Eu tot la adevar, bine si frumos... Matei Visniec

Putrezise salteaua sub mine,
dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam.
Cu fereastra deschisă,
cu hainele încuiate în dulap
în faţa cărţilor mele ca nişte pietricele
mă gândeam la soldatul nefericit tăiat la deget
şi la singurătatea cuiului bătut în perete.
Lucrurile îşi veneau încet în fire
după îndârjirea cu care mă gândisem la ele
îşi cercetau rănile şi se numărau unele pe altele.
Duşmanii mei mureau în paturile lor unul câte unul de bătrâneţe
Dar eu tot la Adevăr, Bine şi Frumos mă gândeam…