Francmasoneria este ceea ce vrem noi să fie

Noi nu avem aceeași definiție a Francmasoneriei... Unii o văd ca pe un mijloc de a-şi etala ideile progresiste, alţii ca pe un proces spiritual de construcție interioară. Deci, ce anume să înţeleagă societatea profană? În general, oamenii sunt dezamăgiți pentru că, oricât de mult vor încerca să afle misterul nostru, la final devin şi mai confuzi. Până la urmă există tot atâtea moduri diferite de a fi francmason câte loji există. Deci, ce anume este Francmasoneria până la urmă? Nimic ieşit din comun, Francmasoneria este doar ceea ce vrem noi să fie! Fiecare este liber să vadă ceea ce vrea... de exemplu, eu am văzut spiritualitatea, dar am descoperit mai târziu că networking-ul și social-politicul profanează Templul ideal. Sigur, poți alege să vezi sau să nu vezi, dar mai devreme sau mai târziu realitatea te ajunge din urmă. Este imposibil ca un francmason să ţină mereu ochii închişi, este imposibil să nu realizezi că există ulei în apa sfințită… Francmasoneria a fascinat sute de generații: secretul, inițierea, ritualul, etc. totul era făcut pentru a stârni curiozitatea, totul era făcut pentru a seduce. Cavaleri ai Idealului, Lucrători ai Spiritului, francmasonii au știut să-i atragă pe cei rătăciţi, pe cei fără un scop existențial bine definit. Iar în fața exteriorului impunător, unii au fost convinși că şi-au găsit sensul vieții. Ulterior, în spatele decoraţiunilor aurite, s-au văzut crăpăturile. În spatele idealului, s-au văzut promiscuitatea și relativismul. În spatele fratelui, compromisul și nedreptatea. În spatele laicităţii, o religie de substituție. În spatele toleranței, „big brother” care urmărește să nu ieşi din cadru! Ceea ce ne preocupă este dacă avem ceva bun de oferit tinerilor de azi... avem noi?

In principio

Conform DEX, principiu este “element fundamental, idee, lege de bază pe care se întemeiază o teorie științifică, un sistem politic, juridic, o normă de conduită etc.” Iar sintagma latină “in principio” se traduce literar “la început”. “In principio erat Verbum - La început a fost Cuvântul...” Tocmai prin acest prim verset al Evangheliei după Ioan, Ritul Scoțian Antic și Acceptat ne invită la căutarea Luminii. Cel Etern a creat lumea prin Cuvântul care se întrupează în limbajul sacru și în parola rituală ce conține esența primordială a demersului nostru. În Ritul Scoțian Antic și Acceptat, LOGOSUL poate fi interpretat ca element al unei Tradiții atemporale, înțelepciune pe care orice francmason ar trebui să se bazeze. Cuvântul nu este doar un concept, ci chiar o Entitate. Cuvântul este Principiul primordial care a stat la originea naşterii Universului. Cuvântul este Principiul (principio) Creator (verbum) prin excelenţă, prezent dinainte de a fi create celelalte elemente care au făcut posibilă viaţa și se află la baza realității fizice: Apa, Aerul, Pământul şi Focul. Cei mai puţin instruiţi pot vedea aici o paralelă cu debutul cărții Genezei, insă prologul Evangheliei după Ioan este mult mai profund... “Facerea” din Legea Veche tratează doar crearea Lumii văzute și nevăzute, în vreme ce Ioan ne cufundă în abisul veșnic dinainte de Creație, unde Cuvântul e Dumnezeu, este Creatorul Universului. Fraţilor, omul ar trebuie să cultive doar acele cuvinte care să exprime frumosul, dragostea şi armonia dintre semeni!

