Secularism

Când discutam despre Masonerie într-o ţară anume, ținem cont de fenomenele societale și culturale specifice, ţinem cont că Ordinul se confruntă astăzi cu transformări fundamentale peste tot în lume. Auzim des vorbindu-se în franceză de secularism, de laicitatea statului, care presupune două principii esențiale: libertatea de conștiință și nediscriminarea în chestiuni religioase. Secularismul politic este un cadru legal și instituțional specific, care protejează credința și non-credința. Pe scurt, este o întreagă filozofie, care acceptă diversitatea sub toate formele ei. Acest secularism francez nu este însă un instrument de reprimarea religiei, ci o premisă a coexistenţei armonioase a tuturor expresiilor confesionale, precum şi absenţa acestora. Se spune că “întotdeauna religia este divină, dar interpretarea ei este făcută de către oameni”. Ca francmason de R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., sunt de părere că rațiunea, o revelație interioară, trebuie imperativ să guverneze și să lumineze textul religios, care pornește dintr-o revelație exterioară. Integrarea științelor sociale şi a spiritualităţii în interpretarea religioasă sunt esențiale pentru a determina o practică în respectul valorilor noastre umaniste. Secularismul politic este de fapt un principiu organizator al Republicii franceze și nu o valoare în sine, care le permite să dea mai multă putere Devizei triple. Analizând celebra “Lege a separării Bisericilor și Statului” din 1905, remarcăm articolul al 2-lea, care stipulează: „La République ne reconnaît, ne salarie ni ne subventionne aucun culte. / Republica nu recunoaște, nu angajează şi nu subvenționează niciun cult (religios)”. Nu regăsim aici nici cuvântul religie, nici cuvântul Biserică, se considera că Republica nu trebuie să definească acești termeni care rămân strict responsabilitatea teologilor… În Dreptul francez nu există practic recunoașterea juridică a religiilor, deoarece recunoașterea uneia i-ar acorda mai multe privilegii faţă de o alta. Dar această prevedere nu este universală, se ştie că în Italia sau Germania, de exemplu, anumite religii au mai multe drepturi decât altele. La nivelul Uniunii Europene, relaţia dintre state şi culte este marcată de specificul istoric, religios şi socio-cultural al fiecărei ţări membre. Astfel, sprijinirea cultelor în realizarea obiectivelor lor este apreciată diferit, în funcţie de modul în care Statul şi opinia publică percep rolul şi locul acestora în societate. În cazul României, libertatea de conștiință este asigurată astăzi prin Constituţie (vezi Art. 29), chiar dacă în trecut Ortodoxia a fost “religie de stat”, alături de greco-catolicism (1923) și chiar dacă astăzi statul finanțează clerul. Să nu uităm că, după Armată, Biserica este Instituţia în care românii au cea mai mare încredere… vorbim aici de un procent de peste 60 %, potrivit tuturor sondajelor oficiale. Acest procent se reflectă binenţeles şi în statutul Teist sau Deist al ramurilor Masoneriei autohtone, care au cea mai mare forţă de atracţie, din punctul meu de vedere. Ordinul nostru, spre exemplu, se încadrează în perspectiva spiritualistă şi universalistă de la Lausanne. Conservând simbolurile în toată puritatea lor, legendele şi formele rituale ale R.˙.S.˙.A.˙.A.˙., noi ne-am păstrat caracterul iniţiatic, oferind membrilor noştri o posibilitate reală de trezire spirituală.