Mănușile, simbol profesional şi gnostic

În Statutele breslei apărute la sfârşitul sec. al XVI-lea (art. 10) şi destinate să reglementeze exercitarea profesiei de Pietrar, starostele William Schaw (Great Master of Works to James VI of Scotland) menționează existența mănușilor, fără a le preciza culoarea: “Every fellow of Craft, at his entry, shall pay to his lodge ten pounds to go for the banquet, and ten shillings for gloves; before admission he shall be examined by the warden [and] deacon and the district masters in the lodge as to his knowledge and skill, and he also shall perform an assigned task to demonstrate his mastery of the art.” (The second Schaw Statute, Dec 28th, 1599) Motivaţia practică era existenţa unei boli profesionale, un fel  de eczemă datorată acțiunii caustice a varului folosit ca mortar. Pentru noi, mănușile sunt un simbol profesional dar şi gnostic, un accesoriu al oricărui Ordin inițiatic și al diferențierii de clasă. Francmasoneria este o societate tradițională iar mănușile albe netezesc identitatea comună şi fac parte dintr-o uniformă specifică. Dar în realitate nu am văzut vreun un zidar care să poarte mănuși, cu atât mai puţin un artist sculptor sau gravor… 

 

Maestrul “arhitect” al lucrărilor Coroanei, William Schaw (1550–1602), responsabil pentru palatele regale şi o figură cheie în dezvoltarea Francmasoneriei speculative, este înmormântat la Abaţia Dunfermline.