Să fim arhitecții Păcii

Scumpii mei Frați, 

Astăzi sărbătorim LUMINA, deşi lumea rămâne învăluită în tenebre: război, pandemie, sărăcie... peste tot vedem aceeaşi urâțenie copleșitoare, aceeaşi mizerie morală și materială care ne înconjoară. Dar chiar dacă nu avem posibilitatea de a ne opune direct tuturor acestor rele, idealul nostru de a face Omenirea mai fericită rămâne independent de capacitatea de a-l atinge. Cu toți trăim sentimente de solidaritate, de coeziune, credinţe sincere care ne întăresc capacitatea de a reuși și de a crește pas cu pas. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de oameni de onoare și integri. Avem nevoie de oameni care ştiu să ne unească și nu de cei care despart inima Ordinului în două. De oameni care caută Adevărul și care împărtășesc dragostea frățească cu toți semenii lor. Avem nevoie de oameni care trăiesc în virtute, străduindu-se mereu să fie și mai buni! Societatea civilă este într-o permanentă „criză”, care nu trebuie să ne ducă în vâltoarea unor adevăruri provizorii, ci să ne încurajeze a ne regăsi în Fraternitate, dincolo de obligaţiile civile. Astăzi ne-am reîntâlnit la această mare „Sărbătoare a Focului” ca să mărturisim unii altora sensul just al Legământului nostru prin bucuria revederii! Să ne amintim mereu, dragii mei, că Frăţia este unul dintre pilonii pe care se sprijină Ordinul Masonic de sute de ani. Piramida scoțiană cuprinde 33 de Grade de desăvârşire spirituală, ale căror titluri ceremonioase au un caracter simbolic și, prin urmare, nu sunt ușor de înțeles pentru cei prea puţin instruiţi. Dar sublimul titlu de FRATE rămâne cel mai explicit, cel mai clar și cel mai important dintre toate pentru că stă la baza demersului iniţiatic. După doi ani de tensiune şi izolare, este vremea să ne regăsim entuziasmul creator. Să regăsim Calea interioară în spiritul Căutării noastre primordiale. Eliberaţi de orice apăsări profane, ne aflăm aici în afara timpului și a tuturor controverselor sale pentru a ne concentra exclusiv asupra explorării Sinelui! Ioan Botezătorul a predicat în deșert pentru a anunţa venirea Luminii adevărate iar noi am primit o părticică din această Lumină, devenind astfel „Fii ai Luminii”. Mesajul profund al acestei scânteieri rămâne mereu același, un mesaj care a traversat negura timpului: a îndrepta structura morală a adeptului, a o metamorfoza. A transforma plumbul în aur, a învia Spiritul pe care profanul l-a ucis… Francmasoneria este o Ordine inițiatică care are rolul esențial de a perpetua Tradiția. Este exact ceea ce facem noi la această Sărbătoare solstiţială... prin ritualul Sf. Ioan de Vară perpetuăm tradițiile breslelor dar și pe cele ale tuturor religiilor păgâne, care celebrează comorile naturii. Pe viitor, vom găsi echilibrul perfect între a rămâne fideli vechilor noastre Obiceiuri si actualizarea unor aspecte ale Meșteșugului. Indiferent de ce vi s-a spus până acum, Francmasoneria NU vă promite nimic, Iubiţii mei Fraţi, pentru că NU are nimic de vânzare, NU are nimic de negociat! Francmasoneria oferă Omului DOAR o Cale pământească către Perfecțiune, pe care am numit-o generic „Artă Regală”. Trebuie să înţelegem că noi, francmasonii, nu suntem „separați” de restul Umanității ci suntem parte integrantă a acesteia. După părăsirea Templului, să fim arhitecții Păcii și Lucrarea noastră va fi Lumină. Eu am mare încredere în abilităţile membrilor de a progresa şi, de aceea, vă doresc tuturor o vacanță frumoasă, în care să profitați la maxim de momentele privilegiate pe care le veți petrece alături de familie, fără a uita că Munca masonului nu trebuie să se oprească niciodată. Chiar şi în căldura amiezii, să acționăm prin exemplul personal pentru a crea VALOARE, valoare care să dea sens real Ordinului Scoţian. Cu sabia în mâna stângă şi mistria în dreapta! 

AM ZIS! 

Florian N∴

Avem nevoie de spiritualitate?

Dragii mei, 

Societatea civilă a evoluat permanent iar provocările sunt diferite faţă de acum 20 de ani, când pe 13 Aprilie 2002 Obedienţa noastră şi-a reaprins Luminile. Este cert că Francmasoneria, ca instituţie iniţiatică, nu practică prozelitismul și nu convertește întru mântuire. Viitorii candidați trebuie să simtă nevoia sinceră de a evolua! De aceea, astăzi am o întrebare existenţială pentru noi toţi: Oare prin ce anume s-ar putea diferenţia “Marea Lojă Naţională a României” faţă de Obedienţele româneşti de tip anglo-saxon? Prin ce anume am putea determina noi un profan, “cufundat în întuneric”, să aleagă poarta Templului nostru şi ulterior să pună umărul la muncă? Sau vom rămâne pururi aceeaşi  pepinieră fără legitimitate? Sigur, răspunsul “oficial”, dat de la Orient, ar fi să-l “conducem” discret prin exemplul personal faţă de semeni, prin dovadă clară că s-a produs o schimbare în bine etc. Însă la nivelul sec. al XXI-lea este cert că ar trebui să mai fie şi altceva... Astăzi putem vorbi în Francmasoneria regulară chiar despre o “strategie de marketing” (UGLE, Marile Loji nord-americane, Alpina, etc. au externalizat departamente de comunicare), dar mai ales putem discuta despre idei, Fraţilor. Îmi place să cred că suntem mereu într-o competiţie de idei care se naşte din lupta cu noi înşine! O sugestie: în tumultul vieţii cotidiene, oare n-ar trebui să satisfacem nevoia umană de spiritualitate?! Şi dacă da, practic cum am putea face asta? Este îndemnul meu la acţiune pentru o creștere durabilă și, mai ales, responsabilă. Iar răspunsurile voastre, aici sau în PM, mă vor ajuta pe viitor... un viitor în care să construim şi chiar să contribuim la dezvoltarea unor proiecte esențiale pentru societate. Am convingerea că împreună putem face diferenţa, arătând celor din jur că am evoluat cu adevărat de-a lungul celor 20 de ani şi am reuşit să ne corectăm imperfecţiunile!  

Florian N.˙.

La intersecția dintre Pământ și Cer

Dragii mei, 

În aceste momente de comuniune, vă invit să ne îndreptăm privirea spre orizonturi, acolo unde mintea omenească nu cunoaşte limite. De când am primit lumina Fraternităţii, nu alergăm noi oare cu ochii ațintiți către stele? Speranța rămâne Virtutea unei Lumi mai bune, o virtute a smereniei predată an de an de Iisus Nazarineanul, Marele nostru Iniţiat… Speranța ancorată în inimi ne ajută să mergem mai departe atunci când toate iluziile ne sunt sfărâmate. Cum să (mai) trăim oare fără Speranță, Fraţilor? Speranța este ultima Piatră care mai rezistă între ruinele Edificiului nostru. Speranța este reperul suprem pentru Reconstrucția viitoare. Speranța este punctul de plecare la trasarea de noi planuri. Speranța, dragii mei, se construieşte cu fervoare pe tragedia prezentului și pe căutarea viitorului, căci nimic nu poate opri o inimă care bate cu Speranță. Trebuie să vă împărtăşesc un mare secret... Momentul culminant al demersului nostru spiritual NU se află în vârful Scării iniţiatice, ci în centrul unei Crucii. La intersecția dintre Pământ și Cer găsim sensul vieţii, acolo unde se împleteşte Roza mistică, efigia Iubirii... E Trandafirul ce şi-a tras din sol forţă pentru a se deschide larg ca să primească stropii de rouă divină! Un bun Mason nu poate fi cu adevărat fericit decât atunci când Bucuria domnește nu numai în inima lui, ci și în inima celorlalţi... Iată o temă de gândire şi acţiune. 

Tuturor, sărbători fericite!