Humour "sanitaire" en Roumanie

Despre Ospitalier

Ordinul Scoţian este un ORDIN INIŢIATIC, însă reprezintă totodată şi o asociație fondată pe Fraternitate! Există diverse Tradiţii unde caritatea şi implicarea socială primează, dar în aceste momente dificile Francmasoneria regulară trebuie să strângă legăturile şi să nu mai lase niciunul dintre Frați “în izolare”. Dacă există implicare reală la toate nivelurile, contactul se poate menţine în mod regulat prin diverse mijloace tehnice actuale, care ne sunt tuturor la îndemână. Aşa cum s-a angajat cu onoare la instalare, fiecare Ospitalier sau Elemosinar este practic un mesager al Dragostei frăţeşti şi el trebuie deci să afle durerile, bolile sau necazurile care îi apasă pe Fraţii noştri, oriunde ei s-ar afla. Însărcinat cu îndeplinirea actelor de asistenţă pe care le hotărăşte un Corp subordonat din jurisdicţia Supremului Consiliu, el încasează produsul Trunchiului, pe care îl face să circule OBLIGATORIU la sfârşitul fiecărei Şedinţe solemne. El primeşte orice colecte sau ofrande particulare destinate operelor de Binefacere şi păstrează asupra sa toate aceste sume, distribuind ajutoarele alocate de Atelierul respectiv şi ordonate de Preşedintele în exerciţiu, fără a mai implica Supremul Consiliu. Toate amenzile pecuniare sau obolurile datorate pentru lipsa asiduităţii în Atelierul respectiv sunt vărsate direct fiecărui Ospitalier. Fondul Ospitalier este destinat în primul rând ajutorării membrilor nevoiaşi sau bolnavi, văduvelor sau copiilor de Masoni şi MAI APOI familiilor profane sărmane, dar onorabile. Ospitalierul este OBLIGAT prin natura funcţiei sale să viziteze Fraţii bolnavi şi să se informeze asupra sănătăţii lor sau a trebuinţelor ce ar putea să le aibă. El va inştiința imediat Atelierul său dacă află că un membru suferind duce lipsa de mijloace. În caz de moarte, Ospitalierul trebuie să se intereseze pe lângă familia defunctului Frate dacă are toate necesare pentru înmormântare şi, la nevoie, Atelierul trebuie să contribuie cu darea ultimelor onoruri celui dispărut, în limita resurselor de Binefacere. Fiecare Casă Ospitalieră, cu disponibilităţile sale băneşti, este absolut distinctă şi independentă de Trezorerie iar orice Atelier trebuie SINGUR să o consolideze pe parcursul activităţii, prin grija tuturor membrilor activi.

Însemnările de mai sus se pot raporta şi la Obedienţele masonice.

Aceasta realitate se va schimba

Dragi mei,

Ameninţaţi de suferinţă şi puşi în faţa mărginirilor noastre, ne trăim colectiv şi global pătimirile. Împărtăşim momente dificile, care ne-au schimbat perspectivele şi nu cred că cineva dintre noi a mai cunoscut personal vreo experienţă asemănătoare… Dar taina Resurecţiei şi dinamismul său spiritual pot fi înţelese de fiecare dintre noi acum mai mult decât oricând, cu condiţia de a ne păstra Credinţa şi obligaţiile ataşate alegerii noastre. Ar fi inutil să ne mai transmitem astăzi mesaje superficiale dacă nu acționam ca atare, dovedind angajarea noastră faţă de valorile pe care le-am îmbrăţişat (formal) la iniţiere. 

Suportăm tot mai greu diverse restricţii obiective în desfăşurarea muncii noastre profane şi masonice. Se simte acut nevoia de gesturi dar, în acelaşi timp, se simte şi nevoia de gânduri, căci esenţa Omului stă în cugetare. Acele reflecţii care să ne confere Forţa launtrică pentru a ne transcede dimensiunea fizică şi a înţelege mesajul de Lumină al Paştilor. 

Astăzi învăţăm (oare?) să căutăm Esenţialul… până la o “relaxare oficială” e nevoie stringentă nu numai de lucruri materiale, ci şi de ajutor sufletesc. Cu siguranţă, există şi o parte bună a lucrurilor, care tinde să aducă un vag echilibru: între starea de urgenţă şi aşteptarea unui nou început, avem şansa deosebită de a redescoperi familia, prietenia, generozitatea sau apropierea. Criza sanitară ne va ajuta să desluşim tot mai clar Binele, care ne înconjoară pretutindeni şi ne face să ne simţim tot mai uniţi, căci, oameni simpli fiind, purtăm preventiv şi uniform măşti de protecţie, dar încercăm să ne recunoaştem după ochi şi mai ales după fapte. 

Distanţaţi fizic, NU SOCIAL, ar trebui să manifestăm solidaritate cu cei încercați şi să ne sprijinim între noi, pentru a limita cât mai mult teama firească. Paradoxal, abia acum realizăm cât de important este “A TRAI ÎMPREUNĂ”, privind tolerant dincolo de diferențe, fără rețineri sau prejudecăți... În drama actuală, să  cimentăm deci legăturile fraterne prin fervoarea Carităţii şi să fim alături unii de alții cu certitudinea Speranţei, evitând fără lamentare orice „carantină morală”, transpusă la experienţa colectivă. 

Într-un fel sau altul, toţi avem de îndurat de pe urma consecinţelor pandemiei de COVID-19. Nu mai ştim cât e Soarele de sus, nu mai ştim cât de sigură este structura Ordinului. Ca să aflăm cum vom re-construi, contactul dintre noi cere actualizare dar rămâne totuşi fundamental şi trebuie menţinut într-un spirit al apropierii. Chiar dacă Iubirea fraternă îmbracă forme noi, prezentul necesită comunicare şi despre lucruri care ne interesează, nu numai despre cele care ne îngrijorează, pentru asta există aplicaţii mobile! 

Meditând la Patimile Marelui nostru Iniţiat, anul acesta ne-a fost dat să contemplăm Misterul doar în liniştea căminului, dar conexiunea cu Divinitatea va suplini orice singurătate aparentă. Deşi vom “petrece” Sărbătorile într-un mod atipic, ca Francmasoni suntem obişnuiţi să ne supunem regulilor trasate: rămânem în siguranţă, avem grijă unii de alţii şi astfel vom reuşi să ne cunoaştem viitorul. Cu alte cuvinte, ne demonstrăm apartenenţa.

Fraţi mei de suflet, fie ca Sf. Paşti să ne întărească încrederea că această realitate “virală” se va schimba... 

Reflectii la Gradul al 4-lea

Dacă tripla inițiere a Gradelor Simbolice constituie baza Artei Regale, esența Francmasoneriei nu se va putea niciodată pătrunde fără Gradele Înalte ale RSAA. Primul dintre acestea, Maestru Secret, o adâncire a misterului cu simbolistică biblică şi alchimică, ne pregătește să putem dezvolta sensul profund al Legendei hiramice, printr-o serie de reflecții personale. Toate ideiile emanate de-a lungul calatoriilor rituale presupun un angajament de onoare, care reînvie nevoia ocultată de Cunoaștere metafizică şi duce astfel la unitatea întregului.

Pentru orice inițiat autentic, uciderea lui Hiram Abi ar trebui sa fie o eliberare de trecut şi o tranziție către vârsta adultă, identică cu nevoia Omului de a crește, de a se maturiza. Deşi Maestrul a renăscut prin ridicarea la putere, Templul este departe de a fi finalizat. Francmasonul este în situaţia dificilă de a abandona definitiv construcţia, mulțumit de nivelul dobândit la Primele trei Grade sau de a continua lucrarea, ceea ce duce inevitabil la înlocuirea Arhitectului. După Măiestrie, discutăm în primul rând de conștientizare: conștientizarea faptului că începe o nouă etapă din viaţă, conștientizarea responsabilității față de propria Construcție!

Pe lungul său drum către Perfecțiune, scoţianul nu adună doar “ceea ce este risipit”, ci învață să lucreze la detalii și să se realizeze pe Sine, guvernat de reguli stricte. Va învața să ridice Coloanele Gravate, care rezonează între ele, amplificând proporțiile juste şi perfecte ale Edificiului nostru spiritual.

Fiecare va trebui să urce singur treptele iniţierii, printr-un progres neîncetat. Dar, atenţie, riscul de a cădea este de acum mult mai mare, căci nerăbdarea, frica, ambiția și ignoranța stau la pândă! Mâine ne vom întoarce la muncă în Loja noastră Simbolică și vom aprofunda Măiestria, căci nimic nu este dobândit definitiv.

Ni s-a spus în ritual despre Datorie și Justiţie, dar realizăm că semnificația acestor cuvinte este foarte largă iar sentimentele pot fi de multe ori contradictorii. Trebuie să urmăm mereu calea Rațiunii şi să nu ne îndepărtăm niciodată de puritatea Ucenicul.

Cu toţii trăim zi de zi într-o lume formată din iluzii deşarte: relația noastră cu realitatea este părtinitoare, condiționați de factori pe care nu-i mai controlăm sau de care nici măcar nu suntem conștienți. Ego-ul nostru ne tot amăgeşte că suntem liberi şi doar auto-cunoașterea va putea ridica voalul care ne întunecă vederea. Ne vom confrunta astfel perpetuu cu “cei trei Companioni răi”, pentru a încerca să-i distrugem într-un final.

Am primit o Cheie de Fildeş care ne va putea permite să înţelegem vreodată Universul și misterele sale. Cheia este un orizont, un obiectiv sau o promisiune iar într-o zi vom dezvolta prin perseverență acea conștiința pură care ne va îngădui să percepem Adevărul, atât de aproape și totuși inaccesibil. Va fi de fapt ziua încoronării noastre simbolice la cel de al 33-lea Grad şi Ultim. Dar nu ne grăbim, folosim Cheia doar atunci când vom fi pregătiți, căci altfel riscăm să trezim Calfele dinlăuntru.

Chiar dacă astăzi suntem în doliu și suferim după Maestrul Hiram, lacrimile noastre absorb Lumina mai mult decât o reflectă. Prin practica spirituală, prin abandonarea progresivă a vălurilor, vom descoperi ordinea universală chiar în noi înşine!

Un altfel de spațiu

Cred că, în viață, trebuie să ne oferim mereu spații de libertate: unii vor să picteze, alții aleg să călătoarească în jurul lumii. Eu n-am avut practic aceste posibilități dar nici nu m-au atras neapărat. Am preferat alceva…

În lojă întâlnesc oameni care-și pun aceleași întrebări existențiale ca și mine, este ca o breșă de libertate individuală în care nu există restricții, unde putem evada din modelul de gândire unică.

Atelierul masonic este format dintr-un grup de oameni care împărtăşesc aceleași idealuri, care se întâlnesc pentru a face schimb de idei și a progresa împreună. Suntem îmbogăţiţi de diferențele noastre şi astfel toată lumea beneficiază.

Dar chiar dacă suntem toleranți, nu putem accepta orice iar uneori există derive de la practica Ritului: unii “frați” vizează doar obiective materiale, în loc să reflecteze asupra vieții, asupra oamenilor, asupra viitorului Umanității sau asupra societății ideale.

Într-o lojă găsesc oameni care au succes, influenţă, poate lideri de opinie în domeniile lor de activitate. Problema apare atunci când aceste persoane încep să se gândească obsesiv la modul de a controla mai bine societatea civilă, așa a fost poluată grav imaginea Frăţiei.

Ne imaginăm fantezist că toţi Francmasonii sunt influenți, că se preocupă doar de reuşita personală, dar aceştia sunt o minoritate, din fericire!

Eu îmi doresc ca tinerii să bată cu putere la poarta Templului, asta m-ar bucura cel mai mult! România de astăzi este într-o permanentă transformare, iar tinerii se simt dezorientaţi de cele mai multe ori, este ceva firesc. Vrem să le oferim noi motive de a spera şi de a înţelege viitorul, acordându-le timp şi răbdare pentru a se regăsi.

Dar astăzi este prima zi a a primei luni a Anului Masonic, aşa cum era codificată data în trecut… La mulţi ani, tuturor!