Pornind
de la acest aspect, țin să atrag atenția acelor frați care consideră că nu se
pot implica în lucrările lojei căreia îi aparțin fiindcă nu au și nu găsesc
suficiente motive să o facă.
În
acest sens doresc să evidențiez că pentru a te implica fie în lucrările lojei
sau în oricare alte lucrări, ca mason NU trebuie să aștepți motivare din partea
nimănui, ci să vii personal cu propuneri, cu proiecte, să te implicit, motivând
frații să participe alături de tine în programele și inițiativele tale. Pentru
aceasta trebuie să știi să îți prezinți și să ceri ceea ce dorești să
împlinești. Acești pași nu trebuie executați începând de la vârf, de la
administrație, ci discutând cu fiecare membru al lojei, începând și convingând
pe cel mai mic și tot astfel până la cel mai mare și cuprinzând în final pe
toți. Numai astfel vei reuși să realizezi un proiect personal alături și cu
frații împreună și, de fapt, asta înseamnă lucrare masonică, deoarece din ideea
și munca ta, prin ea și prin implicarea celorlalți îi luminezi și îi
perfecționezi și pe ceilalți. Tocmai acesta este scopul Masoneriei.
Revenind
la afirmația din începutul prezentei lucrării și analizând motivele pe care
frații le invocă spre a-și susține implicarea sau neimplicarea lor, lipsa sau
activitatea în cadrul lojei, am aflat diferite explicații legate de
inactivitatea în care s-a ajuns.
Unii
s-au justificat prin faptul că Loja își desfășoară lucrările într-o zi care nu
se potrivește cu programul personal sau, pur și simplu, implicarea lor în
activitatea Lojei ar fi total în dauna lor profesională cât și în dezavantajul
fraților care nu îi înțeleg.
Alții
și-au exprimat incapacitatea de a participa prin faptul că nu se regăsesc între
frații Lojei, în diferite dimensiuni, cum ar fi, în special, cea intelectuală. Aceștia
deplâng nivelul cultural și intelectual scăzut al fraților din Lojă și
consideră astfel motivată lipsa și neimplicarea lor, uitând că datoria lor, a
noastră a tuturora, este luminarea celor care încă nu văd lumina.
Mai
sunt și cei care, fiecare după domeniul de activitate, consideră că sunt atât
de reprezentativi pentru societate, încât lucrările Lojei căreia îi aparțin,
sunt banale, iluzorii și deșarte, motiv pentru care consideră că timpul alocat
întâlnirii cu frații din Loja lor, ar fi o mare pierdere spirituală și poate
chiar materială.
Sunt,
de asemenea, și frați care caută mereu motive pentru a-și justifica
superioritatea față de Loja și frații care o constituie, numai pentru că se
consideră pur și simplu astfel. Recunoaștem că realizările materiale, funcțiile
sociale sau activitățile profesionale sunt aspecte reale care să îi motiveze a
gândi astfel. Masoneria, însă, cere tuturor să renunțe la o astfel de gândire
profană și să fie frate, egal cu săracul spiritual, cultural sau material,
tocmai pentru ca prin coborârea sa să poată trage spre lumină, spre bogăție
spirituală în perspectiva realizării egalitarismului intelectual dar și de
șanse a fraților din Lojă.
De
aceea revin și spun că în lojile masonice de la noi, întâlnim constant o
gândire profană, deformată și practicată inconștient de către noi toți, fără a
realiza cât de ne-masoni suntem în felul nostru de a gândi, de a trăi sau de a
relaționa.
Iisus,
unul dintre modele masonice propuse de gradul al doilea masonic, spune că prietenii
sunt aceia care își pun sufletul unul pentru altul. Drept este că sufletul este
o noțiune greu de definit, invizibilă și la care ființa umană se raportează pe
toate planurile sale existențiale de-a lungul istoriei și, tocmai prin
dimensiunile și planurile prin care se manifestă și se desfășoară,comportă
valori și aprecieri indefinibile și, ca atare, inevaluabile comportând astfel
în sine o valoare nedescriptibilă. De aceea este de apreciat sufletul ca și
prietenul. El, prietenul ar trebui să fie cel care își sacrifică tot ce are mai
de preț, adică sufletul, chiar și dacă nu înțelege ce sacrifică, pentru semenul
său. Tocmai neînțelesul face ca sacrificiul să pară incomparabil și tainic
totodată. Deci, ceea ce este absolut de valoare în cea ce facem pentru
prietenul nostru este să renunțăm la absolut tot ceea ce nu cunoaștem și nu
înțelegem pe deplin și nu la ceea ce ne face să fim, între prieteni și în lumea
în care trăim, deosebiți, absoluți, superiori și unici. Singurătatea este o
caracteristică ce izolează. Unicitatea este una care premiază, inteligența una
care selectează și face posibilă deosebirea în comunitate, între prietenii,
darși construirea și ridicarea statutului uman de la un nivel la altul. A trăi
însemnă a fi deosebit și nu unic. În universalitate ne aflăm identitatea și nu
în izolare.
Cele
mai înalte vârfuri ale munților sunt singure, dar nu ar fi cele mai înalte dacă
nu ar fi ceilalți munți, mai mici, mai mărunți cu vârfurile lor care tind,
asemenea celor mai înalte, spre aceleași idealuri.
Acest
text este un manifest pe care îl adresez tuturor fraților care simt că nu se
regăsesc în lucrările Masoneriei, că nu se regăsesc în Lojile din care fac
parte datorită fraților, că nu sunt acceptați potrivit funcțiilor sau
veniturilor care le realizează în lumea profană, că nu sunt ascultați potrivit
funcțiilor ce le-au dobândit în administrarea Ordinului, care nu sunt de acord
niciodată cu nimic sau care sunt prea obedienți și au o atitudine potrivit ”timpurilor
de tristă amintire”, precum și acelora care caută relații politice,
susținere religioasă sau influență personală.
Nici
unul dintre aceste aspecte nu ar trebui să se regăsească în activitățile
masonice și în organizarea sau în lucrările ei.
Masoneria
este o instituție simbolică care urmărește construirea spirituală a membrilor
ei și implicarea în cele mai intime dimensiuni ale societății pe care le
reprezintă pentru a o metamorfoza de-a lungul istoriei transformând-o dintr-o
lume fără principii și moravuri, într-o lume dreaptă, corectă și sinceră în
care idealurile de libertate, egalitate și fraternitate să străluceascăluminând
cele mai adânci trăiri ale fiecărui cetățean care aparține acestei lumi. Deși
pare prezentată astfel, nu se vrea un Rai biblic, ci o lume responsabilă de
propriile sale acțiuni, o lume care respectă și se dăruiește semenului, o lume
în care munca este o vie trăire personală, o lume în care fiecare își are locul
potrivit și este mulțumit de misiunea pe care o are, fiind implicat total și
răsplătit desăvârșit pentru că există atunci când trebuie întocmai cum trebuie
în construcția M.˙.A.˙.A.˙.U.˙. .
Am
zis!
F.˙. Mircea N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu