Întrebat odată cum se realizează o statuie, Michelangelo Buonarroti a răspuns sec: “Foarte simplu: iei un bloc de marmură, iei daltă şi ciocanul, dai la o parte marmura de prisos şi rămâne statuia”. Nu mulți francmasoni pot realiza un cub perfect... Cu alte cuvinte, avem foarte puţini francmasoni perfecţi în Lojile noastre. Practicarea ritualului și alte lucrări specifice ne pot îndepărta o serie de asperități și defectele vizibile. Noi facem ceea ce stă în puterea noastră, dar esențialul este să ai un material bun pe care să-l lucrezi. Această afirmație se aplică întregii Umanităţi, însă pentru un zidar speculativ are o semnificație aparte… La începutul călătoriei masonice, am fost aşezați în colțul de Nord-Est al Templului cu speranţa că vom fi modelați în ceva plăcut și acceptat de către constructor, odată cu trecerea timpului. Caracterul nostru este o “masă fără formă” și fiecare dintre noi este propriul său arhitect, constructor și material. La fel ca predecesorii noștri, masonii operativi, trebuie să ne arătăm măiestria în netezirea Pietrei, potrivită pentru a fi încercată cu echerul propriei conștiințe. Francmasoneria poate să îmbunătățească materialul bun, dar nu poate face bun un material slab. Să luăm aminte, materialul necorespunzător pune în pericol Templul spiritual pe care încercăm să îl construim!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu