Dupa acel decalog anterior al tacerii se cuvine acum sa (re)amintim adevaratele porunci ale lui Dumnezeu. Cele 10 porunci sunt zece legi din Biblie pe care Dumnezeu le-a dat poporului Israel la scurt timp după exod. În esenţă, ele reprezintă de fapt sumarul a 600 de porunci conţinute în Legea Vechiul Testament. Primele patru porunci vizează relaţia noastră cu Dumnezeu si următoarele şase vizează relaţiile inter-umane.
Ele sunt urmatoarele:
1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
3. Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
4. Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
5. Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant.
6. Sa nu ucizi.
7. Sa nu fii desfranat.
8. Sa nu furi.
9. Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
10. Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.
Ele sunt deci zece reguli religioase şi etice care au o semnificaţie de bază în crestinism, prezente în Vechiul Testament si dictate de către Dumnezeu lui Moise. Istoricii apreciază că aspectele de morală civică conţinute de Cele zece porunci iudaice au fost preluate de evrei în perioada dinaintea Exodului de la cea mai veche religie si anume aceea a Egiptului.
Însa cerinţele morale exprimate în Decalog apar în codurile de conduită ale multor religii, actuale sau dispărute si aceste aspecte morale universal valabile corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe legislaţii civice.
Însa cerinţele morale exprimate în Decalog apar în codurile de conduită ale multor religii, actuale sau dispărute si aceste aspecte morale universal valabile corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe legislaţii civice.
Pentru credincioşi, Moise este omul ales de Dumnezeu să scoată poporul evreu din robie. După ce au părăsit teritoriul egiptean, evreii condusi de Moise, ajung la poalele Muntelui Sinai, unde văd muntele înconjurat de nori negrii şi fulgere. Moise îi lasă conducerea poporului fratelui său Aaron, şi urcă pe munte unde rămâne 40 zile in post si rugaciune. În timpul acela, evreii sai, uitând de Dumnezeul ce i-a salvat din Egipt, îl forţează pe Aaron să facă o statuie de aur din bijuteriile lor, sub forma unui viţel (poate zeita Hator), pretinzand că zei lor egipteni erau furioşi pe ei. Moise se întoarce insa cu Tablele Celor Zece porunci dar mâniat că poporul nu mai recunoştea autoritatea Domnului, sparge tablele din cauza mâniei şi aruncă idolul. Refăcându-le apoi, Moise îi pune pe evrei să respecte cele zece porunci si incălcarea legilor urma sa fie pedeapsa cu moartea. Păcatele şi neîncrederea i-au făcut apoi pe evrei să fie pedepsiţi şi să pribegească 40 de ani în deşert pana au ajuns in sfarsit in Canaan sau taramul fagaduintei unde curge numai lapte si miere. În acest timp s-a făcut Chivotul legamantului - o comoara religioasă de nepreţuit...care naste si astazi mari controverse.
