Nu te poti apropia de cunostinta adevarului cu inima tulburata... scria Sf. Vasile

La fiecare inceput de an, sarbatorim praznicul Sf. Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei si parinte al monahismului oriental, cel care prin curatia mintii sale cea asemenea cu ingerii s-a ridicat la dumnezeiestile inaltimi si strabatand printre cetele heruvimilor, a descoperit dogmele Treimii, lasandu-le Dreptei Biserici comoara… A fost vajnic aparator al Ortodoxiei, protector al familiei si saracilor, luminator al curatiei morale, zelot al trarii religioase, ziditor si stalp al Bisericii.  
Tuturor FF.’. si profanilor care poarta acest frumos nume, Sfantul Ierarh Vasile, lampadoforul crestinatatii, prea minunatul Parinte al Parintilor, sa-si coboare ochii asupra Voastra si sa va ocroteasca, sa va aduca liniste si pace sufleteasca si sa nu lase ca speranta de mai bine sa vi se stinga din inima… virtutea depinde doar de noi! La multi ani!

 

Have a Wonderful New Year!

Wish joy, peace and prosperity in 2013. The New Year be a messenger of peace, smiles, joy and good tidings!

Epistola la Nasterea Domnului

„În peşteră Te-ai sălăşluit, Hristoase Dumnezeule,
ieslea Te-a primit, păstorii şi magii Ţi s-au închinat"

Văzând neamul omenesc pierind din pricina păcatelor, Fiul lui Dumnezeu Se pogoară pe pământ. Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, Unul-Născut... Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere". Pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a coborât El din ceruri pe pământ. Fiul lui Dumnezeu va primi firea omenească, pentru ca pe om să-l unească din nou cu Dumnezeu. El a coborât pe pământ când omenirea ajunsese la cea mai josnică decădere morală, când oamenii se chinuiau nevăzând nici o ieşire.
Iudeii îl aşteptau pe făgăduitul Mesia. Şi păgânii aşteptau ceva extraordinar, care trebuia să preschimbe totul. „Sau Dumnezeu va veni pe pământ, sau lumea va pieri" - a spus celebrul filozof roman al acelor vremuri, Seneca.
După proorociri, iudeii puteau vedea limpede că venise vremea împlinirii [făgăduinţei] lor. Se sfârşeau cele şaptezeci de săptămâni [de ani] de la refacerea Ierusalimului, când - aşa cum i-a vestit Arhanghelul Gavriil profetului Daniel - va veni vremea sosirii Unsului lui Dumnezeu şi a sfârşirii Vechiului Legământ. Dar, în pofida suferinţei duhovniceşti de obşte şi a aşteptării neobişnuitului prunc, prin a cărui naştere urma să înceapă „veacul de aur" pe pământ, mult-aşteptatul Prunc a fost recunoscut şi salutat de puţini atunci când s-a născut.
Mai mult, nici loc nu s-a găsit pentru El în casele oamenilor. Maria a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi când păstorii, auzind cântările îngereşti, veniră să-l vadă pe Cel pe care cerul îl proslăvea, ei „au aflat pe Prunc culcat în iesle ". Cu multă vreme înainte de venirea lui Hristos, stând la dumnezeiască priveghere, a prevăzut aceasta cu ochii săi duhovniceşti de Dumnezeu cuvântătorul Avacum:,, Doamne, am înţeles lucrurile Tale şi m-am îngrozit: între două animale vei fi cunoscut". Între dobitoace stătea culcat împăratul întregii lumi, venit să mântuiască lumea, întrucât oamenii se depărtaseră de El foarte.
De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti, striga odinioară Psalmistul.
Doar în oamenii înrobiţi păcatului nu locuieşte Dumnezeu. Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia, pentru că sunt numai trup, a spus Domnul Dumnezeu, când pământul s-a stricat şi s-a umplut de nedreptate, înainte de potop.
Şi iarăşi omenirea a devenit „trup" înainte de venirea Mântuitorului pe pământ. Cea mai mare parte a omenirii „cugeta pământeşte", unii dedându-se fără frâu plăcerilor trupului şi altor păcate, iar alţii chiar şi în cele mai bune năzuinţe ale lor căutând doar cele pământeşti. Puţini erau cei care căutau împărăţia lui Dumnezeu, pregătită oamenilor de la facerea lumii.
De aceea, nu s-a găsit loc în casele oamenilor pentru împăratul cerurilor, ci L-au primit dobitoacele necuvântătoare, care au rămas credincioase firii lor. „Fiul omului nu avea unde să-Şi plece capul" nici atunci când mii de oameni mergeau în urma Lui şi toţi încercau să se atingă de El, pentru că putere ieşea din El şi-i vindeca pe toţi, iar El sătura cu câteva pâini o mulţime de oameni. Pentru ca să sfinţească poporul cu sângele Său, Iisus a pătimit în afara porţii, căci vierii iudei L-au scos afară din cetate de Fiul lui Dumnezeu, ca să-L răstignească.
Dar Mântuitorul Cel înălţat de pe pământ pe Cruce le-a atras pe toate la Sine. Aşa cum păstorii cei cu inima neîntinată şi magii pregătiţi să dea totul pentru Adevăr L-au recunoscut pe Cel culcat în iesle, la fel toţi cei ce caută mântuirea L-au recunoscut pe Dumnezeu în Cel Răstignit. Şi la fel cum Pruncul născut la Bethleem de Preacurata Fecioară a fost prigonit, tot aşa a fost prigonită şi Neprihănita Lui Mireasă, Sfânta Biserică, în zilele prunciei ei, iar cei ce i se închinau erau nevoiţi să se ascundă de stăpânitori, ca magii de Irod. Era nevoie de un nou semn pe cer, pentru ca Biserica să triumfe asupra prigonitorilor; şi, în locul stelei de la Bethleem, pe cer apăru Crucea, prin care cerul le propovăduia tuturor pe Cel Răstignit şi pe regi îi aducea la Hristos, ca să i se închine cu credinţă, „întreg pământul s-a umplut de cunoaşterea lui Dumnezeu" şi nu numai „din toată Iudeea şi din Ierusalim şi din părţile Tirului şi ale Sidonului", ci şi din toate colţurile lumii o mulţime nesfârşită de oameni se grăbea să asculte şi să împlinească învăţătura lui Hristos, tămăduindu-se nu atât de neputinţele trupeşti, cât de cele sufleteşti, biruind duhurile necurate şi făcându-se înfricoşători pentru ele.
Însă stăpânitorul lumii acesteia nu voieşte să renunţe cu uşurinţă la stăpânire şi îşi adună toate forţele ca să-i ţină pe fiii oamenilor în jurul său. Pretutindeni seamănă neghină, pentru ca, prin ea, să înăbuşe grâul lui Hristos, pentru ca să stârnească patimi păcătoase în inimi cucernice şi mai ales să-şi asmută supuşii ca să urmărească tot ce poartă numele lui Hristos.
Lupta dintre Cel ce a adus pe pământ pacea cerească şi stăpânitorii întunericului veacului acestuia, duhurile răutăţii cele de sub cer, începută la Bethleem, se desfăşoară fără întrerupere şi cu putere tot mai înteţită. Ea este purtată în toată lumea, în fiecare loc. Ea împarte omenirea, ea îi desparte pe oamenii care au fost mai înainte prieteni, ea are loc înlăuntrul fiecărui om, până când nu va birui definitiv în el binele sau răul.
Astăzi mai mult ca oricând poate fi resimţită dezbinarea pe care a vestit-o Cel proslăvit acum de cântarea îngerească: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu Şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire. Sabia adusă pe pământ de Pruncul culcat în iesle desparte şi dezbină pe tată de fiu, pe mamă de fiică, pe soacră de noră. Cu adevărat se împlinesc întocmai cuvintele: duşmanii omului (vor fi) casnicii lui, prevestite încă de profetul Miheia, care a prezis naşterea lui Hristos la Bethleem.
Nici în ei înşişi oamenii nu-şi găsesc pacea, chinuiţi fiind de lupta lăuntrică nu numai dintre carne şi duh, dar adesea simţind o dedublare şi în năzuinţele lor, prăbuşindu-se şi neavând un reazem înlăuntrul lor. Şi se pare câteodată că şi acum locul cel mai potrivit pentru Pruncul Hristos ar fi mai degrabă ieslea necuvântătoarelor, încă ferită de toate „realizările" distructive ale vicleanului veac de acum, decât societatea omenească!
Dar nu pentru propria Sa linişte a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, ci ca să tămăduiască rana lui Adam. Închinându-se lui Hristos, „s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu" şi magii care L-au găsit „s-au bucurat foarte cu bucurie mare". Bucuria duhului şi veselia inimii i-au cuprins pe păstorii şi pe magii care veniseră la Hristos. Numai El Singurul este pacea noastră, numai El este „Calea şi Adevărul şi Viaţa". Ca şi fiecare om în parte, întreaga omenire numai în Lumina Lui va vedea lumină.
Depărtându-ne de deşertăciunea pământească, să ne alipim cu mintea de peştera din Bethleem şi sufletul nostru va simţi bucurie nepământească, iar gura va slavoslovi împreună cu îngerii: „Slavă pogorârii Tale, Unule Iubitorule de oameni". Hristos S-a născut!

 

Sf. Ioan Maximovici

Nasterea lui Iisus Hristos

La "plinirea vremii" (Galateni 4,4), Dumnezeu S-a întrupat, "chip de rob luând" (Filipeni 2, 7) şi S-a născut din Fecioara Maria, pentru mântuirea neamului omenesc.
Conform Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradiţii, Iisus, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, S-a născut în cetatea Betleemului într-o iesle simplă, în peşteră săracă. Dreptul Iosif şi Maria, mama lui Iisus au venit din Nazaret în Betleem pentru recensământul poruncit de proconsulul Quirinius, în timpul împăratului Octavian Augustus (Luca 2, 1), dar negăsindu-se loc de găzduire în cetate (Luca 2, 7), Maria, însoţită de logodnicul său Iosif, a găsit adăpost într-o peşteră păstorească, unde L-a născut pe Pruncul Sfânt (Luca 2, 1-20).
Betleemul, numit în vechime și Efrata, se mai chema și cetatea lui David, căci într-însa s-a născut și a fost uns ca împărat marele strămoș după trup al Mântuitorului. Dar s-a mai numit si "Casa Pâinii", de către fericitul patriarh Iacov, care, păscându-şi turmele de oi în acele locuri, mai înainte a văzut şi a proorocit că acolo avea să Se pogoare și să Se nască Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, Domnul nostru Iisus Hristos.
Betleemul, situat în Palestina, este o cetate mică, la jumătatea drumului între Ierusalim și Hebron, unde s-a născut Sfântul Ioan Botezătorul și unde Avraam a vorbit la stejarul Mamvri cu cei trei îngeri - sau mai bine-zis cu Sfânta Treime.
Ne putem întreba de ce S-a născut Mântuitorul în Betleem. Exista o proorocie că Betleemul va fi locul de naștere al Mântuitorului Iisus Hristos! Proorocul Miheia a spus, cu 4-500 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între fiii lui Iuda, căci din tine va ieși Povăţuitorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel (Miheia 5, 1]; Matei 2, 6).
De asemeni, se pune întrebarea de ce S-a născut într-o peșteră. Peştera este simbolul întunericului. Hristos a venit să aducă lumină şi în temniţa iadului dar şi în lumea care era în noapte, că zice marele Apostol Pavel: Întunericul veacului acestuia. Veacul de acum și mai ales cel de până la venirea lui Hristos era o noapte lungă, în care lumea era oarbă, stând în întunericul slujirii la idoli şi al păcatului. Hristos S-a născut noaptea, la miezul nopţii şi în peşteră, ca să arate că El a venit să aducă lumină, să risipească întunericul. Unde? În peșterile despre care a spus Isaia, căci zice: peșterile lor - vorbește de peșterile iadului - în veci cu întuneric sunt făcute. Și a venit să risipească întunericul din peșterile iadului și întunericul păcatului de pe fața pământului. S-a născut la miezul nopții, ca să lumineze peșterile întunericului veacului aceluia, întunecat de atâtea mii de ani, pentru că Hristos era lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul care va să vie în lume. El de la început era lumina lumii și a venit să lumineze și să strălucească în toate părțile cu razele soarelui dumnezeirii Sale.
Deşi tradiţia vorbeşte despre trei magi care au venit şi s-au închinat Pruncului Sfânt chiar în ziua Naşterii Sale (sau, în Tradiţia Bisericii Romano-Catolice, douăsprezece zile mai târziu), Sfânta Scriptură vorbeşte despre mai mulţi înţelepţi care au venit şi I s-au închinat (Matei 2), fără să precizeze numărul lor şi nici momentul precis la care au venit. Oricum ar fi, magii au adus Pruncului daruri: aur, smirnă şi tămâie (Matei 2, 11). Imnografia sărbătorii înţelege aceste daruri ca pe nişte semne şi simboluri: aur, pentru că Hristos este împărat; tămâie, ca unui Dumnezeu; şi smirnă, ca Aceluia ce avea să pătimească, să moară şi să fie îngropat cu smirna şi aromele aduse de femeile mironosiţe.
Deşi sărbătorim Naşterea Domnului pe 25 decembrie în fiecare an, cei mai mulţi teologi sunt de părere că aceasta nu ar fi data reală a Naşterii Domnului şi că ar avea legătură cu serbările păgâne care cădeau în această zi a solstiţiului. Însă nu este întâmplătoare aşezarea sărbătorii Naşterii Domnului în această zi, dincolo de aspectul istoric legat de faptul că până şi păgânii intuiau importanţa şi greutatea simbolică a acestei zile. Sensul principal este unul duhovnicesc, simbolic, pentru că începând de acum ziua creşte şi noaptea scade. Şi la fel de important este faptul că, după unii Părinţi, Hristos nu S-a născut oricând, ci duminica! Sfânta Scriptură vorbeşte despre ziua în care a făcut Dumnezeu lumina, când a zis: "Să se facă lumină" - și a fost lumină! (Facerea 1, 3). Ziua întâi a săptămânii, Duminica, Ziua Domnului sau Ziua soarelui! Duminica S-a născut Hristos; Duminica S-a botezat, cum arată Sfintii Părinți de la Sinodul de la Calcedon. Duminica a înviat din morţi (Matei 28, 1). Duminica a trimis Hristos pe Duhul Sfânt peste Sfinţii Săi ucenici si Apostoli. Duminica Sfinții Apostoli făceau Sfânta Liturghie. Tot Duminica s-a dat și Apocalipsa, pentru că Sfântul Evanghelist Ioan zice: Am fost în duh în zi de Duminică (1, 10). Iată dar, câte sunt legate de ziua Duminicii! De aceea a sfințit Dumnezeu ziua Duminicii și cu Naşterea Sa, pentru că în ziua aceasta a făcut Dumnezeu lumina.
Din iubire a creat Dumnezeu lumea si tot din iubire S-a intrupat. Iar cand a decis sa vina printre noi ca Om, a ales sa vina ca un Prunc. Ar fi putut sa ne copleseasca dintru inceput cu puterea Sa, dar a ales sa vina smerit caci nu dorea sa-l sperie pe om, ci sa-l vindece. A devenit Fiul omului, ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. A ales sa Se nasca din Fecioara Maria, ca noi sa ne nastem tainic din Duhul Sfant. Asadar, atunci cand praznuim venirea lui Dumnezeu catre oameni, praznuim si chemarea si intoarcerea noastra catre El. Pentru ca omul nu se mai putea vindeca singur de ranile caderii in pacat, Fiul Se intrupeaza. Dezleaga legaturile cu legaturi. Este infasat cu scutece ca sa dezlege legaturile pacatelor noastre: "Cu scutecele tale dezlegi legaturile greselilor si cu multa saracie pe toti ii imbogatesti, Indurate; ca, venind in ieslea dobitoacelor, izbavesti pe oameni din dobitocia rautatii, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce esti fara de inceput". Iisus Se intrupeaza si Se naste ca Om din Fecioara Maria numai dupa ce primeste acordul liber al Maicii Domnului: "Fie mie dupa cuvantul tau". Acest lucru inseamna ca pentru a Se naste tainic in noi asteapta consimtamantul nostru. Ca El sa fie prezent in noi prin har, sa ne innoiasca si sa ne daruiasca chipul Sau e nevoie de acordul nostru. In concluzie, nu avem niciun castig sa stim ca Hristos a venit pe pamant numai in trupul pe care l-a primit de la Fecioara Maria. Important este sa-L stim prezent in trupurile noastre. Fiind in noi, saracia se va preface in bogatie sufleteasca, intristarea in bucurie, nelinistea in pace, rautatea in bunatate, necunoasterea in intelepciune, suferinta in mangaiere si moartea in inviere.

www.ortodoxwiki.ro

 

