Povestea Myosotis

După ce naziștii au ajuns la putere în Germania, francmasonii au devenit „inamici ai poporului”, fiind din ce în ce mai persecutați, ca mulți alți „indezirabili”. Wilhelm Frick, Ministrul de Interne al Reichului, a declarat oficial în 1934: „Nu este potrivit să lăsăm o societate secretă cu obiective întunecate să continue să existe în cel de-al Treilea Reich. Așa că este timpul ca lojile masonice din Germania să dispară la fel ca în Italia. Dacă cercurile masonice nu înțeleg acest lucru, curând le voi ajuta în această direcție”. Până în Septembrie 1936, toate cele 11 Mari Loji și 33 de asociații similare au fost dizolvate, urmând aşa-numitul „Dunkle Zeit / 1933–1945“. Înainte ca atelierele masonice să fie interzise de guvernanții național-socialiști şi să intre temporar “în adormire”, venerabila «Grossloge Zur Sonne» din Bavaria a emis un pin discret cu floarea de «Nu-mă-uita / Vergissmeinnicht» ca insignă oficială a Conventului aniversar din 1926 la Bremen. Pin-ul respectiv a fost realizat într-o celebră fabrică de porțelan din oraşul Selb (Oberfranken), iar unii participanți au continuat să-l poarte la rever, chiar şi după eveniment. A fost adoptat ca simbol în special pentru că avea o culoare apropiată de albastrul regaliei masonice. De orientare umanistă şi fondată în 1829, „Grossloge Zur Sonne” a fost una dintre cele opt Mari Loji germane recunoscute de United Grand Lodge of England (U.G.L.E.)  înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Total întâmplător, același manufacturier din Selb a realizat mai târziu nişte ace de rever similare pentru donatorii voluntari în campania de caritate lansată de «Winterhilfswerk des Deutschen Volkes – W.H.W.», o organizație a N.S.D.A.P.. Se zvonea că ar fi fost floarea preferată a lui Adolf Hitler, ceea ce a furnizat dintr-o fericită coincidenţă o acoperire de moment pentru Francmasonii care purtau acest model de pin. Dar pe măsură ce naziștii au mărit controlul asupra populației civile, lojile din Germania „şi-au stins luminile”, iar astfel Francmasoneria a dispărut în cel de-al Treilea Reich și teritoriile cucerite. Se estimează că cel puțin 80.000 de Francmasoni au murit în lagărele de concentrare și cca 120.000  în țările ocupate. Führer-ul spunea într-un celebru discurs: „Partidul nostru trebuie să fie un Ordin, ordinea ierarhică a unei preoții seculare! Ori noi, ori Francmasoneria sau Biserica - există loc doar pentru una dintre cele trei oranizații și nimic mai mult. Dar noi suntem cei mai puternici și vom scăpa de Francmasonerie și de Biserică.”Dar cei din Rusia s-au confruntat cu o soartă şi mai crudă: în urma dizolvării lojilor din perioada bolșevică, “tătucul popoarelor”, Iosif Vissarionovici Stalin, i-a vânat fără milă pe Francmasoni, care au fost în mare parte arestați și ulterior executați. Din păcate, nu se cunoaşte astăzi numărul exact de Frați care și-au pierdut viața în acea perioadă de tristă amintire. Motivele pentru care atât liderii fascişti, cât și cei comuniști, s-au simțit amenințați profund de Ordinul nostru sunt cel mai bine explicate chiar cu propriile lor cuvinte... În 1938, Reinhard Heydrich, șeful Securității Reichului (R.S.H.A.) și adjunctul lui Heinrich Himmler, a scris în prefața cărții sale de propagandă „Francmasoneria, viziunea sa asupra lumii, organizarea și politicile sale”: «Lojile masonice sunt asociații de bărbați care, strâns legați într-o uniune ce folosește simboluri, reprezintă o mișcare spirituală supra-națională, manifestând ideea de Umanitate ... o asociație universală a Omenirii, fără diferenţă de rase, popoare, religii, convingeri sociale sau politice». Iată un excelent rezumat al Francmasoneriei, scris de unul dintre cele mai mari dușmani ai săi! În cele din urmă, Ordinul a supraviețuit forțelor întunericului, iar «Grossloge Zur Sonne für Bayern» şi-a reaprins luminile în 1947 la Bayreuth. În anul următor, «Vereinigten Grosslogen von Deutschland» a ţinut primul Convent anual și a adoptat „Nu-mă-uita” că insignă oficială a Francmasoneriei germane. Primul Mare Maestru al Marii Loji Unite, PRF Theodor Vogel (1901-1977) a continuat legenda despre myosotis şi anul următor a oferit astfel de pinuri celor prezenţi la Conferința Marilor Maeștri din S.U.A., simbolul fiind astfel recunoscut la nivel mondial. Astăzi, reprezintă supraviețuirea Francmasoneriei în momente grele și dorința generală de a nu-i uita niciodată pe Frații care s-au jerfit pentru crezul lor. Fără nicio simbolistică masonică clară, acest însemn discret oferă şi acum posibilitatea purtătorului de a-şi voala apartenența la Ordin față de profani și de a pretinde că o poartă din motive pur estetice.