Tubal Cain

Descendent al lui Cain, care a fost primul om născut din bărbat şi femeie, primul agricultor şi primul ucigaş, Tubal-Cain este, la rândul său, o figură biblică. Dar de ce oare un artizan al metalului joacă un rol atât de important în ritualul nostru masonic? De ce nu a fost ales un constructor, sau cineva care să aibă o legătură cu arta de a construi, un pietrar, un zidar etc. ? Să fi fost precursorul Maestrului Hiram sau cel care îl anunţa? Într-adevăr, Vechiul Testament (Geneza 4:22 și I Regi 7:13,14) folosește exact aceleași cuvinte pentru a descrie meșteșugul lor: “lucrător în aramă”. Presupunem deci că Tubal-Cain a fost fondatorul Artei în care Hiram a excelat...

250 de ani de titulatură GODF

“Marele Orient al Franței - Grand Orient de France” este, fără doar şi poate, cea mai veche și mai importantă Obedienţă masonică din Europa continentală. A apărut în 1737 ca “Première Grande Loge de France” dar a căpătat forma și numele actual la 24 Mai 1773, după o transformare profundă. Anul acesta aniversează împlinirea a 250 de ani de la alegerea numelui său… o aniversare concentrată pe ideea de laicitate. În concepţia lor, pe care noi o respectăm, secularismul reprezintă “cheia de boltă a vieţii în societate”. Să le urăm deci un călduros “LA MULŢI ANI !” Încă de la creare, G∴O∴dF∴ s-a pretins “organismul unificator” al Francmasoneriei franceze şi până la al Doilea Război Mondial, a reunit aproape două treimi dintre masoni din Franţa… Astăzi, menține relații fraterne cu multe Obedienţe mixte și feminine, cărora le recunoaște legitimitatea masonică. Cert este că evoluția G∴O∴dF∴ a fost influenţată semnificativ de istoria Franţei și a dezvoltat un puternic angajament politic… În 1877, Marele Orient a hotărât prin Convent să înlăture trimiterea deistă din Art. 1 din Constituție și să afirme “libertatea absolută de conştiinţă”. Referirea la “Marele Arhitect al Universului”, ca Principiu Creator, dispare din toate documentele sale oficiale, iar de atunci este considerată drept o Obedienţă “(neo)liberală” și “adogmatică”. Se deosebește astfel de cele tradiţionale şi spiritualiste, care impun credința în Dumnezeu, precum şi abţinerea de la subiectele politice sau religioase în Loja deschisă. Considera că membrii săi nu vin la lucrări doar pentru a căuta hrană spirituală, ci în primul rând pentru a reflecta asupra luptei împotriva clericalismului și imperialismului… Iată un accent militant, care i-a rămas pregnant şi astăzi, printr-o acţiune de grup, nu numai individuală, asupra problemelor societăţii actuale. Pe de altă parte, “Grande Loge de France ” este o Obedienţă masonică MONORIT constituită abia în 1894 de către “Suprême Conseil de France”. Trebuie să înţelegem că peisajul masonic francez este UNIC în lume iar relaţia dintre “Grande Loge de France” şi “Grand Orient de France”(multirit) este absolut particulară. O relaţie încă definită ambiguu, dar care se bazează clar pe aceeaşi filiaţie şi pe o evoluţie sinuoasă, de-a lungul căreia au suferit împreună vicisitudinile istoriei. Aşa cum este şi cazul “Grande Loge Naţionale Française - G∴L∴N∴F∴” (U∴G∴L∴E∴) de astăzi, fondată prin 1913 de medicul Ribaucourt din două loji dizidente (!) ale G∴O∴dF∴, “le Centre des Amis” din Paris şi ulterior, “l’Anglaise” din Bordeaux. Loji care şi-au declarat oficial dorinţa unei practici teiste, pentru a exersa “Ritul Scoţian Rectificat” și pentru a dezvolta în hexagon “Ritul englez - Emulation”. Ca să înţelegem dorinţa arzătoare a unora de hegemonie, între masonii francezi şi cei de la “Grand Lodge of England”, aflaţi în corespondenţă la acea vreme, a avut ​​loc o dispută în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea cu privire la problematica vechimii, Marele Orient refuzând constant să recunoască “primatul istoric” al englezilor. Un refuz care se menţine până astăzi. Să nu mai discutăm despre faptul că “le Grand Collège du R∴E∴A∴A∴, Suprême Conseil du 33e degré en France, Grand Orient de France” se consideră moștenitorul de drept al tradiţiilor “Rite écossais d’Heredom”, devenit ulterior “Ritul Scoțian Antic şi Acceptat”. Mai mult, chiar “propriétaire / possesseur”, ceva de neacceptat... Binenţeles că noi nu putem fi de acord sub nici o formă cu astfel de  declaraţii şi nici nu agreem hegemonia, expansionismul sau autoritarismul, de nici o parte a Canalului Mânecii. Oricum, în România de început de sec. XX, contextul a fost altul decat în Franţa şi nu trebuie confundat. Astăzi, Ordinul masonic compus din M∴L∴N∴aR∴ - S∴C∴R∴ are o exteriorizare diferită iar locul nostru raportat la istorie este distinct, fără melanjuri nepotrivite. 

Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte!

 

În 1933, Hermann Göring, ministru al Drittes Reich şi fondatorul temutului “Gestapo”, declara că „nu există loc pentru Francmasonerie - keinen Platz für die Freimaurerei” în Germania nazistă. Lojile masonice, care susțineau Toleranța și Egalitatea, având legături internaționale cu social-democrații sau cu liberalii, au fost presate să se dizolve “voluntar”. Noul Cancelar al Germaniei, Adolf Hitler, afirma că “francmasonii de Grade Înalte au participat de bunăvoie la conspirația evreiască” și că Francmasoneria a jucat un rol major la înfrângerea Imperiului German din Primul Război Mondial. În opera autobiografică și ideologică, „Lupta mea - Mein Kampf” (1926), Hitler scria că “Francmasoneria este un instrument al evreilor și al cauzei lor murdare”… La 28 Octombrie 1934, ministrul de interne, Wilhelm Frick, interzicea total Francmasoneria și dispunea confiscarea tuturor proprietăților lojilor, inclusiv biblioteci şi arhive. Toți masonii care au ocupat o funcție înainte de venirea lui Hitler la putere erau practic excluși din serviciul public sau forţaţi să se pensioneze. Lucrurile au degenerat grav prin ură şi teroare, iar Germania nazistă, în plină dezvoltare industrială, aspira să cucerească lumea… Ceea ce a influenţat determinant ascensiunea nefastă a Mișcarii Legionare la noi, într-un context socio-economic și geopolitic aparte. Iată premizele reale ale intrării în adormire a Francmasoneriei române de R∴S∴A∴A∴ din 1937, “spre a nu se crede că era împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine”. Asta pe fondul unei Europe care deja fierbea şi a dorinţei regelui Carol al II-lea Hohenzollern-Sigmaringen de a instaura aici un regim monarhic autoritar. Iar orice decizie de la Bucureşti cântărea mult în raporturile dintre influenţa germană şi cea anglo-franceză pe continent.  “Francmasoneria a murit, Dumnezeu s-o ierte”! Asta spunea “creştineşte” pe 25 Februarie 1937 scumpul nostru frate Ilie Cristea 33∴ sau Preafericitul Părinte Patriarh MIRON. Mai mult politician decât Înalt Ierarh, un om al vremii sale care “s-a închinat deopotrivă atât puterii divine cât şi celei lumeşti”. Şi uite aşa, B.O.R. a contribuit, direct sau indirect, “la liniştea şi siguranţa Statului” şi la instaurarea dictaturii carliste, promovând o variantă proprie de naţionalism exacerbat. Faptul că, după 1920, Ortodoxia se asociase în politică cu antisemitismul reprezintă realitatea istorică şi nu invenţia “hidrei iudeo-masoneriei”. Iar celebrul teolog Ion Dobre, mai cunoscut ca “Nichifor Crainic”, a publicat numeroase articole cu o puternică tentă fascistă… Nekam! Filosof, ziarist şi om politic etc, Crainic s-a plasat la extrema dreaptă şi s-a distins în lupta antimasonică printr-o intensă campanie de presă bazată pe propagandă ideologică. Considera Masoneria o asociaţie ocultă ce voia “distrugerea bisericii creştine, impunerea unei noi religii şi promovarea moralei laice în învăţămînt”. Ironia sorţii a făcut ca astfel de intelectuali români, “mărturisitori ai Dreptei Credinţe”, să se întâlnească ulterior în temniţele comuniste cu reprezentanţi de marcă ai Francmasoneriei. Acolo au suferit împreună şi s-au jerfit, ca nişte martiri, pentru idelurile lor, oprimate de un nou regim totalitar... Biserica şi Francmasoneria trebuie să rămână astăzi două Instituţii CREDIBILE, doi STÂLPI ai Spiritualităţii pe aceste meleaguri. Iar după cum a declarat fostul Suveran Mare Comandor, Jean Pangal 33∴, “toţi membrii lojelor francmasone naţionale sunt fii buni ai Bisericii”.

Aşa să fie!

