18 martie 1314

Cu siguranta, fiecare dintre noi gasim destule evenimente nationale de comemorat, in virtutea patriotismului ce ne caracterizeaza spiritul. Insa, ca Francmasoni este de datoria noastra sa-l omagiem cum se cuvine si pe ultimul Templier...model de loialitate fata de propria constiinta, care trebuie sa ramana mereu in inima noastra la loc de cinste. Caci aceasta jerfa exemplara da in primul rand o legitimitate universala Ritului Scotian si este de fapt temelia afirmarii Ordinului Masonic in lume prin garantia unei vieti demne si libere, bazata intotdeauna pe Dreptate si Adevar. Apropiindu-ne cu totii pentru o secunda in lantul de unire, ar fi sublim ca in memoria Maestrului martirizat sa pastram un moment de reculegere, traind macar o clipa impreuna in Tinutele noastre ritualice. Ne vom aminti o frumoasa legenda, dar care avertizeaza generatiile urmatoare despre cumplitele abuzuri ale unei puteri absolute...si poate astfel vom intelege totul pana la urma.

Istoric vorbind, acum aproape 700 de ani, la data de 18 martie 1314 (dupa unele studii de specialitate chiar 11 martie) murea ars pe rug omul Jacques DeMolay (1244-1314), un nume cu mare rezonanta care acum este asociat de fapt cu prabusirea Templierilor, cu fatidica zi de „Vineri 13" si cu blestemul necrutator abatut asupra opresorilor sai. Interesant de urmarit este si ca o serie de evenimente ulterioare atribuite Masoneriei au marcat istoria omenirii in data de 18 martie.

Dupa o lunga perioada de ancheta si tortura in temnitele de la Château de Chinon (La vallée de la Loire) pentru acuzatii inventate si dovezi fabricate, procesul umilitor s-a finalizat, din pacate, cu o condamnare pe viata, transformata imediat in sentinta capitala. Regele Philippe al IV-lea cel Frumos (1268-1314) a gasit solutia ideala ca rugul condamnatilor sa fie amplasat intr-o parte a Parisului greu accesibila pentru eventualii simpatizanti, dornici sa intervina in favoarea Templierilor nedreptatiti care au avut curajul de a spune adevarul despre nevinovatia Ordinului. Rugul a fost inaltat pe Insula Iudeilor, cunoscuta azi ca Île de la Cité, loc in care multi evrei fusesera omorati astfel, dupa ce Guillame de Nogaret, membru al consiliului regal si pastrator al sigiliului, le-a inventat niste procese masluite si le-a confiscat toate averile. Zona era protejata de apele adanci ale Senei, pe ambele maluri ale fluviului fiind plasate ample cordoane de soldati, iar transportul condamnatilor catre supliciu s-a facut mai mult pe apa, ca acestia sa circule cat mai putin prin multimea furibunda din oras.

Acesta a fost de fapt sfarsitul Templierilor si inceputul legendei lor fascinante…Odata cu disparitia tragica a conducatorului lor, restul cavalerilor au fost fie arestati si judecati, fie absorbiti în alte ordine militare, fie lasati să se retraga si sa traiasca in continuare in pace.

Personalitatea proeminenta a lui DeMolay si faptul că multi il priveau ca pe un nou Mesia, au facut ca Marele Maestru să fie considerat un inamic si chiar un eretic de catre cler, mai ales prin prisma ritualurilor secrete de initiere, atat de comentate prin ignoranta in lumea profana de ieri si de azi. Dar, in prezent pozitia clar exprimata a Bisericii Apostolice este ca persecutia medievala a Templierilor a fost total nedreapta, ca nu era nimic rau legat de Ordin sau de membrii sai si ca Papa Clement al V-lea a fost obligat sa actioneze de magnitudinea scandalului public si de influenta dominatoare a regelui Frantei.

Eu cred ca in fiecare Frate exista un veritabil Jacques DeMolay si un viitor Mare Maestru, insa depinde numai de noi insine cum ne vom dezvolta umil calitatile si virtutile pentru a ni le insusi si a le intelege spre propria inaltare.

Stau si ma intreb, oare cati dintre noi, in diversele pelegrinari prin Orasul Luminilor am avut curiozitatea de a admira simplitatea unei placi comemorative asezata discret pe scarile podului ce coboara spre Place du Vert-Galant? Sau chiar sa punem o floare, in semn de pretuire si respect pentru jerfa legendara a unui om ucis in numele credintei…suferim, suferim, suferim dar SPERAM!

Pentru cei interesati, Piata du Vert-Galant este chiar in centrul geografic al Metropolei, mai exact in partea de vest a Île de la Cité din arondismentul 1 (metro Pont-Neuf sau Cité), localizata foarte aproape de binecunoscuta Catedrala gotica Notre Dame (km 0). Micuta gradina de astazi il comemoreaza de fapt pe Regele Henric al IV-lea, cunoscut si sub numele de Vert-Galant, pentru dragostea lui nemarginita pentru sexul frumos. Deasupra, pe o terasa se afla chiar o statuie ecvestra a suveranului, daramata si topita in timpul Revolutiei Franceze, dar inlocuita mai tarziu de o copie fidela. Loc preferat de intalnire si promenada al parizienilor, aceasta piata prezinta o imagine absolut incantatoare asupra Senei, priveliste ce a fost imortalizata de insusi Pablo Picasso intr-un tablou faimos. De asemenea, tot aici se afla locul de plecare al barcilor cu acoperis de sticla, Les Vedettes, ce ofera turistilor croaziere tematice. Pont-Neuf, paradoxal cel mai vechi si cel mai cunoscut pod din Paris, este format din doua sectoare, cate unul pe fiecare parte a Île de la Cité, unite prin scuarul Vert-Galant.

Tuturor, cele mai fraterne ganduri de pace si prosperitate!