Taierea Capului Sf Ioan Botezatorul

La data de 29 august, se prăznuieşte Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare a tristeţii, pentru că în această zi a avut loc sfârşitul martiric al Sfântului ...
Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a poruncit taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelulul lui Irod de la Maherus caci Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.
Pentru ca se temea ca Botezatorul ar putea invia daca trupul ar fi fost ingropat alaturi de cap, Irod nu a dat ucenicilor decat trupul sfantului, care a fost ingropat in Sevastia. Capul a fost ingropat de Irodiada in curtea sa, la mare adancime.
Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.
Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sf. Imparati Constantin si Elena, cand, prin doi monahi, cinstitul cap a ajuns la Emesa, in Siria, la un olar. In anul 453, episcopul Uranie al Emesei, l-a asezat in biserica din aceasta cetate. Aceasta este socotita a a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.
In vremea luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sf. Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.
In timpul cruciadelor, latinii din Constantinopol, in anul 1204, o parte din capul Sfantului Ioan Boteazatorul si l-au dus in Franta, asezandu-l intr-o biserica din Amiens, unde se afla si astazi.

Cel ce ridică păcatele lumii, a aflat că Irod, conducătorul ţării, trăieşte în păcat. Acest fapt îl determină să lase pustia şi să se ducă să îl mustre pe acesta pentru nelegiuirea lui, mustrare care i-a adus întemniţarea, iar mai apoi moartea.
Oare noi, astăzi, mai avem ceva din Sfântul Ioan Botezătorul? Luptăm cumva împotriva nelegiuirilor din jurul nostru? Avem noi curajul să spunem răului pe nume, chiar dacă am avea de suferit? Sfântul Ioan a lăsat pustia şi s-a dus la Irod ca să-l înveţe de bine, a mustrat nelegiuirea lui, dar l-a tratat cu respect şi dragoste. Sper sa avem măcar o mică parte din curajul Sfântului Ioan, pentru a schimba ceva. Să ne preocupe stârpirea răului din noi în primul rând, să avem curajul să spunem răului pe nume şi atunci când vedem păcatele altora să urâm păcatul, dar să-l iubim pe pe cel ce a gresit.

Maestrul Prunariu, o cariera cu adevarat cosmica

Daca am vorbit despre cucerirea spatiunui cosmic se cuvine sa-l amintim aici si pe Ilustrustrul Frate Dumitru Prunariu (n. 27 septembrie 1952 la Brasov), Maestru Venerabil al Respectabilei Loji "Roza Vânturilor", primul cosmonaut roman. De fapt, Prunariu este un nume care in Romania nu mai are nevoie de nici o prezentare, este o cariera istorica, ce transcede regimuri, viziuni sau etape politice. La 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român de altfel care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40, din cadrul programului spațial INTERCOSMOS și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute, după un parcurs circumterestru de 5.260.000 de kilometri. Este de profesie inginer aeronautic si a fost pe rând ofițer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al aviației civile române, președinte al Agentiei Spatiale Romane, fost ambasador al României în Federatia Rusa, președintele Consiliului de ne-militarizare a spațiului cosmic din cadrul ONU. În prezent are gradul de general maior în rezervă.
La momentul zborului, Dumitru Prunariu a fost cel de-al 103-lea cosmonaut al lumii; de atunci numărul cosmonauților a crescut la peste 450. Acest zbor de importanță epocală pentru România a situat-o în clubul select al țărilor participante direct la explorarea Universului și totodată atestă tradiția contribuțiilor marilor înaintași români la zborul omului printre stele...

Am ajuns si pe Luna!

