S-au întrebuinţat pietre cioplite gata...

Legat de zidirea măreţului Templu din Ierusalim, lăcașul sfânt al vechilor evrei, se spune că:

“Atunci când s-a zidit casa, s-au întrebuinţat pietre cioplite gata înainte de a fi aduse acolo, aşa că nici ciocan, nici secure, nici o unealtă de fier nu s-a auzit în casă în timpul zidirii.” (1 Regi 6:7) Legea cea Veche a Regatului biblic al lui David spunea că era interzisă exploatarea pietrelor în Ierusalim şi acestea trebuiau să vină gata pentru a fi așezate în ansamblul zidirii. Niciun ciocan și nicio daltă nu trebuia să se audă în oraș, așa era legea clară data de Atotputernic. Pietrele erau pregătite în carieră, așa încât, mai târziu, când erau aduse la locul destinat pentru clădire, lucrătorii nu aveau decât să le pună în LINIŞTE la locul lor potrivit; cioplirea, măsurarea și șlefuirea etc. erau făcute deja mai înainte. În termeni religioşi, apare ulterior simbolistica pietrei de formă neregulată, adusă spre a fi întrebuințată la punerea temeliei şi lepădată de constructori… Din acest pasaj biblic, înţelegem că fiecare dintre noi trebuie să ne şlefuim piatra ca să se potrivească exact în zidul Edificiului nostru universal. Să o şlefuim nu după vrerea noastră, ci după o anumită formă impusă de regulile Ordinului masonic şi care determină expresia Egalităţii… O egalitate la care facem deseori referire de la Orient pentru a ne impresiona Fraţii de pe Coloane! Iar dacă ne raportăm simplist doar la zidărie ca meşteşug de sine stătător, vom descoperi superficialitatea demersului nostru, care ar trebui să reunească de fapt un adevărat desfăşurător al operaţiilor “tehnice”, un proces de durată… Practic, un cumul de atribuţii şi competenţe profesionale, de la reflecţie până la acţiune şi fără de care nu putem avansa în mod real pe calea Cunoaşterii. Trebuie să pricepem că Divinitatea evocată de Vechiului Testament nu este deloc aceeaşi cu cea din Noul Testament… din perspectiva creştină se constată că a suferit dogmatic o evoluţie semnificativă, ca şi Umanitatea… de la Dumnezeul mâniei, “ascuns” în sanctuarul Templului (debir), la Dumnezeul iubirii de oameni, care se manifestă pretutindeni. Volumul Legii Sacre rămâne simbolul universalist al acelei Legi Morale cu caracter progresiv, fără de care nu am înţelege niciodată misiunea noastră ca francmasoni de RSAA, precum şi modul de acţiune prin care să o ducem la îndeplinire. De fapt, dacă mă gândesc bine, n-am înţelege nici de ce o “cetate a Păcii” poate fi veşnic în război… culmea.

Am ales căutarea Adevarului!

Mereu avem nevoie de speranță, de optimism și de utopie, mai ales acum, la deschiderea Şantierului. Azi sau mâine, la fiecare oră din zi şi din noapte, undeva, într-un colţ de lume, Frații se adună iar pentru a începe lucrul… Eu mă simt definitiv legat de această vastă Fraternitate, care face lumea să fie tot mai mică! Francmasoneria, în general și cea Scoţiană, în special, este o adevărată școală a Libertății! Membrii noştri NU se definesc și NU se apreciază după criterii sociale. În Loja deschisă, acolo unde inimile pot raționa și pot vorbi, suntem doar Frați, asociați prin EGALITATE. Împărtășim unele credințe, avem obiective comune și învățăm unii de la alţii. Ştiu, de multe ori este greu să ne eliberăm cu maturitate de condiționări, dar tocmai ritualul masonic are rolul de a ne facilita asta. Pas cu pas, câştigăm tot mai mult respect pentru Libertatea de conștiință manifestată într-un spirit de Toleranţă, valori din ce în ce mai imperative. Fraţilor, ne şlefuim zi de zi, uniți în diversitate, pentru a ne adapta noilor aspiraţii de sec. XXI şi a ne concretiza principiile, cu discernământ şi cu inspiraţie. Prin acțiuni individuale, Ordinul Scoţian își propune să asigure armonia între semeni, esențială pentru viața noastră și a urmașilor noștri. Iată o cerinţă care ne ghidează munca masonică… sau o viziune asupra lumii, un proiect social pe care vrem să-l vedem aplicat cu pragmatism! Dar avem nevoie de o manieră foarte riguroasă pentru a ne atinge scopul și a da substanță utopiei… Aici intervine dimensiunea iniţiatică şi simbolică a Organizației noastre bicefale. Misiunea asumată este uriașă, de aceea trebuie să aşezăm cu modestie piatră peste piatră! Analizând deviza republicană, adoptată de la francezi, am constatat că ne lipseşte tocmai legătura strânsă între noi, pe baza unor ţeluri comune! Carenţa de Fraternitate e diagnosticul general, Fraternitatea care se oferă fără reciprocitate şi reprezintă o datorie pentru orice bun mason! Nu cea afișată ostentativ la rever sau pe social-media, ci Fraternitatea vie, autentică, care inspiră noblețe și bunătate. Când lumea nu este aşa cum ţi-ai dori, singura şansă este să te schimbi pe tine! Să încercăm deci să schimbăm câte ceva, în sensul propus de Gandhi, să ne depărtăm treptat de concepţiile fataliste. Sensibili la o anumită retorică, am ajuns să avem doar atitudine meditativă. Rămânem cantonaţi în prezentul cu referinţe la trecutul glorios al Masoneriei, în loc să trasăm proiecte de viitor. Să putem îmbunătăți Umanitatea este o himeră dacă nu începem cu noi înşine! Vrem să ne inspirăm familia, prietenii, colegii, oamenii cu care interacţionăm, printr-un exemplu pozitiv, prin manifestarile şi comportamentul nostru… Iar pentru a face asta, predecesorii ne-au lăsat moștenire un Rit ce și-a demonstrat universalitatea şi perenitatea. Un Rit integrator al învaţăturilor universale, extrase din tradiţii religioase şi curente filosofice, care fertilizează și completează îndemnul lui Socrate, „Cunoaște-te pe tine însuți”. Chiar dacă ritualurile au fost devoalate, chintesenţa lor nu poate fi expusă pe net, nu poate fi înţeleasă decât printr-o experienţă personală. Ţinuta devine locul unde imaginația creatoare se amplifică, gândirea se exprimă și Fraternitatea se trăieşte. Un spaţiu adecvat de construire a identității și coeziunii de grup. De-a lungul progresului masonic, care durează o viață „şi mai bine”, cu fiecare treaptă urcată pe scara iniţiatică a R∴S∴A∴A∴, masonul descoperă un nou ritual în care el va fi actorul principal. Fiecare dintre aceste pasaje complexe vine cu legenda şi simbolistica sa, cu diverse căi de reflecţie şi metode de introspecţie… Asemeni unui scenariu amplu scris în 33 de acte sau unui „puzzle” cu multe detalii și culori. Un fel de „joc” creativ, la care trebuie să îmbinăm pe rând toate piesele decupate ca să putem descoperi cu satisfacţie imaginea finală a întregului! Lojile noastre sunt laboratoarele unui IDEAL, pe care îl dăruim cu toată inima societăţii profane. Ne trăim concret utopia, în speranța că ceea ce am învățat la Ţinute poate deveni realitate. Da, suntem utopici şi ce-i rău în asta?! De fapt, între Coloane trăim mai multe utopii, cum ar fi cea a diversităţii, a frăţietății, cea a solidarității, cea a democrației sau cea a universalităţii etc. Facem tot posibilul să ne îmbunătățim mereu, încetul cu încetul. Dacă ne străduim să lucrăm cu înțelepciune, cu puterea cunoştinţelor și cu frumusețea intențiilor, putem aduce Bucurie în inimi, Iubire între oameni și, de ce nu, chiar Pace pe pământ. Suntem utopici, da, dar este un început bun pentru cel ce doreşte Binele, cel ce vrea să evolueze! Asta ne dă încredere că OMUL este perfectibil, că nu este obsedat doar de propriile nevoi. Ne dă speranţa că progresul Umanității nu este o doar o vorbă goală. Francmasoneria este o școală a optimismului, a entuziasmului, pentru că noi credem în forţa extraordinară a Omului. Fiecare să ia din Ateliere câteva idei, câteva reflecții și să le aplice apoi în felul lui, în ritmul lui, în jurul lui… Discret, fără a le confirma public validitatea prin apartenenţa la Ordin! Din păcate, în ultimii ani asistăm la o scădere a nivelului, obscuritatea predominantă din exterior a ajuns şi între Coloane. Până la un moment dat, am avut nişte jaloane de atins (recunoaşteri, afilieri, organizări de evenimente etc.), azi parcă nu mai avem niciunul. Este pur şi simplu o problemă naţională, peste tot resimţim nevoia de schimbare veritabilă a mentalităţii. Nevoia de ceea ce este mai bun și mai valoros! Masonii s-au luptat mereu pentru Adevăr… acum toţi vrem să avem dreptate, mistificând realitatea. Nu ne mai interesează să căutăm, nu ne mai trebuie Cunoaşterea. „Dialogăm” cu noi înşine, aşa cum o facem zilnic în social-media, pentru că am uitat îndemnul biblic de a ne iubi aproapele. Aproapele este parte a vieţii noastre, dar omul contemporan suferă de platitudine emoţională, sentimentele lui s-au atrofiat şi ceea ce odată dădea sens vieţii, acum nu mai există... Ne contemplăm doar propriile opţiuni, facem confuzie între opiniile noastre şi Cunoaştere, de asta nu mai reuşim să evoluăm. Simţim tragismul vremurilor în care nu mai există o „autoritate morală” la care să se facă apel. Masoneria a fost un reper pentru întreaga lume! Constatăm din mesajele primite cât de scăzut este nivelul de încredere în Instituția noastră... Societatea „nu mai este interesată de raţiune ci doar de emoţie, de parcă ne-am reîntors la starea de sclavie din mitul peşterii lui Platon”, după cum spunea un reputat universitar… avem în faţă o alegorie ciudată, o realitate tot mai distorsionată. Esenţa lucrurilor, spiritualitatea este cu totul alta decât o percep cei mai mulţi oameni într-un mod egocentrist, proiectând trăirile proprii asupra lumii înconjurătoare. Asistăm deci la o puternică ofensivă asupra Instituţiilor care se preocupă de Adevăr, printre care şi Francmasoneria. Ne pricepem la toate, imaginăm rapid soluţia pentru orice provocare. Mediocritatea a devenit caracteristică, dar noi am demarat construcţia riguroasă a acestei „structuri naţionale” acum aproape un secol şi jumătate pentru a ne cerceta interiorul şi a ne apăra pe noi de noi înşine. Nu toţi avem expertiză în ştiinţe socio-umane şi e necesar să înţelegem bine, apoi să explicăm, prin cuvintele noastre, ce înseamnă „era tehnologiei”: O eră a digitalizării dezordonate, care va duce treptat la desfiinţarea legăturilor directe. Ulterior, la dispariţia comunicării între oameni, tocmai conceptul pe care se fundamentează instrucţia masonică… Încă nu ne-am eliberat după pandemie de comoditatea întâlnirilor pe aplicaţiile mobile… Online-ul este poate un tip de interacţiune mai rapidă şi mai facilă, dar nepotrivită pentru noi, masonii! Ce se vede pe internet nu e ceva real, furia dezlanţuită acolo de „influencerii” atotştiutori ne afectează pe toți şi intensifică polarizarea opiniilor în sânul Ordinului. Social-media reduce la minim dorința de interacțiune fizică şi ne izolează de ceilalţi, iar noi trebuie „să adunăm ceea ce s-a risipit”. Să împărtăşim tuturor faptul că relaţiile fraterne ne ajută să aflăm cine suntem, celălalt fiind oglinda