Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte!

 

În 1933, Hermann Göring, ministru al Drittes Reich şi fondatorul temutului “Gestapo”, declara că „nu există loc pentru Francmasonerie - keinen Platz für die Freimaurerei” în Germania nazistă. Lojile masonice, care susțineau Toleranța și Egalitatea, având legături internaționale cu social-democrații sau cu liberalii, au fost presate să se dizolve “voluntar”. Noul Cancelar al Germaniei, Adolf Hitler, afirma că “francmasonii de Grade Înalte au participat de bunăvoie la conspirația evreiască” și că Francmasoneria a jucat un rol major la înfrângerea Imperiului German din Primul Război Mondial. În opera autobiografică și ideologică, „Lupta mea - Mein Kampf” (1926), Hitler scria că “Francmasoneria este un instrument al evreilor și al cauzei lor murdare”… La 28 Octombrie 1934, ministrul de interne, Wilhelm Frick, interzicea total Francmasoneria și dispunea confiscarea tuturor proprietăților lojilor, inclusiv biblioteci şi arhive. Toți masonii care au ocupat o funcție înainte de venirea lui Hitler la putere erau practic excluși din serviciul public sau forţaţi să se pensioneze. Lucrurile au degenerat grav prin ură şi teroare, iar Germania nazistă, în plină dezvoltare industrială, aspira să cucerească lumea… Ceea ce a influenţat determinant ascensiunea nefastă a Mișcarii Legionare la noi, într-un context socio-economic și geopolitic aparte. Iată premizele reale ale intrării în adormire a Francmasoneriei române de R∴S∴A∴A∴ din 1937, “spre a nu se crede că era împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine”. Asta pe fondul unei Europe care deja fierbea şi a dorinţei regelui Carol al II-lea Hohenzollern-Sigmaringen de a instaura aici un regim monarhic autoritar. Iar orice decizie de la Bucureşti cântărea mult în raporturile dintre influenţa germană şi cea anglo-franceză pe continent.  “Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte”! Asta spunea “creştineşte” pe 25 Februarie 1937 scumpul nostru frate Ilie Cristea 33∴ sau Preafericitul Părinte Patriarh MIRON. Mai mult politician decât Înalt Ierarh, un om al vremii sale care “s-a închinat deopotrivă atât puterii divine cât şi celei lumeşti”. Şi uite aşa, B.O.R. a contribuit, direct sau indirect, “la liniştea şi siguranţa Statului” şi la instaurarea dictaturii carliste, promovând o variantă proprie de naţionalism exacerbat. Faptul că, după 1920, Ortodoxia se asociase în politică cu antisemitismul reprezintă realitatea istorică şi nu invenţia “hidrei iudeo-masoneriei”. Iar celebrul teolog Ion Dobre, mai cunoscut ca “Nichifor Crainic”, a publicat numeroase articole cu o puternică tentă fascistă… Nekam! Filosof, ziarist şi om politic etc, Crainic s-a plasat la extrema dreaptă şi s-a distins în lupta antimasonică printr-o intensă campanie de presă bazată pe propagandă ideologică. Considera Masoneria o asociaţie ocultă ce voia “distrugerea bisericii creştine, impunerea unei noi religii şi promovarea moralei laice în învăţămînt”. Ironia sorţii a făcut ca astfel de intelectuali români, “mărturisitori ai Dreptei Credinţe”, să se întâlnească ulterior în temniţele comuniste cu reprezentanţi de marcă ai Francmasoneriei. Acolo au suferit împreună şi s-au jerfit, ca nişte martiri, pentru idelurile lor, oprimate de un nou regim totalitar... Biserica şi Francmasoneria trebuie să rămână astăzi două Instituţii CREDIBILE, doi STÂLPI ai Spiritualităţii pe aceste meleaguri. Iar după cum a declarat fostul Suveran Mare Comandor, Jean Pangal 33∴, “toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt fii buni ai Bisericii”.

Aşa să fie!