Consacrare Templu la Sighetu Marmaţiei

Domnul a zis: „Îţi ascult rugăciunea şi cererea pe care Mi-ai făcut-o, sfinţesc Casa aceasta pe care ai zidit-o ca să pui în ea pentru totdeauna Numele Meu, şi ochii Mei şi inima Mea vor fi acolo pe vecie.”(1 Regi 9:3) Oriunde ar fi amplasat, templul simbolizează legătura între Cer şi Pământ, o reflectare a lumii divine. Aşa cum în istoria vechilor evrei dedicarea Templului din Ierusalim a fost cel mai important episod după mitul fondator al Exodului, consacrarea acestui T∴ mas∴ este un eveniment major în viaţa voastră de iniţiaţi. Un pas important pentru Ordinul Scoţian, aici, în Maramureşul istoric, care astăzi ne oferă posibilitatea de a rememora ceea ce ne-a adus împreună... Dacă realizarea materială este opera FF∴ sigheteni, realizarea spirituală a Edificiului este misiunea noastră, a tuturor celor prezenţi între Coloane. Sighetu Marmaţiei, oraș al multiculturalității și al cooperării dintre etnii, poartă un nume realmente original, cu o triplă etimologie mitică (dacică, slavonă şi maghiară). Un decor absolut tragic al luptei pentru Libertate, dar și o urbe cu trecut bogat în ceea ce priveşte Francmas∴, legat de celebra R∴L∴S∴ “TISZA”, fondată la 06 Ianuarie 1877 sub obedienţă straină. Atelierul, unde lucrau cot la cot unguri, austrieci, evrei şi români, ţinea ritual pe str. Iuliu Maniu la nr. 67 într-o clădire istorică, la care se ghicește ușor strălucirea de altădată. Oricum, practica Francmasoneriei este caracterizată simultan atât de universalitate, cât şi de unicitate. Universalitate, pentru că avem aceeaşi Tradiţie şi unicitate, pentru că fiecare Lojă este diferită. Unică prin parcursul iniţiatic al membrilor săi, unică prin rădăcinile sale culturale, istorice și geografice. Voi, cei ce aţi contribuit la ridicarea Col∴ v-aţi adus de fapt contribuţia la influenţa Ordinului în teritoriu şi aţi ajutat la răspândirea faimei M∴L∴N∴aR∴. Chiar dacă Sighetu este tocmai pe graniţa de Miazănoapte a ţării, la sute de km de Capitală, dragostea frăţească este aceeaşi ca pretutindeni. Acest spaţiu, devenit sacru prin lucr∴ noastră, nu este doar reprezentarea tangibilă a unei frumoase Construcţii interioare, ci are funcţia de agregator al energiilor pozitive în care se condensează doctrina R∴S∴A∴A∴. De-a lungul civilizației umane, steaua Nordului ne-a ghidat mereu prin întunericul nopţii... fixă,  imuabilă, ca o emblemă celestă a datoriei şi a credinţei. Fie ca lumina Cunoașterii să răsară mereu pe bolta T∴ vostru şi această L∴, cu nume de astru, să strălucească veşnic în constelaţia M∴L∴N∴aR∴. FF∴ mei, numai devotamentul, sinceritatea și entuziasmul pot asigura trăinicia acestor ziduri de “piatră vie”. Iar uşa voastră trebuie să se deschidă larg pentru orice om liber şi de bune moravuri, care aspiră să se (re)găsească pe Sine...

Florian N∴

Loji albastre sunt slăbite

Acum un secol, Francmasoneria era un angajament față de societate, astăzi este mai mult un câmp de reflecție. În secolul trecut, oamenii se alăturau în jurul vârstei de 20 de ani, astăzi abia după 40... Atunci când lucrurile încep să se așeze, când au o familie, un loc de muncă stabil. Mă uit în jur, sunt ceva Fraţi mai puțin discreți, chiar gălagioşi, care vor să se facă rapid cunoscuţi pentru a elimina peste noapte unele prejudecăți. Pentru mine, ca şi pentru mulţi alţii, ideea principală a Francmasoneriei este libertatea individuală, deci respect alegerea lor. Cu siguranţă fiecare dintre noi poartă o parte de lumină, dar și o parte de umbră, de care nu cred că ne-am putea elibera complet... Dacă mă gândesc la viitorul Ordinului, sunt îngrijorat, deoarece prea multe Loji sunt slăbite și au dificultăți mari în atragerea sau păstrarea membrilor mai tineri. Perpetuarea unei tradiții este cea mai frumoasă moștenire, dar pentru a rămâne fidelă Tradiției sale, Francmasoneria este obligată să se reinventeze constant.

 

MSG SCR