Rămânem aproape prin valorile pe care le împărtășim!

De când Omenirea a fost lovită grav de pandemie, ordinea cotidiană parcă s-a prăbușit și haosul s-a instalat cu repeziciune. Însă, chiar dacă trecem cu toții prin momente de încercare, avem obligația morală față de înaintași să celebrăm Ziua Națională - simbol al solidarității și libertății noastre de peste veac. Suntem distanțați de regulile sanitare, dar rămânem mereu aproape tocmai prin valorile pe care le împărtășim. Ca Francmasoni şi ca cetăţeni, vom găsi o posibilitate, discretă şi conformă, de a sărbători «1 DECEMBRIE», mai ales rememorând prin fapte spiritul înălțător al Marii Uniri. Să fim uniți de noile responsabilități spre a birui suferința - este până la urmă modul actualizat de a cinsti jerta ostașilor români pentru Patrie. Învăţăm treptat să transformăm boala într-o lecţie de grijă şi o resursă de regenerare, testând pe noi cu prioritate vaccinul împotriva indiferenţei… iată catehismul unui “grad” nou instituit, în care am fost nevoiţi singuri să ne “iniţiem”. Să descoperim în Sine impulsul Datoriei şi să credem în efortul comun, căci fiecare poate ajuta în această luptă împotriva răului care s-a propagat. Eram obișnuiți să privim admirativ parada militară, fluturând cu mândrie însemnele naționale… COVID-19 ne aduce în prim plan “combatanții” în uniformă albă, care se luptă zi de zi pentru noi. Eu spre aceștia îmi îndrept acum gândul cu recunoștință, pentru contribuția lor directă, incontestabilă și neprețuită la viitorul României: În faţa unei ameninţări fără precedent, mesajul meu fratern din 2020 nu poate reprezenta decât un apel la rezistență contra “ocupației” virale și, totodată, un omagiu adus angajaților din domeniul sănătății, aflați în prima linie a “frontului”. Ei și-au demonstrat curajul și profesionalismul, expuși pericolului care nu i-a ocolit. Trebuie să fim conștienți că în sec. al XXI-lea nu se mai poate pretinde sacrificiul suprem, ci solidaritate, implicare și dăruire pentru semeni. Dacă între zidurile Templului ne-am stabilizat administrativ, urmează să ne stabilizăm şi ritmul inimii ca să acţionăm extra-muros la unison, acolo unde este reală nevoie. Momentan am lăsat mistria deoparte în favoarea unei provocări dificile, pentru că suntem cu toții responsabili de urmările acestui “război” al Umanității… Nu avem ocazia de a încheia armistiţiu iar lupta va continua chiar și în Zi de mare Sărbătoare, dar asta nu mă  împiedică să urez tuturor cu speranţă:  

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA! LA MULŢI ANI, FRAŢI ROMÂNI! 

În curând vom restabili sensul bun al cuvântului “pozitiv”.  

Ruslan Oprescu, Suveran Mare Comandor

Ziua tolerantei

Luni, 16 noiembrie este Ziua Internațională a Toleranței, dată la care a fost proclamată și semnată «Declarația Principiilor Toleranței» de către UNESCO. În sens larg, toleranța este un termen aplicabil unei colectivități sau unui individ, care definește respectul libertății celuilalt, al modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale. Francmasoneria este o abordare spirituală construită pe libertăţile individuale şi pe toleranţă reciprocă. Tradiția noastră se bazează deci pe drepturile fundamentale ale Omului iar toleranța este legea LEGEA nescrisă a Masoneriei. Mulți Frați au tendința de a defini toleranța masonică în termeni de toleranță religioasă sau politică, dar aceasta este doar o parte dintr-un întreg. Toleranţa, în strânsă legătură cu gândirea umanistă, este una din valorile cele mai puţin înţelese astăzi, deoarece semnificaţia actuală se referă la a-l tolera pe aproapele tău… La origine însă, conceptul se referea la propria persoană, descriind limita sau abaterea admisă până unde cineva îşi putea permite să greşească. Această valoare are şi o reprezentare geometrică: un cerc cu centrul marcat printr-un punct. Circumferinţa imaginară a cercului delimitează simbolic orizontul de cunoaştere dar şi marginea până unde un Frate are voie să rătăcească, adică să comită eventuale greşeli. Este practic o linie de separare între patimile noastre și datoria față de semeni, pentru că un bun mason nu trebui să permită niciodată ca prejudecățile și interesele egoiste să treacă în afara cercului. Ca să nu ne pierdem orientarea, toleranţa supraveghezează libertatea, în sensul moralizator evocat în Volumul Legii Sacre de Sf. Petru «Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii» (1 Petru 2:16), precum şi al vorbelor Sf. Pavel «Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos» (1 Corinteni 6:12). În concluzie, pentru un Francmason de RSAA toleranța este un ACT DE UMANITATE, care ne onorează şi ne obligă.