Influenta organizatiei a ramas puternica in decursul secolelor, masonii fiind responsabili de multe evenimente importante ale istoriei. Unii dintre membrii au pus la punct chiar unele misiuni spatiale cu un puternic simbolism masonic. In principal expeditiile catre Luna, organizate sub directa supraveghere a unor frati importanti, au facut ca omenirea sa cucereasca astrul noptii prin si in numele acestei extraordinare societati.
Chiar daca acest lucru a fost neglijat sau trecut cu vederea cu buna stiinta, prima calatorie a omului spre Luna a fost intreprinsa in urma demersurilor efectuate de masoni, si realizata de reprezentanti ai acestei organizatii. De altfel, potrivit parapsihologilor, chiar si perioada in care expeditia Apollo XI s-a desfasurat a fost aleasa potivit cronologiei lui Osiris, marele zeu din panteonul egiptean si o divinitate venerata in unele ritualuri masonice. Nu mai putin de zece astronauti din cadrul programului spatial american au fost masoni si vom da doar cateva exemple in acest sens: Donn F. Eisele si Walter Schirra, care au orbitat Pamantul la bordul capsulei Apollo VII, faceau parte din loja Luthor B. Turner din Ohio si respectiv din loja Canaveral, din Florida. Thomas P. Stafford, care a facut parte din misiunile Apollo X si Apollo XVIII, apartinea de loja Western Star, din Oklahoma.
Potrivit fostului consultant NASA, Richard Hoagland, prezenta masonilor s-a facut simtita mai ales cu prilejul programelor Apollo, ce vizau cucerirea Lunii. In spatele acestor proiecte s-a aflat o intreaga armata de specialisti, oameni de stiinta si tehnicieni, membrii ai masonieriei si aceasta realizare epocala este un merit exclusiv al societatii noastre. Este stiut ca unul dintre creatorii „creierului NASA”, Jet Propulsion Laboratory, Jack Parsons, inventatorul formulei de combustibil folosite de rachetele spatiale pana in zilele noastre, a fost membru al lojii Ordo Templi Orientis din Pasadena si un inflacarat discipol al magicianului Aleister Crowley. Directorul NASA din perioada programului spatial Apollo, Fred Kleinknecht, este Suveran Mare Comandor al Consiliului de Jurisdictie Sudica al Ritului Scotian Antic si Acceptat. Chiar ca in cladirea Templului masonic din Washington, D.C., se afla o fotografie a lui Neil Armstrong purtand sortul masonic.
Totusi, primul om care a pus piciorul pe Luna nu a dorit niciodata sa vorbeasca despre apartenenta sa la masonerie, in schimb trebuie spus ca tatal sau, numit tot Neil, a fost un activ membru al organizatiei. Richard Hoagland s-a situat ani de-a randul pe pozitii diametral opuse celor ale Administratiei americane. Acest veteran al NASA a recunoscut public ca francmasonii au dus o lupta din umbra cu obtuzitatea politicienilor, reusind in cele din urma sa-si atinga obiectivele sub egida simbolurilor specifice. El afirma ca toate expeditiile Apollo s-au desfasurat tinand cont de aliniamentele semnificative ale Terrei cu constelatia Orion. Ziua de 20 iulie, de pilda, cand, in anul 1969, modulul lunar aseleniza, coincide cu data de inceput a calendarului egiptean. Prin urmare, este clar ca cineva din cadrul NASA manifesta veneratie fata de zeul Osiris, asociat acestei constelatii. Si aceasta nu e totul: la exact 33 de minute dupa aselenizare, Sirius s-a aliniat perfect cu orizontul lunar!
Exista de asemenea o serie intreaga de elemente care ne determina sa consideram misiunile lunare drept o actiune purtata sub pavaza francmasoneriei. Locurile de aselenizare au fost alese, deloc intamplator, de catre geologii Eugene Shoemaker si Farouk Al Baz, ultimul implicat in cercetarile arheologice vizand explorarea interiorului Marii Piramide a lui Cheops prin tehnici geo-radar. Dupa cum se stie, Marea Piramida prezinta remarcabile aliniamente stelare, cele mai interesante si semnificative fiind cele cu Sirius si Orion. In plus, masonii considera piramida ca un receptacul pentru Intelepciunea Omenirii, ascunsa in 33 de camere inca nedescoperite, aflate in interiorul ei.
Ca proiectul Apollo a fost realizat de masoni o demonstreaza insasi sigla acestuia. Putini au remarcat ca litera A, stilizata, se afla plasata peste reprezentarea grafica a constelatiei Orion. Linia orizontala a literei este formata de stelele Mintaka, Alinam si Alnitak, aceleasi stele reprezentate de cele trei piramide de la Gizeh. Acest mod inedit de venerare a zeului Osiris, considerat de vechii egipteni civilizatorul omenirii, alaturi de zeita Isis, este evident. La fel, alegerea unor nume din mitologia greco-romana pentru misiunile Mercury, Gemini si Apollo. Mercur era mesagerul zeilor, Gemini pare simbolic pentru misiuni compuse din doi astronauti, dar ce cauta Apollo in expeditia de explorare a Lunii? Apollo era zeu solar, frate al zeitei Artemis, ce guverna Luna si care se indragostise de un tanar vanator pe nume Orion. Furios pe acesta, Apollo si-a facut sora sa-l sageteze, din greseala; la rugamintile zeitei, Zeus l-a transformat pe Orion intr-o constelatie importanta pentru masoni.
Si mai stranie pare soarta misiunii Apollo XIII, considerata de unii drept „un sacrificiu masonic”… Explozia care era sa puna capat prematur misiunii s-a petrecut pe 13 aprilie 1970, la ora 13 si 13 minute. Cum in traditia masonica, numarul 13 reprezinta moartea si renasterea, reincarnarea, sacrificiul, incidentul a fost, sustin specialistii in istoria masoneriei, o metafora pentru debutul unei ceremonii initiatice, incluzand moartea (explozia de la bordul navetei), asezarea in mormant (perioada de incertitudine, cand astronautii pareau efectiv zavorati intr-un sicriu ce-i purta prin spatiu), comunicarea cu lumea spirituala si dobandirea cunoasterii ezoterice (orbitarea si observarea de la distanta a Lunii, fara contact direct cu aceasta) si renasterea initiatului (repararea navetei si intoarcerea pe Pamant).
Ca dorinta de a cuceri Luna era un vechi deziderat masonic o demonstreaza insusi Edwin Aldrin, al doilea om care a pus piciorul pe astrul noptii, in iulie 1969. El apartinea lojei Montclair din New Jersey si purtase, in interiorul costumului spatial, si un stindard al Supremului Consiliu, aflat astazi in cladirea Templului din Clear Lake, Texas, si venerat ca atare de catre membrii organizatiei. In centrul steagului se afla brodat un vultur, simbolul modulului lunar, incadrat de un patrat si un compas, simboluri masonice prin excelenta. Alti doi masoni au coborat pe suprafata lunara, mai tarziu: Edgar D. Mitchell, in februarie 1971, care facea parte din loja Artesia, New Mexico, si James Irwin, in iulie 1971, care facea parte din loja Tajon, Colorado Springs. Faptul ca tentativa reusita de cucerire a Lunii a fost legata de numele atator masoni, poate parea doar o coincidenta remarcabila, dar este clar ca a fost mai mult decat atat. Este asadar firesc ca unor evenimente epocale sa adaugam si cucerirea spatiului cosmic, privita poate drept ultima frontiera a Cunoasterii...