Un memorandum ca un armaghedon solstitiar

Draguţi Fraţii mei,

Cu aceste cuvinte îşi deschidea Nicola Ursu planşa de arhitectură vizitând loja “Adevarata Inţelegere” de la Orientul Viena. Aceste cuvinte mi s-au nascut în gând la începerea acestui memorandum... Aşa cum soarele în parcursul lui sideral întalneşte nori negri care ne sărăcesc de energia benefică dăruită cu generozitate de Sfântul Astru Binecuvantat, tot astfel Lumina Lucrării noastre este adumbrită de nesăbuinţă şi nerozie. Ciocanul Puterii folosit cu neîndemanare loveşte absurd coloana Înţelepciunii, ale cărei cioburi zac împăştiate în praful indolenţei. Cei trei Companioni răi au hrănit pe ascuns Demonii Orgoliului, Fanatismului şi mai ales pe cel al Prostiei, demoni ce au tulburat minţile îmbibate în alcool ale celor ce se prefac a ne conduce. Mucegaiul a năpădit zidurile Templului construit de mântuială după prostul obicei românesc. Astfel, Marele Maestru ia decizii importante într-un Mare Consiliu constituit neconstitutional, numind fraudulos, la insistenţele unei voci cristaline, un Mare Secretar care constientizând impostura refuză să se semneze ca Mare Secretar, dar împrăştie mailuri cu solicitări stupide către Loji în încercarea de a se face util. În acelaşi timp, ca să nu rămână mai prejos, Marele Secretar al Supremului Consiliu Român semnează decizii ale Supremului Consiliu fără ca acesta să fi avut loc, pentru a inţia pe ascuns în gradele de perfecţie indivizi compromişi a căror unică calitate masonică este măiestria în sărutul dorsal, aplicat ori de câte ori este necesar şi nu numai. Încurajaţi de Marele Secretar General al S.'.C.'.R.'. , proaspeţii Maeştri sunt trecuti în mare viteză la Gradele de Perfecţie după mai puţin de un an în camera de mijloc, iar înghesuiala este mare „pentru că la Suprem se mănâncă bine şi pe gratis”. Într-o „voie bună” impregnată cu „enzime ale vieţii” lirice, haosul domneşte peste ambele coloane ce alcătuiesc tandemul „Marea Lojă” - „Supremul Consiliu Român”. Se fac şi într-o parte şi în cealaltă reguli care nu se respectă şi se tipăresc Constituţii şi Regulamente cu care ne facem vânt când este oprit aerul condiţionat. De ce o fi fost nevoie „să scremem” vreme de doi ani o Constituţie a Marii Loji prezentată la Conventul ce a avut loc in cadrul oferit de un important lant hotelier din Capitala cu mare pompă şi votată orbeşte de către delegaţi fără ca aceştia s-o fi citit? Ca să fie incălcată grosolan de cel care ar trebui să-i fie garant şi apărător? De ce avem Regulamentul General al Jurisdicţiei Supremului Consiliu Român dacă nimeni nu-l bagă în seamă? Preocuparea pentru interese meschine minimalizează gestul ritualic care, eliberat de încărcătura ezoterică, se reduce la învârtela maimuţei în jurul palmierului aşteptând să-i cadă banana la picioare. Cuvântul pierdut este „DEMNITATE” iar regăsirea lui ar readuce pe traiectoria normalului vehiculul iniţiatic care ne poartă spre „Lumina care izvorăşte din Adevăr” - numit Masonerie. Paradigma iniţierii la gradul de Ucenic şi Firul cu plumb ne îndeamnă să privim în oglindă pentru a ne descoperi defectele şi slăbiciunile, căci numai conştientizându-le le putem domina. Iar primul pas este identificarea lor. Intenţia mea nu este să destabilizez Ordinul ci să aduc în atenţia voastră o situaţie care nu se va rezolva de la sine fără intervenţia fiecăruia dintre noi, inclusiv a celor aflaţi în culpă, pentru că mai au timp să îndrepte lucrurile onorabil din motive de sănătate sau invocând probleme personale. Istoria recentă a dovedit că cei care nu s-au retras la timp au pierdut mai mult decât funcţia. Termin evocând finalul aceluiaşi discurs al marelui Horea, care mi-a inspirat acest Memorandum şi pe care am intenţia de a-l cita şi nu plagia: ”Luaţi sama de vorbele mele. Mâna sus pe armele. Foc! Mai tare foc! Şi ăl mai tare foc! Una, doi, tri!”

Un Suveran Mare Inspector General

Confederation of French Grand Lodges Formed

Today (Dec 18th, 2012), the Grand Lodge of France (GLDF), the Traditional and symbolic Grand Lodge “Opera” (GLTSO), the French National Lodge (LNF, not to be confused with the GLNF), the Grand Lodge of the French Masonic Alliance (GL-AMF) and the Independent Grand Lodge of France (GLIF; constituted like the GL-AMF by the many thousands of Brethren who left the GLNF, totally out of the picture by now), have met together. Sharing the same criteria of regularity and the same Universal Masonic Tradition, they agreed among themselves to start the construction a Confederation, thus demonstrating their will to reorganize the French Masonic landscape in conformity with the Basle Declaration.

Liniste, regenerare si magie

E vremea ca noi vise nescrise sa se-ntample...

E vremea sa deschidem larg usa pentru oaspeti dragi si inima pentru speranta, bucurie si lumina, sa privim inainte cu incredere, stiind ca daca avem credinta, drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri. In prag de sarbatori, cu pace, lumina si caldura in suflet, va doresc tuturor cititorilor mei, initiati sau profani, sa aveti parte de zile minunate, sa va bucurati si sa asteptati cu nerabdare anul ce vine, un an mai bogat in impliniri, mai inalt in aspiratii si plin de succese. Sarbatorile sa ne gaseasca mai buni si mai aproape de Divinitate, sa devenim mai ingaduitori si responsabili, mai toleranti si rabdatori. Cu mult drag ma gandesc la voi si va marturisesc cu emotie ca imi doresc acum sa va am in preajma… deschideti larg bratele caci imbratisarea voastra fraterna, vorba buna si gandul curat va fi cel mai de pret cadou. Fie ca Intelepciunea, Forta si Frumusetea sa ne calauzesca pasii in noul an profan si vreau sa va incredintez acum toate gandurile mele frumoase cu sanatate, belsug şi impliniri.

Am zis...

Concert de Craciun cu sprijinul MLNaR

 

FF:. de la Or:. Sibiu organizeaza la Sala Thalia pe data de 21.12.2012 / 6012 ora 17.00 un Concert de Muzica Simfonică, prima activitate de acest gen in acest an masonic dar a cincea din acest proiect national care face parte dintr-o serie de actiuni organizate de Lojile de la Or:. Sibiu cu sprijinul MLNaR, destinate dezvoltarii pe plan personal si mai ales profesional a tinerelor talente ale Romaniei.

Sala Thalia a fost construita in anul 1787 de Martin Hochmeister initiatorul primei librarii de la noi din tara, constructia fiind o adevarata bijuterie arhitecturala, avand doua balcoane si o loja pentru guvernatorul Transilvaniei.
Spre deosebire de destinatia principala pe care o are astazi, aceea de a sluji muzicii, initial sala a fost conceputa pentru a gazdui reprezentatiile teatrale. In lipsa unui spatiu necesar in centrul orasului s-a hotarat construirea teatrului in Turnul Gros din centura de aparare a orasului.
Constructia a fost inaltata intr-un an de zile astfel ca in luna iunie 1788 a avut loc primul spectacol, devenind primul teatru din tara si unul dintre cele mai frumoase din Europa.
De-a lungul timpului pe scena Thaliei au urcat personalitati celebre din lumea culturala romaneasca in frunte cu George Enescu si Mihai Eminescu. Poetul a fost sufleur intr-o piesa jucata in trupa lui Mihai Pascaly intr-o « excursie de propaganda artistica si nationala prin Ardeal » in 1867.
A fost prima data cand se juca in limba romana. Trupa nu a platit taxe pentru sala pentru ca a prezentat unele spectacole gratuite pentru saracii orasului. Presa vremii relateaza ca s-a jucat tot timpul cu casa inchisa la unele reprezentatii fiind prezente si oficialitatile orasului.
Au fost si multi spectatori din satele romanesti din imprejurimile Sibiului...

http://www.filarmonicasibiu.ro/ro/thalia.htm

Eu tot la adevar, bine si frumos... Matei Visniec

Putrezise salteaua sub mine,
dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam.
Cu fereastra deschisă,
cu hainele încuiate în dulap
în faţa cărţilor mele ca nişte pietricele
mă gândeam la soldatul nefericit tăiat la deget
şi la singurătatea cuiului bătut în perete.
Lucrurile îşi veneau încet în fire
după îndârjirea cu care mă gândisem la ele
îşi cercetau rănile şi se numărau unele pe altele.
Duşmanii mei mureau în paturile lor unul câte unul de bătrâneţe
Dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam…

Nicu Alifantis - Decembre (George Bacovia)

România va găzdui în 2014 Conferinta Mondiala a Marilor Loji Masonice Regulare

In perioada noiembrie 2012-mai 2014, Marele Maestru al Marii Loji Nationale din Romania, PR F.'. Radu Balanescu, devine Presedinte Executiv al Conferinţei Mondiale a Marilor Loji Masonice Regulare.

Evenimentul atrage, pe lângã reprezentanţi ai Ordinului din peste 200 de ţări ale lumii, personalitãţi ale societatii civile, devenind un prilej de reafirmare a valorilor ţãrii gazdã. Anul acesta in Columbia a avut loc a XI-a Conferinţã Mondialã a Marilor Loji Masonice Regulare si participantii la lucrãri au desemnat prin vot M.'.L.'.N.'.R.'. drept gazdã a evenimentului, care va avea loc la Bucuresti. Acesta este cel mai important succes al Masoneriei Universale Regulare din Romania, din 1993 si pana acum. Mentionãm cã lucrãrile Conferinţei Mondiale reprezintã, la un interval de 18 luni, cel mai important eveniment al Masoneriei Universale Regulare, desfasurandu-se de fiecare data pe alt continent.

http://www.mlnr.ro/
 

Solidaritatea intre generatii in Europa

 

 

Bruxelles, 27 noiembrie 2012 – Președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a găzduit astăzi o întâlnire cu reprezentanți ai organizațiilor filosofice și neconfesionale la sediul Comisiei din Bruxelles, sub deviza „Solidaritatea între generații: definirea unui cadru pentru societatea de mâine în Europa”. Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, și László Surján, vicepreședintele Parlamentului European, au coprezidat reuniunea. Liderii europeni și reprezentanții organizațiilor au făcut schimb de opinii privind modul de a întări solidaritatea între generații și de a încuraja o cultură a îmbătrânirii active în Europa, pe fondul unor importante provocări demografice și a nevoii tot mai mari de inovare socială.

José Manuel Barroso, președintele Comisiei Europene, a declarat: „Europa este fondată pe solidaritate, dar această solidaritate este pusă la încercare în vremuri de criză. Când oamenii suferă, tentația de a urma idei populiste și de a transforma Uniunea Europeană într-un țap ispășitor e mare. În realitate, UE este singurul cadru în care atât solidaritatea, cât și reformele necesare pot fi reunite pentru binele european comun. Așadar, ar trebui să nu precupețim niciun efort pentru a coopera strâns și a reînvia solidaritatea între națiuni, între state și în interiorul acestora, între bogați și săraci, între bătrâni și tineri. Reuniunea de astăzi reprezintă o contribuție importantă la realizarea acestui obiectiv, iar angajamentul manifestat de toți participanții îmi dă curaj.”

Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, a afirmat: „În această dimineață am pus accentul pe identitatea europeană, pe Europa, pentru care valoare cea mai importantă este respectul pentru fiecare persoană, un respect care se traduce prin drepturi egale pentru toți, prin nediscriminare sub toate formele, precum și prin solidaritate și fraternitate. Astăzi, datorită valorii pe care o acordăm fiecărei persoane, putem construi o Uniune Europeană care este fondată pe o mai mare solidaritate, și între tineri și bătrâni.”

László Surján, vicepreședintele Parlamentului European, a declarat: „În Parlamentul European, considerăm că solidaritatea între generații a ajutat cetățenii să supraviețuiască recentei crize. Mai mult, solidaritatea între generații are o importanță majoră pentru întreaga societate și din alte motive – voi menționa doar sistemele de pensii sau transferul de cunoștințe și experiență de la o generație la alta.”

În cursul reuniunii, participanții au recunoscut rolul pe care organizațiile filosofice și neconfesionale îl joacă în promovarea valorilor cum ar fi libertatea, drepturile egale și solidaritatea în Europa și dincolo de granițele acesteia. De asemenea, a existat un consens privind necesitatea de a răspunde provocărilor legate de schimbările demografice, cum ar fi combaterea discriminării, crearea unor posibilități de angajare mai bune pentru persoanele de toate vârstele sau promovarea învățării continue. Aceste eforturi sunt integrate direct în strategia globală a Comisiei Europene în favoarea creșterii economice pentru Europa, promovând un învățământ mai bun, mai puțină sărăcie și o societate mai echitabilă.

 

http://europa.eu/