Noi nu avem aceeași definiție a
Francmasoneriei... Unii o văd ca pe un mijloc de a-şi etala ideile progresiste,
alţii ca pe un proces spiritual de construcție interioară. Deci, ce anume să înţeleagă societatea
profană? În general, oamenii sunt dezamăgiți pentru că, oricât de mult vor
încerca să afle misterul nostru, la final devin şi mai confuzi. Până la
urmă există tot atâtea moduri diferite de a fi francmason câte loji
există. Deci, ce anume este Francmasoneria până la urmă? Nimic ieşit din
comun, Francmasoneria este doar ceea ce vrem noi să fie! Fiecare este
liber să vadă ceea ce vrea... de exemplu, eu am văzut
spiritualitatea, dar am descoperit mai târziu că networking-ul și
social-politicul profanează Templul ideal. Sigur, poți alege să vezi
sau să nu vezi, dar mai devreme sau mai târziu realitatea te ajunge din urmă.
Este imposibil ca un francmason să ţină mereu ochii închişi, este
imposibil să nu realizezi că există ulei în apa sfințită…
Francmasoneria a fascinat sute de generații: secretul, inițierea, ritualul,
etc. totul era făcut pentru a stârni curiozitatea, totul era făcut pentru a
seduce. Cavaleri ai Idealului, Lucrători ai Spiritului, francmasonii au știut
să-i atragă pe cei rătăciţi, pe cei fără un scop existențial bine
definit. Iar în fața exteriorului impunător, unii au fost convinși că şi-au
găsit sensul vieții. Ulterior, în spatele decoraţiunilor aurite, s-au văzut crăpăturile.
În spatele idealului, s-au văzut promiscuitatea și relativismul. În
spatele fratelui, compromisul și nedreptatea. În spatele laicităţii, o
religie de substituție. În spatele toleranței, „big brother” care urmărește să nu
ieşi din cadru! Ceea ce ne preocupă este dacă avem ceva bun de oferit
tinerilor de azi... avem noi?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu