Dragii mei,
Francmasoneria pe care o cunosc eu este universală. Între pietrele de hotar cu toții ne declarăm Fraţi la chemarea Marelui Arhitect al Universului. Teoretic, o afirmație împărtășită, indiferent de Obedienţe. Din păcate, uniunea declarată este reprezentată de o “confederație” de Corpuri masonice care “lucrează” din greu pentru a cultiva mai mult diferențele care ne despart, decât punctele comune care ne apropie. Multiplicitatea continuă a Obedienţelor apărute peste noapte şi diversitatea Riturilor sunt ramurile unui Trunchi prea batrân, pe care riscă să-l îndoaie la pământ și să-l crape definitiv. Lipsa generală de Unitate alimentează neîncrederea firească a profanilor și îi subminează Francmasoneriei caracterul universal. Pe de altă parte, pluralitatea Marilor Loji este o dovadă de democrație, de autonomie şi de respect pentru libertatea de conștiință! Să fie acest fenomen o consecință a dezvoltării individualismului? Să fie o pierdere a interesului faţă de Sacralitate? Dar sacralitatea ne-a adus împreună şi ne-a apropiat printr-o comuniune morală, la care am aderat de bună voie. După ce a ieșit din obscurantismul medieval, Occidentul a căutat o nouă “religie”, legată acum de drepturile Omului. O religie universală care să facă definească pronumele “Noi”. Suntem noi oare într-o stare de orizontalitate fără nici o urmă de verticalitate? Nu ne mai adunăm în jurul unor minime valori comune? De fapt, s-a trecut deja de la universal la internațional, sub semnul globalizării. Cu toate acestea, celebra “Declarație din 1789” conținea în text termenul “universal” și nu internațional! Contrar vechilor achimişti, astăzi transformam vulgar aurul spiritual într-un plumb prea greu, care ne trage în jos... Tinerii noştri nu se mai îndreaptă către frumoasele științe umaniste, ceea ce contează azi este doar “Business Administration”. Lumea înconjurătoare reprezintă acum doar o vastă piață comercială, iar schimburile dintre oameni se fac fără o conștiință universală. Am uitat ceea ce este Omenirea, ce este omenia... E necesar să investim în progresul Umanității tot atâta energie ca în dezvoltarea tehnologiei, de exemplu. Bisericile se golesc, foștii credincioși se alătură O.N.G.-urilor subvenționate de un Stat care cere taxe pe spiritualitate... În același timp, se dezvoltă pe piaţă “Charity Business”… cu deduceri de impozite ce fac mândre multinaţionalele și pe managerii lor, cumpărându-și “pe curat” o conștiință, la un cost cât mai mic. Trusturile au devenit “experți în Umanitate” iar mixul dintre O.N.G.-uri și afacerile caritabile ne dă iluzia tristă a respectării drepturilor Omului și a elevării spirituale. Noi nu facem politică (!) iar acei Fraţi care au depus un jurământ ca să facă lucrări de caritate, în mod discret şi fără ostentație, sunt văzuți ca fiind naivi, chiar şi printre iniţiaţi... Când devine EXCLUSIV o lucrare caritabilă şi îşi pierde componenta iniţiatică, Francmasoneria nu scapă de această hidoasă transformare a aurului în plumb... Din fericire, Ordinele tradiţionale mai pledează şi astăzi pentru o alianță dezinteresată dintre Umanism și Spiritualitate, între orizontal și vertical. Acele Ordine care au viziunea Iubirii fraterne, aşezată la intersecţia imaginară dintre forțele umaniste ale rațiunii și elevației spirituale. Eu personal voi depune eforturi pentru ca organizaţia noastră fraternă să rămână ancorată mereu în această Tradiţie.
Am zis!
P.˙.Il.˙.F.˙. Vasile DANEŞ 33.˙.
Mare Ospitalier al Sup.˙. Cons.˙.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu