Viata ne conduce, daca ne luam dupa
semnele ei si gandim in sensul celor mai adanci cugetari ale sale, la un singur
Dumnezeu, fundamental lumii, pe care Masoneria si-a asezat piatra unghiulara. Dar
o cunoastere intima a Marelui Arhitect al Universului si implicit a cunoasterii
absolute nascuta din Lumina, se dovedeste imposibila prin mijloacele uzuale ale
simturilor si rationamentului. Toate datele oferite de simturile noastre sunt
filtrate prin intermediul aparatului neuronal si reasamblate acolo pentru a ne
oferi o imagine pe care o numim realitate,dar care, de fapt, e doar o fictiune
provenita din mintea noastra plina de concepte si categorii. Chiar si cauza si
efectul, succesiunea, cantitatea, spatiul si timpul sunt conceptualizari,
constructe, nu entitati care exista “obiectiv” in natura. Mai mult, nu putem “vedea”
dincolo de versiunea procesata de noi, a ceea ce este cu adevarat acolo, adica
entitatea, in forma sa absoluta, care exista inaintea procesarii noastre
perceptive si intelectuale. Se pune astfel problema cunoasterii pure,
neprocesate, al adevarului absolut si de capacitatea omului de a-l atinge. Singura
sursa de cunoastere a Adevarului, vine din interiorul nostru. Fiecare
dintre noi dispunem de o cunoastere a propriilor trupuri, ce nu provine din
aparatul perceptiv si conceptual, ci e directa, provenita din traire. Din
trupurile noastre capatam o cunoastere pe care nu o putem conceptualiza si
comunica, deoarece o mare parte a vietii noastre interioare ne este
necunoscuta. Este reprimata, fara a i se permite sa ajunga la nivelul
constiintei, deoarece, a cunoaste natura noastra profunda (frica,
agresivitatea, cautarea eu-lui), ne-ar tulbura peste limitele suportabilitatii.
Singura modalitate de a transmite aceste forte inconstiente, desi nu pot fi
conceptualizate, este prin intermediul artelor, al simbolurilor si al
ritualului. In ajutorul intelegerii
diferentei dintre cunoasterea adevarului relativ si cel absolut, vine faimoasa
experienta efectuata de fizicienii Michelson-Morley. Acestia au dovedit, cu un
pendul atarnat de cupola Panteonului din Paris, ca din interiorul unui sistem
inchis nu se pot efectua observatii absolute si nu se pot deduce concluzii
asupra miscarii absolute a sistemului aceluia.Cercetatorul, oricat de obiective
ar fi conditiile in care lucreaza, este prin forta lucrurilor antrenat in
miscarea sistemului din care face parte. Astfel, toate constatarile sale sunt
contaminate de relativitate. El nu poate iesi din cadrul sistemului spre al
observa din afara si a emite asupra miscarilor sale observatii obiective si
absolute. Daca Dumnezeu se afla in domeniul absolutului, dincolo de conceptele
relative, experienta Michelson-Morley ne da cheia si raspunsul la problema
depasirii binelui si raului, la posibilitatea realizarii de catre om a unei
stari de iluminare. Dupa cum cercetatorul din interiorul unui sistem inchis nu
poate efectua observatii asupra miscarii absolute a sistemului, tot astfel nici
noi nu putem iesi din conditia umana, limitata de corpul fizic, spre a stabili
cu aceasta relatii de la egal la egal. Astfel, din inchisul domeniu fizic
omenesc al relativitatii, profanul nu este capabil sa vada Lumina nascuta din Adevar,
intrucat acesta se bazeaza doar pe simturi si rationament in cautarea ei. Daruirea
Luminii prin consacrarea proaspatului initiat, nu este decat o deschidere a
unei porti spre Lumina, dincolo de care merge singur. El ajunge la iluminare
prin revelatie proprie, Lumina ca esenta divina, neputand fi cunoscuta cu
ajutorului ratiunii umane. Pentru mason, experienta initiatica este un ansamblu
de trairi profund personale, motiv pentru care ea ramane incomunicabila. Daca
valoarea initierii depinde de caracterul regular al Ordinului in cadrul caruia
se transmite, mai departe, motorul esential al inaintarii in cautarea Adevarului
este puterea vointei, printr-o utilizare adecvata a cheilor primite.
Am zis!
Tudor I.˙.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu