Luni, 16 noiembrie este Ziua
Internațională a Toleranței, dată la care a fost proclamată și semnată
«Declarația Principiilor Toleranței» de către UNESCO. În sens larg, toleranța este
un termen aplicabil unei colectivități sau unui individ, care definește respectul libertății
celuilalt, al modului său de gândire și de comportare, precum și al
opiniilor sale. Francmasoneria este o abordare
spirituală construită pe libertăţile individuale şi pe toleranţă reciprocă. Tradiția
noastră se bazează deci pe drepturile fundamentale ale Omului iar toleranța
este legea LEGEA nescrisă a Masoneriei. Mulți Frați au tendința de a defini
toleranța masonică în termeni de toleranță religioasă sau politică, dar aceasta
este doar o parte dintr-un întreg. Toleranţa, în strânsă legătură cu
gândirea umanistă, este una din valorile cele mai puţin înţelese astăzi,
deoarece semnificaţia actuală se referă la a-l tolera pe aproapele tău… La
origine însă, conceptul se referea la propria persoană, descriind limita sau
abaterea admisă până unde cineva îşi putea permite să greşească. Această
valoare are şi o reprezentare geometrică: un cerc cu centrul marcat printr-un
punct. Circumferinţa imaginară a cercului delimitează simbolic orizontul de
cunoaştere dar şi marginea până unde un Frate are voie să rătăcească, adică să
comită eventuale greşeli. Este practic o linie de separare între patimile
noastre și datoria față de semeni, pentru că un bun mason nu trebui să permită
niciodată ca prejudecățile și interesele egoiste să treacă în afara cercului. Ca
să nu ne pierdem orientarea, toleranţa supraveghezează libertatea, în sensul moralizator
evocat în Volumul Legii Sacre de Sf. Petru «Trăiţi
ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al
răutăţii» (1 Petru 2:16), precum şi al vorbelor Sf. Pavel «Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi
sunt de folos» (1 Corinteni 6:12). În concluzie, pentru un
Francmason de RSAA toleranța este un ACT DE UMANITATE, care ne onorează şi ne
obligă.
Din textul oficial al declarației aflăm semnificația toleranței:
RăspundețiȘtergere«1.1. Toleranța este respectul, acceptarea și aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii noastre, felurilor noastre de expresie și manierelor de exprimare a calității noastre de ființe umane. Ea este încurajată prin cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație și libertatea gândirii, conștiinței și credinței. Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar o obligație de ordin etic; ea este, de asemenea, și o necesitate politică și juridică. Toleranța este o virtute care face ca pacea să fie posibilă și care contribuie la înlocuirea culturii războiului cu o cultură a păcii.
1.2. Toleranța nu este nici concesie, nici condescendență ori indulgență. Toleranța este, mai ales, o atitudine activă generată de recunoașterea drepturilor universale ale persoanei umane și libertăților fundamentale ale altora. În nici într-un caz, toleranța nu poate fi invocată pentru a justifica violarea acestor valori fundamentale. Toleranța trebuie să fie practicată de către indivizi, grupuri și State.
1.3. Toleranța este responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația și Statul de drept. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului și confirmă normele enunțate în instrumentele internaționale cu privire la drepturile omului.
1.4. În conformitate cu respectarea drepturilor omului, a practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea socială, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii în această privință. Ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane, care se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor, au dreptul de a trăi în pace și de a fi cele care sunt. Ea semnifică, de asemenea, că nimeni nu trebuie să-și impună propriile opinii altuia.»