE / ἀγάπη” - dragostea divină pentru OM, un termen corelat cu primele traduceri ale Bibliei Vulgata. Sensul său real este apropiat ebraicului “AHEB / אהב” - iubirea maximă, necondiţionată şi transfiguratoare. Pentru că, Scumpii mei Fraţi, IUBIREA este de fapt valoarea supremă invocată de Francmasonerie, iar AGAPA a fost instituită ca să ne reamintească mereu acest lucru. Marele nostru Iniţiat, Iisus Nazarineanul, promotorul iertării și al iubirii, și-a adunat apostolii în jurul unei “cine de taină”, pentru a împărtăși Pâinea și Vinul, adăugând un sens mistic prin asimilarea acestora cu corpul și sângele său! Dar până să ajungem în sala de agapă, ar trebui să ne familiarizăm cu “Îndatoririle unui Mason Liber” înscrise în “Constituţia lui James Anderson de la 1723”, care sunt parte din regulile noastre de conduită. Mă voi referi aici strict doar la comportamentul după ce Lucrările au fost închise, dar Fraţii încă nu s-au despărţit: «Frații pot lua parte la distracții nevinovate, tratându-se unul pe altul după posibilități, însă vor evita excesele și nu-1 vor obliga pe alt frate să mănânce sau să bea mai mult decât dorește, nici nu-1 vor împiedica să plece atunci când e obligat de împrejurări. De asemenea, frații nu vor spune și nu vor face nimic jignitor la adresa lui, pentru a nu împiedica o conversație lejeră și liberă. Altfel, va avea de suferit armonia dintre noi și nu ne vom putea îndeplini scopurile nobile…» AGAPA este manifestarea specifică a Unităţii, un moment magic în care se produce schimbul de idei pentru o mai bună cunoaştere şi înţelegere reciprocă, prin folosirea discreţiei, atenţiei, politeţii şi sincerităţii. AGAPE este iubirea de oameni a Divinităţii sau iubirea necondiţionată faţă de semenii noştri, fii ai aceluiaşi Dumnezeu Atotputernic. Să nu uităm însă că, pentru un bun francmason, a iubi pe Dumnezeu înseamnă de fapt a iubi Înţelepciunea şi Adevărul. Ordinul Masonic a înţeles că doar respectul reciproc şi prietenia sinceră pot aduce pacea pe Pământ. Printr-o educaţie etică, noi învăţăm să trăim împreună sub Bolta Astrală şi, de aceea, orice discuţie, orice confruntare cu caracter religios sau politic este interzisă la reuniunile noastre. Asta nu înseamnă că în Francmasonerie ar exista doar “o turmă şi un singur păstor”, că Ordinul ar fi o comunitate amorfă, tăcută şi supusă voinţei unui “unic iniţiator”. Masonul, care practică Toleranţa şi acceptă diferenţa, nu-şi va putea aliena niciodată fiinţa după capriciile unui şef, indiferent ce titlu pompos ar avea, pentru că ar fi contrar Idealului său generos, sprijinit pe cei trei stâlpi binecunoscuţi: Libertate, Egalitate şi Fraternitate. Şi la Agapă francmasonul nu va înceta să-şi confrunte propria sa opinie cu altele, dar o va face întotdeauna respectând sacramentul lansat cu trei veacuri în urmă de Fratele Voltaire: “Voi lupta împotriva ideilor tale, dar voi lupta totodată şi pentru că tu să ai dreptul să le exprimi”. AGAPA joacă un rol important în întărirea apartenenţei la Ordinul Scoţian, dar mai ales la statornicirea coeziunii sociale a membrilor unei Respectabile Loji. Intensificarea relaţiilor dintre Fraţi se realizează prin împărtăşirea aceloraşi trăiri şi emoţii, prin rememorarea aceloraşi idealuri şi valori. AGAPELE au un important rol educațional şi ajută la integrarea Discipolilor şi Companionilor în sânul Atelierului, care prin tradiție îndeplinesc misiunea servirii preparatelor culinare şi a băuturilor, în aşa fel încât fiecare să-şi găsească confortul necesar. Să nu uităm că la AGAPĂ este singurul loc în care un Ucenic se poate exprima, însă cu respect faţă de ceilalți şi după regulile de conduită. Aşa cum toți putem vorbi degajat, fără a mai cere permisiunea Venerabilului Maestru. Departe de rutina zilnică, la AGAPĂ avem oportunitatea de a aborda fără nici o restricţie orice temă de dezbatere, filosofică, simbolică sau rituală, dar cu un bun simţ tipic şi elevat! Aceste momente se dedică în primul rând întrebărilor, pentru că la AGAPĂ suntem încurajați să gândim şi să deprindem cât mai multe despre Arta Regală. Descoperim noi căi de reflecţie prin discuţiile purtate, iar astfel desăvârşirea noastră continuă şi în timpul mesei. Împărtășirea mâncării este bună, ridicarea sănătăţilor la fel, dar și împărţirea echilibrată a sarcinilor sau a constrângerilor este esenţială pentru un francmason, care la AGAPĂ învaţă să se organizeze cât mai bine, lucrând în echipă şi păstrând armonia. Iar „a rămâne” la masă nu este deloc suficient, condiţia este să şi participi activ, cu toată fiinţa. Ca aspect cardinal al existenţei umane, mâncarea dobândeşte o conotaţie simbolică şi rituală, devenind o Hrană Spirituală care regenerează Fiinţa colectivă. Masa comună dezvoltă la maxim sentimentul de Fraternitate şi este de o importanţă aproape mistică. Pentru masonii scoţieni, amestecul de relaxare bahică şi de hierofanie face parte din drumul către Sine, fiind momentul în care conştiinţa descoperă Sacrul în lumea materială. Consumarea aceluiași aliment în același timp este un act care permite Fraţilor să rezoneze, să trăiască în același ritm, în același climat de reflecție și astfel să participe la mister… într-o benefică tovărăşie spirituală. Subliniez că AGAPA nu trebuie să fie deloc o manifestare a luxului sau a vanităţii pentru a flata Ego-ul și a ne trufi, ci va rămâne expresia fizică a voinței noastre de a acționa ca Fraţi, cu ce ne este de trebuință și cu ce ne stă tuturor în putere. Când accentul cade pe cantitate sau pe felurime, când vrem să fim mai presus decât alţi Fraţi, când găsim mai important un obicei personal decât o regulă a Ordinului, riscăm ca AGAPA să-şi piardă sensul originar. Nu ceea ce mâncăm este cu adevărat important, ci cu cine anume, căci Agapele se bazează pe o dragoste nivelatoare și rânduită. Masa fraternă este manifestarea dorinței de Egalitate în bucurie, care potoleşte foamea sufletului… Cu cine îți împărtășești mesele? Cu oamenii cu care te simți bine, altfel ar fi un banal dineu de afaceri. Tradiţia intervine cu argumente de tot felul, Loja justificându-şi AGAPA prin vechi cutume iniţiatice care merg până la Isis şi Osiris, toate popoarele Antichităţii având banchetul lor mistic şi religios. Obiceiul din vechime al meselor în comun arată cât de strânse erau legăturile dintre locuitorii unui oraş, de exemplu, dintre membrii unui grup unit printr-un ideal comun, împărtăşit nu doar simbolic, ci împărţit la propriu asemenea hranei - ca sursă a vieţii. Masa servită în comun avea chiar semnificaţia încheierii unei alianţe, căci a împărţi mijloacele ce întreţin viaţa era dovada legăturii frăţeşti dintre membrii unei comunităţi asumate prin destin. AGAPA noastră îşi are originile în riturile religioase, interpretate într-o viziune simbolică şi practicate în afara oricărei dogme. Marchează un timp privilegiat prin clipele sacre petrecute în comun de Fraţii adunaţi în jurul unei mese, oricât de modestă ar fi, masă care le serveşte drept centru de uniune. Această împrejurare deosebită duce la cimentarea legăturilor dintre membri iar a găsi echilibrul şi măsura în astfel de împrejurări este adeseori ceva dificil: abundenţa mâncării şi a băuturii poate duce la risipă, ceea ce e opusul rolului originar, purificator al Agapelor. Să nu uităm că ţelul fundamental al acestor ospeţe este unirea inimilor şi dezvoltarea conştiinţei sociale, iar realizarea lui depinde de fiecare Frate, de felul în care el îşi descoperă personalitatea lângă ceilalţi. Când sufletul se pune pe tavă, AGAPA adună ceea ce a fost risipit în fiecare... Calitatea ospeţelor masonice depinde de atitudinea deschisă şi sinceră a participanţilor, de capacitatea fiecăruia de a fi receptiv faţă de ceilalţi, ca la o masă în familie, duminica. Cavalerul de Ramsay spunea în celebrul său discurs din 1736: “Dacă filosofia austeră, aprigă şi dispreţuitoare îi face pe oameni să se dezguste de virtute, strămoşii noştri au dorit să o facă atractivă, îngăduind astfel plăcerile nevinovate, muzică plăcută, bucuria curată, voioșia cumpătată. Sentimentele noastre nu sunt acelea pe care şi le imaginează lumea vulgară şi ignorantă. Toate viciile inimii şi ale spiritului sunt alungate de aici, după cum sunt proscrise sacrilegiul şi destrăbălarea, necredinţa şi desfrâul. Mesele noastre sunt asemenea cinelor virtuoase povestite de Horaţiu, unde se vorbea despre tot ceea ce ar fi putut lumina spiritul, ceea ce ar fi putut desăvârşi inima şi intensifică gustul  de adevăr, de bine şi de frumos...” Dacă se vede ori se bănuie că printre iniţiaţi s-au strecurat profani, din instrucţia Gradului de Discipol ştim că formulele uzitate pentru a semnala intruziunea sunt «plouă» sau «casa nu este acoperită» ori «puneţi acoperiş la casă». Pornind de la jargonul specific, a apărut mai târziu în Masoneria franceză expresia de “Sală Umedă”... adică localul public, bistro-ul unde se adună Fraţii pentru a lua masa împreună şi pentru a conversa agreabil. Bănuind că profanii se află în apropiere, sala este categorisită drept “umedă” pentru a le reaminti masonilor că nu sunt la adăpost de intruşi şi secretele lor pot fi dezvăluite. AGAPELE redau momente de efuziune fraternă şi nu trebuie să devină pretext pentru necumpătare, căci termenul „umed“ nu se referă la a bea în exces, aşa cum ar putea unii să creadă. AGAPA şi bucătăria sunt indisociabile, iar istoria gătitului se îmbină cu cea a Umanității. Dincolo de o simplă satisfacție a nevoilor vitale, din cele mai vechi timpuri rolul gastronomiei a cunoscut o dimensiune anexă - convivialitatea, iar pentru societățile inițiatice această dimensiune nu este doar alegorică, ci și mistică. Gătitul este o artă şi AGAPA a fost întotdeauna o consacrare simbolică şi inițiatică, fie că începe sau închide o Ceremonie rituală. Să nu uităm că totul a debutat într-un han medieval, dacă ne raportăm la “Grand Lodge of London and Westminster”, dar nu numai. Chiar şi la nivelul Ritului Scotian Antic şi Acceptat, povestea începea prin 1801 la “Shepheard's Tavern” din Charleston, South Carolina. Ca o concluzie, masa este un Rit de socializare și poate să devină un mijloc de atingere a  sacralităţii, în unele cazuri particulare. Agapele ne îmbogăţesc permanent viaţa şi ne ajută să cizelăm unele asperităţi ale Pietrei noastre. Pentru consolidarea echipei, Venerabilul Maestru trebuie să urmărească menţinerea unei atmosfere de lucru plăcute şi să ridice starea de spirit a membrilor Lojii, iar AGAPA poate fi ocazia ideală de dezvoltare a sentimentului de apartenenţă, pornind de la încurajarea comunicării sau a relaţionării. Pregătirea şi servirea mesei împreună dezvoltă o obişnuinţă şi ajută Loja să se îmbine, deoarece strânge legăturile, responsabilizează Lucrătorul şi impune reguli de bază. AGAPA nu este doar despre mâncare sau băutură, ci mai ales despre hrana afectivă și mentală, pe care o furnizează prin datina transmisă din generație în generație. Aranjarea mesei, poziționarea la masă, discuțiile pe diverse teme, îmbrăţişările din final, etc. aparțin Francmasoneriei şi contribuie la întregirea unei adevărate identități. Să continuăm deci Ritualul nostru la Punctul Geometric cu o AGAPĂ, poate mai puţin formală sau festivă însă cu cu siguranță bogată în discuții și în roade ale Muncii. Î.˙.G.˙.M.˙.A.˙.A.˙., să ne bucurăm împreună de micile plăceri ale vieţii, dar să nu uităm care ne este Ţelul umanitarist: acela de a ne perfecţiona neîncetat ca Omenirea să devină mai bună.

14 Februarie

Este 14 februarie - Ziua Îndrăgostiților ... chiar și printre Francmasoni!

Nici inițiații nu ratau să celebreze această tradiție, sursă de simboluri, care sărbătorește dragostea și fidelitatea. La urma urmei, practica Artei Regale transcende Iubirea iar loialitatea reprezintă Piatra de temelie a construirii propriului Templu.

Cultivam regularitatea

Latura hegemonică a Southern Jurisdiction pare să se adapteze perfect exigențelor politice ale Statelor Unite. Blocul masonic anglo-american încă mai păstrează “noțiunea” de recunoaștere bazată pe constrângerile religioase generate de Regula în 10 puncte din 1929, emanată de UGLE. Acest criteriu unic ne diferențiază, însă noi vom rămâne mereu fideli spiritului Textelor Fondatoare ale RSAA.

La rândul său, Marele Orient  rămâne pe o poziție dogmatică, excluzând atât deismul, cât și teismul. Se bazează doar pe pe o abordare filozofic materialistă sau chiar umanistă (deşi prin definiție, toate Jurisdicțiile sau Obediențele își proclamă esența umanistă). Din punctul nostru de vedere, greşeala majoră a Marelui Orient este practic respingerea spiritualității! Atelierele lor scoţiene au copiat ritualurile “Suprême Conseil de France” pe care le-au moștenit în perioada tristă a concordatului, dar l-au înlocuit pe Marele Arhitect cu Omenirea gânditoare… ce eroare!

Noi suntem atașați profund de Declarația de Principii a Conventului de la Lausanne iar diferența faţă de anglo-saxoni se referă doar la punctul fundamental care îl reprezintă simbolistica Marelui Arhitect al Universului, Dumnezeu obligatoriu pentru ei sau libertatea conștiinței spirituale pentru noi. Îngrijorat de această abordare teistă, Supremul nostru Consiliu, alături de MLNaR, s-a străduit să cultive mai degrabă regularitatea decât sa alerge după recunoașteri. Eforturile de-a lungul anilor au dus la revizuirea ritualurilor, aliniată la textele originare consevate de “Suprême Conseil de France 1804”, precum și la practica riguroasă a acestora. Dar trebuie spus însă că libertatea conștiinței nu este sinonimă cu anarhia, deoarece noi păstrăm intangibile criteriile de regularitate, fundamentul RSAA.

 

Ruslan OPRESCU 33

Suveran Mare Comandor

Ziua Culturii Naționale

Dragi Frați,  

Astăzi este 15 Ianuarie - Ziua Culturii Naționale. O sărbătoare stabilită prin lege în România, de peste zece ani. Data nu a fost aleasă întâmplător, cultura noastră modernă fiind strâns legată de simbolul “poetului nepereche”, a cărui naștere o aniversăm totodată. Având caracter universal, opera sa literară, de dimensiuni mitice, transmite peste veac un mesaj profund și “scăldat în Lumină”,  care este mai actual ca niciodată. Cu această ocazie, vă invit să trăim împreună un moment de reflecţie privind responsabilitatea de a împărtăși generaţiilor următoare de Frați ceea ce am acumulat… E de datoria noastră să descoperim mereu lucruri noi și să adunăm cât mai multe informații utile la consolidarea propriei personalități. De o imensă diversitate, creația eminesciană, încărcată de multiple elemente ezoterice, reprezintă o mare provocare intelectuală și rămâne o autentică sursă de inspirație pentru Francmasoneria românească.  „Masonul fără șorț”, așa cum l-a denumit PRF Nicu Filip, Mihai Eminescu a creat adevărate valori spirituale prin viziunea sa originală în ceea ce privește teoria haosului, în ceea ce privește substratul raţional al lumii înconjurătoare, cosmologia, gândirea demiurgică sau moartea și renașterea inițiatică. Rămân de-a dreptul fascinante năzuinţa sa spre absolut și căutarea eternitaţii… Iubiţi Fraţi, iată o serie de exerciții deja familiare nouă, asimilate din învățăturile și credințele Umanității. Sunt teme cu care Marea Lojă Naţională a României se identifică permanent și cu care vrem să ne îmbogățim patrimoniul, încercând să schimbăm prin propria evoluție imaginea “obscură” a Francmasoneriei contemporane în societatea civilă. 

Am zis!

Marius-Cristian PUIU

Mare Maestru al MLNaR

Speranța înnoirii

Dragii mei Frați,

Iată-ne ajunși, în ciuda pandemiei cu care ne confruntăm, aproape de taina și inima credinței creștine, cea a Nașterii marelui nostru Inițiat, Iisus Nazarineanul. În aceste vremuri tulburi, în care cea mai grea luptă rămâne cea cu virusul care ne-a îndepărtat de Templele noastre, nouă ne întărește speranța înnoirii, deoarece întruparea și nașterea lui Iisus este dată tocmai pentru a înțelege menirea și scopul nostru pe întreg parcursul vieții inițiatice. În contextul actual, traversăm o perioadă grea, suntem triști și îndoliați pentru că în acest an câțiva dintre Frații noștri au trecut la Orientul Etern, iar alții au suferit, dar, din fericire, s-au vindecat de această boală. Prin urmare, în aceste vremuri de grea încercare, este nevoie mai mult ca oricând de a pune în practică învățămintele ritualurilor noastre și de a valorifica unitatea fraternă, fundametul masoneriei pe care o practicăm. Evanghelistul Ioan, simbolul Solstițiului de Iarnă, când ne dă de veste nașterea Mântuitorului, începe să descrie acest eveniment pornind de la Cuvântul lui Dumnezeu: «La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu» (Ioan 1:1). Să medităm asupra acestor cuvinte: În el era viața și viața era lumina oamenilor, adică Speranța. «Lumina luminează în întuneric» – spune Evanghelistul Ioan. Simțim cu toții întunericul din jurul nostru și ne dăm seama cât de amenințător poate fi. De multe ori ne și îngrijorează. De aceea, este foarte important pentru noi toți ca să conștientizăm misiunea pe care am primit-o: Marele Arhitect al Universului ne-a dăruit această viață, ca să ne lumineze, să devenim lumină și să putem călăuzi pe alții spre aceasta. Conștientizarea acestei misiuni ne va oferi un motiv special de bucurie și de încredere. Bucuria noastră, a Fraților, are un secret: întâlnirea care va urma. Această întâlnire nu poate fi «regizată», nu poate fi forțată. Această întâlnire pur și simplu se întâmplă pentru că, în aceste zile speciale, suntem ghidați de Speranță, Încredere că vom câștiga lupta cu virusul și vom fi din nou împreună, ornând Coloanele Templelor. Cu toții suntem martorii unui an care va rămâne în istorie, un an care ne-a încercat credința, dar ne-a întărit Speranța, un an, cred eu, în care ne-am dat seama cât de frumoase și luminoase sunt întâlnirile din Templu nostru. Am căutat un alt ritm în cadrul Obedinței noastre, să ne adaptăm la restricțiile impuse și să adoptăm noi strategii. Cu toate acestea, în tot acest întuneric, au continuat să strălucească acele “stele-lumini”, numite Loji, care sunt celula fundamentală a Obedienței noastre. Am descoperit, în această perioadă, importanța și valoarea Fraternității care ne unește și adevărata școală a învățăturilor Ritului nostru. Dragii mei Frați, să medităm asupra faptului că într-un an atât de greu încercat, din tot acest haos, Marele Arhitect al Universului va face Lumină și ne va îndrepta pașii noștri spre un loc sigur și sacru. Frații mei, nimeni să nu fie trist de aceste sărbători. În fiecare dintre noi, Marele Arhitect al Universului, va sădi din nou și din nou Speranță și Încredere, și ne va arăta că nu trebuie să ne temem niciodată de umbre, pentru că ele arată că există Lumină în apropiere.

Sărbători fericite și La Mulți Ani! 

Marius Cristian PUIU

Mare Maestru al Marii Loji Naționale a României