21 ian. 2023

Consacrare Templu la Sighetu Marmaţiei


Domnul a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.”(1 Regi 9:3) Oriunde ar fi amplasat, templul simbolizează legătura între Cer şi Pământ, o reflectare a lumii divine. Aşa cum în istoria vechilor evrei dedicarea Templului din Ierusalim a fost cel mai important episod după mitul fondator al Exodului, consacrarea acestui T∴ mas∴ este un eveniment major în viaţa voastră de iniţiaţi. Un pas important pentru Ordinul Scoţian, aici, în Maramureşul istoric, care astăzi ne oferă posibilitatea de a rememora ceea ce ne-a adus împreună... Dacă realizarea materială este opera FF∴ sigheteni, realizarea spirituală a Edificiului este misiunea noastră, a tuturor celor prezenţi între Coloane. Sighetu Marmaţiei, oraș al multiculturalității și al cooperării dintre etnii, poartă un nume realmente original, cu o triplă etimologie mitică (dacică, slavonă şi maghiară). Un decor absolut tragic al luptei pentru Libertate, dar și o urbe cu trecut bogat în ceea ce priveşte Francmas∴, legat de celebra R∴L∴S∴ “TISZA”, fondată la 06 Ianuarie 1877 sub obedienţă straină. Atelierul, unde lucrau cot la cot unguri, austrieci, evrei şi români, ţinea ritual pe str. Iuliu Maniu la nr. 67 într-o clădire istorică, la care se ghicește ușor strălucirea de altădată. Oricum, practica Francmasoneriei este caracterizată simultan atât de universalitate, cât şi de unicitate. Universalitate, pentru că avem aceeaşi Tradiţie şi unicitate, pentru că fiecare Lojă este diferită. Unică prin parcursul iniţiatic al membrilor săi, unică prin rădăcinile sale culturale, istorice și geografice. Voi, cei ce aţi contribuit la ridicarea Col∴ v-aţi adus de fapt contribuţia la influenţa Ordinului în teritoriu şi aţi ajutat la răspândirea faimei M∴L∴N∴aR∴. Chiar dacă Sighetu este tocmai pe graniţa de Miazănoapte a ţării, la sute de km de Capitală, dragostea frăţească este aceeaşi ca pretutindeni. Acest spaţiu, devenit sacru prin lucr∴ noastră, nu este doar reprezentarea tangibilă a unei frumoase Construcţii interioare, ci are funcţia de agregator al energiilor pozitive în care se condensează doctrina R∴S∴A∴A∴. De-a lungul civilizației umane, steaua Nordului ne-a ghidat mereu prin întunericul nopţii... fixă,  imuabilă, ca o emblemă celestă a datoriei şi a credinţei. Fie ca lumina Cunoașterii să răsară mereu pe bolta T∴ vostru şi această L∴, cu nume de astru, să strălucească veşnic în constelaţia M∴L∴N∴aR∴. FF∴ mei, numai devotamentul, sinceritatea și entuziasmul pot asigura trăinicia acestor ziduri de “piatră vie”. Iar uşa voastră trebuie să se deschidă larg pentru orice om liber şi de bune moravuri, care aspiră să se (re)găsească pe Sine...

Florian N∴


11 ian. 2023

Loji albastre sunt slăbite

Acum un secol, Francmasoneria era un angajament față de societate, astăzi este mai mult un câmp de reflecție. În secolul trecut, oamenii se alăturau în jurul vârstei de 20 de ani, astăzi abia după 40... Atunci când lucrurile încep să se așeze, când au o familie, un loc de muncă stabil. Mă uit în jur, sunt ceva Fraţi mai puțin discreți, chiar gălagioşi, care vor să se facă rapid cunoscuţi pentru a elimina peste noapte unele prejudecăți. Pentru mine, ca şi pentru mulţi alţii, ideea principală a Francmasoneriei este libertatea individuală, deci respect alegerea lor. Cu siguranţă fiecare dintre noi poartă o parte de lumină, dar și o parte de umbră, de care nu cred că ne-am putea elibera complet... Dacă mă gândesc la viitorul Ordinului, sunt îngrijorat, deoarece prea multe Loji sunt slăbite și au dificultăți mari în atragerea sau păstrarea membrilor mai tineri. Perpetuarea unei tradiții este cea mai frumoasă moștenire, dar pentru a rămâne fidelă Tradiției sale, Francmasoneria este obligată să se reinventeze constant.

 

MSG SCR


2 ian. 2023

Mănușile, simbol profesional şi gnostic

În Statutele breslei apărute la sfârşitul sec. al XVI-lea (art. 10) şi destinate să reglementeze exercitarea profesiei de Pietrar, starostele William Schaw (Great Master of Works to James VI of Scotland) menționează existența mănușilor, fără a le preciza culoarea: “Every fellow of Craft, at his entry, shall pay to his lodge ten pounds to go for the banquet, and ten shillings for gloves; before admission he shall be examined by the warden [and] deacon and the district masters in the lodge as to his knowledge and skill, and he also shall perform an assigned task to demonstrate his mastery of the art.” (The second Schaw Statute, Dec 28th, 1599) Motivaţia practică era existenţa unei boli profesionale, un fel  de eczemă datorată acțiunii caustice a varului folosit ca mortar. Pentru noi, mănușile sunt un simbol profesional dar şi gnostic, un accesoriu al oricărui Ordin inițiatic și al diferențierii de clasă. Francmasoneria este o societate tradițională iar mănușile albe netezesc identitatea comună şi fac parte dintr-o uniformă specifică. Dar în realitate nu am văzut vreun un zidar care să poarte mănuși, cu atât mai puţin un artist sculptor sau gravor… 

 

Maestrul “arhitect” al lucrărilor Coroanei, William Schaw (1550–1602), responsabil pentru palatele regale şi o figură cheie în dezvoltarea Francmasoneriei speculative, este înmormântat la Abaţia Dunfermline.