în care ne vedem… Fratele de lângă noi înseamnă un mijloc de autocunoaştere, dar şi o valoare inestimabilă. Fratele de lângă noi reprezintă un scop în sine: de a ne iubi ca semeni, de a ne aprecia unii pe alţii, de a ne îmbogăţi cu diferenţele pe care le experimentăm în interacțiunile noastre. Ne punem la dispoziţie umanitatea în care celălalt îşi poate recunoaştere propria umanitate! Masoneria este clădită ab initio pe conştiinţa colectivă, acea conştiinţă comună care uneşte şi prelucreză comportamentul nostru. Individualismul se opune naturii omeneşti în desăvârşirea ei! Deosebirile între generaţiile de zidari nu le vedem ca pe un lucru negativ, fiecare necesită experiențe proprii pentru a se contura. Relaţia dintre vechi şi nou se echilibrează dacă privim toţi în direcţia Luminii. Lumina masonică este atemporală şi orice polemici despre conservatorism versus modernitate sunt neinspirate şi dăunătoare. A venit momentul să (re)construim o mentalitate masonică în sânul Ordinului Scoţian din România, apoi o cultură specifică… Să știm ce vrem ca să căutăm ceea ce avem nevoie. Să ne fixăm clar scopurile și să ne probăm iar utilitatea. Să ne menţinem implicaţi. Să ne facem înţeleşi, să ne autodefinim în faţa lumii. Să susţinem o imagine pozitivă şi atractivă. Cine suntem și felul în care ne trăim angajamentul masonic este deja rodul unei istorii de secole. Orientul cere astăzi „cantitate contribuabilă”, dar timpul a demonstrat că numai valorile şi idealurile comune ne pot ţine uniţi… nu foloasele materiale care şubrezesc temelia Edificiului. Perspectivele sau convingerile noastre pot fi diferite, nu şi principiile. Găsim membrii care şi-au propus să distrugă ORDINEA din interes și încearcă să proiecteze eșecul asupra Organizaţiei, pentru a crea noilor generaţii, prinse în vâltoarea schimbărilor, o imagine greşită despre fraternitatea iniţiatică. Atenţie, vom fi mereu vigilenţi şi perseverenţi, fără a căuta însă vinovaţi… Niciodată NU vom aprinde flacăra revoluţiei „între Coloane” şi NU vom avea ţeluri „modern progresiste”. Sursa bucuriei rămâne MUNCA asupra Pietrei, perfecţionarea Sinelui - un proces de transformare interioară numit EVOLUŢIE spirituală! Este foarte important ca Supremul Consiliu şi Marea Lojă să coopereze cât mai strâns, dovedind responsabilitate pentru generaţiile următoare. Deși independente administrativ, aceste două Instituţii rămân indisolubil legate şi au nevoie una de alta. Ambele manifestă o fidelitate absolută față de R∴S∴A∴A∴, ambele se echilibrează şi se completează, chiar în opozițiile lor necesare și fecunde. De aceea, trebuie să încurajăm Fraţii să se dezvolte permanent şi să meargă mai departe în căutarea Adevarului, la timpul potrivit. Primirea titlului de Maestru Mason NU este capăt de drum, aşa cum vă şoptesc la ureche detractorii Înaltelor Grade. Sper că am reușit să vă dau un îndemn prin expresia acestor gânduri de viitor, deşi mai sunt atâtea de împărtășit… Încă există sămânţa necesară pentru a putea depăşi cu bine perioada nu prea fastă pe care o traversăm. Francmasoneria oferă tuturor celor devotaţi sentimente de apartenenţă şi conexiune. Nu uitaţi, Scumpii mei Fraţi, devenim realmente credibili atunci când există armonie între ceea ce spunem și ceea ce trăim. Diplomele sau medaliile din C.V. nu reprezintă o formă de validare „profesională” şi de recunoaştere fraternă. Noi NU ne conducem după regulile marketingului afacerilor (!), ne detaşăm de orice „cultură a ambalajului”, promovată cu disperare de alte Ordine sau cluburi. MASONERIA rămâne un mod de viaţă, o căutare nesfârșită, o stare de spirit… O călătorie stimulatoare şi incitantă, de care nu te saturi niciodată. Învățați deci ceva nou și faceţi schimb de idei. Adaptați-vă la provocări și înfruntați-vă temerile. Vizitați Loji, construiți laolaltă și împărtășiți egregorul. Schimbați-vă atitudinea și priviți Omul dinspre interior spre exterior. Am încredere că sunteţi la fel de entuziaşti ca și mine, fiecare are câte ceva de făcut ca „să-și primească salariul”. Şi veţi primi ceea ce oferiţi, după legea compensaţiei.

Spor la lucru cu voi !

8 / 20 Septembrie 1880

 

Din scrisoarea MM, PRF Constantin Moroiu către Marea Lojă a Landului Saxonia, cu sediul la Dresda (Große Landesloge von Sachsen), aflăm că Marea Lojă Naţională Română a fost constituită oficial la data de 8 (iulian) / 20 (gregorian) Septembrie 1880. Adică fix într-o zi de Luni şi în proximitatea Echinocţiului de Toamnă, ca moment de referinţă pentru Masonerie. Nici o legatură cu 8 septembrie de azi, aşa cum apare eronat chiar şi pe Wikipedia. Corespondenţa internaţională oficială, în special cu ţările din Europa Centrală şi de Vest, era datată pe stil “vechi” şi pe stil “nou”, pentru a evita confuziile şi asta nu ţinea de nici o “codificare” masonică. Consiliul de Miniştrii de la Bucureşti, condus de Ion I.C. Brătianu, a “îndreptat” oficial calendarul laic în Martie 1919. Astfel a fost adoptat prin decret cel gregorian, ca să nu mai apară “dezordini în administrație” după Marea Unire. Hotărârea de a armoniza mersul vremii cu cel al lumii apusene, adică de a trece calendarul cu 13 zile mai înainte, a fost primită de B.O.R. cu ostilitate... din motive confesionale.

Masonerie şi universalitate

Nu există nicio “francmasonerie universală”, este doar o himeră în domeniu. Dar există cu siguranţă o minunată UNIVERSALITATE în Francmasonerie şi nu e chiar acelaşi lucru… De exemplu, putem vorbi de universalitate în practica unui rit, aşa cum este Ritul Englez, Modern sau, altfel spus, “Emulation”, ritul administrativ al U.G.L.E.. “Francmasonerie universală” este strict un concept anglo-saxon, care ţine DOAR de Lanţul lor de recunoaşteri, de specificul insular. Cu alte cuvinte, numai cei care îndeplinesc celebrele reguli denumite “Basic Principles for Grand Lodge Recognition” se pot bucura pe deplin de acest atribut în coadă. În cazul ţării noastre, până acum doar M.L.N.R. 1 (MM Radu Bălănescu). Altfel, se spune că “there do exist Bodies, styling themselves Freemasons, which do not adhere to these Principles, and while that attitude exists the Grand Lodge of England refuses absolutely to have any relations with such Bodies, or to regard them as Freemasons” (see “Aims and Relationships of the Craft”). And so what? Poate am să supăr pe unii dar “regularitatea de origine” nu poate fi atinsă în acest moment de nicio altă Mare Lojă prezentă pe acest teritoriu. Nu mai vorbesc de principiul clasic numit “terra nuda” şi atragerea firească a ilegitimităţii. Dar asta NU înseamnă că alţii nu pot fi masoni, adică constructori de Sine. Persoane morale, oameni buni care vor să fie şi mai buni, barbaţi care să lucreze la Ţinute respectând criteriile lor de regularitate. În altă ordine de idei, un mason scoţian, cu un “good standing” valabil şi scrisori oficiale de corespondenţă între Marile Secretariate, what ever, dacă este verificat de un Expert al “Craft”-ului s-ar putea să nu fie primit într-o Lojă deschisă. Se poate încurca pe la “semne, parole sau atingeri”… De fapt, nici măcar în Principiile de bază nu suntem la fel… “Brotherly Love, Relief & Truth” nu e absolut deloc acelaşi lucru cu “Liberté, Egalité, Fraternité”. Ne place sau nu ne place, înţelegem sau nu înţelegem, există în ţară şi în lume multe Masonerii, asta este realitatea concretă de pe pe Şantier. Cum se spune plastic, “dragoste cu de-a sila nu se poate” chiar dacă mulţi se mint singuri încercând să dărâme acest concept. Dar să nu uităm că universalitatea, atât de dorită, rezidă chiar din SCOPUL COMUN: ne construim pe Sine şi împreună ridicăm Templul Umanităţii. Masoneria nu (mai) are astăzi nici influenţă politică, nici economică şi nici socială, să fim sinceri. Secretul rămâne mereu ocultat în simplitatea îndemnului de “a te cunoaşte pe tine însuţi”, îndemn motivat de “cunoaşterea Universului şi a Zeilor”, adică a eternităţii Perfecţiunii. Nu încercaţi să deveniţi “Master all-round”, multidisciplinar, generalizând domeniile de expertiză (există în lume Maeştrii Reiki, Maeştrii Kung-Fu, Maeştrii în Arte Culinare etc.), ci propriul vostru Maestru MASON, adică cu competenţe “profesionale” în şlefuirea de Sine. A voastră, nu a altora… O experienţă strict personală, al cărei rezultat poate influenţa şi pe alţii sau nu. De asemenea, nu confundaţi cu responsabilităţile şi sarcinile  administratorilor Ordinului, majoritar profane dar asumate extra prin noi jurăminte (vezi Marele Consiliu sau Supremul Consiliu). Practic, de asta nici nu contează dacă eşti recunoscut oficial de Marea Loja “Y” şi “Z” sau nu, important este să fii recunoscut de AI TĂI ca Frate… LUX INENS NOS AGIT!

Aducem omagiu misterului Creației

Valoarea Francmasoneriei poate fi înţeleasă astăzi mai ales prin imaginea Meșteșugului nostru în ochii celor care ne privesc din exteriorul Templului...

Primiţi salutul nostru cordial, de la ultimul Ucenic până la Marele Maestru în Scaun, cu toată dragostea frăţească pe care fiecare dintre voi o meritați. Ne dorim să fim luminaţi de raţiune şi să urmăm oriunde legile frumosului ca să înţelegem mai bine deviza înscrisă pe antet. ORDO AB CHAO - O idee călăuzitoare despre ordinea veritabilă, rezultată din triumful Luminii asupra întunericului, în sensul evocat de către Sf. Ioan. Este ultima oară când ne adresăm la Solstiţiul de Vară în acest mandat de nouă ani, impus de Conventul de la Lausanne! Căile Tradiției sunt uneori greu de urmat, dar Supremul nostru Consiliu şi Jurisdicția sa nu ar fi ceea ce este astăzi în Lanţul masonic universal fără sprijinul Obedienţei simbolice de unde ne recrutăm membrii, baza Ordinul Scoțian din ţara noastră. Ceea ce afirmă unitatea R∴S∴A∴A∴ în România, de la Primul la cel de al 33-lea Grad, contrar „forţelor” care vor să o distrugă. Atât cele din exterior, cât mai ales forţele din interior, ce ne consideră din ignoranţă o simplă „extensie facultativă”. Împreună cu Marea Lojă, este esențial să asigurăm interacțiunea armonioasă dintre Fraţi și să încurajăm dorința de convieţuire. Ne bucurăm unii de alţii, lucrând umăr la umăr, pentru că masonul are nevoie de compania celor asemeni lui… Fraternitatea este unul dintre stâlpii de rezistenţă pe care se sprijină Instituția noastră seculară, mai presus de orice filosofie sau simbolistică. Altfel, cine „a semănat vânt, va secera furtună! Nu va avea parte de spic cu boabe; din ce va răsări, nu se va putea face făină”, după cum spune profetul Osea în V∴L∴S∴ .(capitolul 8, versetul 7 ) Întâlnirea anuală cu Solstiţiul de Vară, un punct cardinal din arhitectura Timpului, reprezintă pentru noi momentul privilegiat al comuniunii cu natura, esenţa la care ne raportăm Opera. Simţim o conexiune fortifiată prin mişcarea aparentă a Soarelui, mişcare pe care Marele Arhitect a trasat-o pentru a însufleţi cu generozitate şi fără deosebire toate formele de viaţă pe Pământ. Zi de zi, învăţăm să ne orientăm în spaţiu, învăţăm să mergem pe pavajul mozaicat al vieţii şi ne confruntăm cu dualitatea. Sărbătorim trecerea de la întuneric la Lumină, de la vizibil la invizibil, conştienţi că tot ceea ce am realizat până acum nu poate fi niciodată veşnic… Iar pentru a persevera trebuie să ne reluăm constant munca iniţiatică, cu aceeaşi credinţă sinceră. Nu e o credinţă oarbă, dogmatică, ci Credința în Om și în capacitatea lui de a se împlini, sublimată de taina Speranţei cu care spicul s-a născut ca să devina pâine. Ştim cu toţii, miezul verii marchează apogeul Luminii, dar și începutul declinului... Lumina exterioară, cea a materiei, se va estompa treptat în favoarea Luminii interioare, cea a Focului spiritual. Este vremea ca Lumina din noi să-şi găsească perfecțiunea formei sale și să ne ofere recolta. După Tradiție, în emisfera nordică Francmasoneria aduce omagiu misterului Creației, pentru că fundamentul acestei mari Sărbători constă în metamorfoza cu dimensiuni mitice a bobului de grâu. Astăzi consacrăm victoria asupra nopții și glorificăm începutul unui anotimp generos, care își revarsă roadele pentru ca oamenii să trăiască laolaltă și să-și împărtășească ceea ce au dobândit cu trudă. Solstiţiul reprezintă un eveniment astronomic de mare relevanță pentru cei ce se recunosc între ei ca „zidari liberi”. Asta datorită semnificației ezoterice pe care o are alternanța dintre întuneric și Lumină, atât în ​​perfecțiunea cosmică, cât și în necontenita Lucrare inițiatică. Sf. Ioan de Vară nu este doar un banchet cu mâncare şi bautură, nu este doar o sărbătoare socială la care ne-am obişnuit să fraternizăm... Este o nouă etapă de dezvoltare în Călătoria noastră spirituală, este legătura cu natura înconjurătoare, aşa că nu vă abandonaţi uneltele specifice. Confruntaţi cu fenomenul unui ciclu perpetuu, totul se redimensionează brusc… ceea ce părea important devine inutil, ceea ce a fost neglijat devine primordial, iar asta nu trebuie să ne schimbe deloc perspectiva. Fizic, rămânem mereu în aceeaşi dimensiune, deşi teoretic progresăm către noi niveluri de conștiință! Ne-am pus costumele de ceremonie şi ne-am adunat la Orientul Iaşi pentru a ţine un ritual de circumstanţă… Dar suntem din ce în ce mai grăbiţi, trăim într-o indiferenţă tot mai acaparatoare. N-ar trebui cumva să regăsim valorile inițiatice și să înțelegem profunzimea semnificațiilor zilei? Din păcate, aparţinem unei societăţi civile prea ataşată de interese frivole ca să mai acorde importanța necesară alternanței ciclice a zilelor și nopţilor, a lunilor și anotimpurilor… Deşi Francmasoneria și-a mai păstrat oarecum puterea de influență asupra omului, un om care doreşte să progreseze treptat pe scara valorilor. Această celebrare își are originea în negura timpului, pentru că simbolismul solar reprezintă Lumina spirituală, răsărită din întuneric. Soarele nu este doar sursă de Lumină în lume, o lumină esențială care ne dă căldură și energie, ci reprezintă Forța divină atotvăzătoare, de care nimeni nu se (mai) poate ascunde. Evoluţia noastră şi calitatea muncii „între Coloane” constituie singura „reclamă” potrivită. Avem obligaţia să ne asigurăm că Francmasoneria prosperă și nu doar supraviețuiește! Avem obligaţia să atragem candidați de calitate, să păstrăm membrii existenți, să îmbrățișăm schimbarea, să facem munca plăcută și să avem grijă unii de alții. Recunoaștem în faţa Lumii că Lumea nu este perfectă şi ne asumăm datoria de a o îmbunătăți prin rectificarea imperfecţiunilor noastre, cu răbdare şi disciplină… mereu într-un ritm al Iubirii pure, generat de Marele Arhitect. Cu toţii ne temem de abisul întunericului și de gloria Luminii, e firesc… Sclipirile artificiale din jur ne orbesc atât de mult încât abia mai distingem strălucirea Bolţii Astrale. Reuşim noi oare să ne ridicăm deasupra percepţiilor profane, acele ploi mărunte care ne inundă uneori Edificiul? Amiaza reprezintă plinătatea Luminii, simbolul central al Inițiatului. Ne conectăm la Sacru, trăim comuniunea unui moment al Adevărului, pe care încercăm să-l prelungim instinctiv. Este fix punctul de acces spre Zenit, spre eternitatea mult dorită a înălţimilor… de acolo, de sus primim energia creativităţii şi belşugului care are darul de a materializa dorinţe aparent imposibile, care dă rod bun holdelor. De Solstițiu, emblema Idealului nostru, participăm la bucuria universală si privirea îmbrățișează orizontul… „Fie ca Lumina ce ne-a luminat Lucrările să continue să strălucească în noi pentru a finaliza în afară Opera începută în Templu!” Să profităm de venirea verii pentru a ne elibera de iluziile trecutului ca să începem un nou Şantier cu inima şi mintea curăţite prin Apă şi prin Foc. Acesta este mesajul Supremului Consiliu al României, pentru că a venit vremea să ne scoatem singuri bandoul de la ochi şi să privim spre viitor fără a mai denatura realitatea. Orice secundă este preţioasă... a venit vremea să tragem linie şi să evaluăm serviciile aduse de fiecare dintre noi în beneficiul Ordinului Scoţian. Dacă ştim ce reprezintă însemnele de pe propriile şorţuri şi colane… şi dacă folosim corect pronumele personal doar la persoana „I” plural. Ascultaţi dubla chemare a transcendenței cosmice și a imanenței pământești… se simte ceva magic la nord de ecuator. Să petrecem împreună acest moment extraordinar de Lumină, în armonie frăţească și conştientizând că mâine va începe inexorabil calea spre întuneric. Întunericul rece de care nu ne mai temem pentru că „lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”(Ioan Capitolul 1, versetul 5). Uităm de rivalitate sau discordie, nu ne mai lăsăm tulburaţi şi intimidaţi de profanii ascunşi pe după sorţ, indiferent cum s-ar prezenta ei la poartă. De ziua Soarelui ne recunoaştem între noi ca atare şi, din fericire, suntem conştienţi de pericolul umbrelor la care urmează să ne expunem pe drum... mai devreme sau mai târziu, fiecare va trăi singur mitul lui Hiram, drama permanentă a Spiritului. Urmează o perioadă de linişte în Masonerie, vacanţă plăcută tuturor. Aşa să fie!