Una pe ziua de astazi...

"Visul pe care il visezi singur ramine doar un vis, visul pe care il visezi cu altii devine realitate"

din scripturile antice tibetane

Sa bati cu putere la poarta Templului!

Masoneria practicata la noi interzice prozelitismul. Ea se poate face cunoscuta prin mijloace media, dar nu are o actiune directa de contactare a unor personalitati sau unor persoane. Totusi incurajeaza contactul de introducere pentru profanii care au fost recomandati de catre Frati si pe care acestia ii considera ca fiind in acord cu valorile Masoneriei. Fiecare profan care isi depune cererea de a fi initiat – de a parcurge ritualul de initiere – se afla in majoritatea cazurilor sub cautiunea morala a unui membru al asociatiei. Exista deasemenea, si ele sunt incurajate, candidaturile spontane.
Pentru ca dosarul de candidatura sa fie intocmit este necesara o cerere adresata unui venerabil al unei loje care se afla cel mai aproape de domiciliul profanului sau direct la secretariatul unei Mari Loje. In principal urmeaza, dupa un prim contact , o serie de interviuri cu fratii Atelierului, care vor permite Lojei sa judece compatibilitatea lui cu valorile Masoneriei si gradul dorintei sale sincere de a se alatura asociatiei si de a intelege si practica valorile sale. Toate informatiile transmise oficial asociatiei sunt oricand accesibile si pot fi modificate de catre profanul care depune cererea.
Orice examinare a candidaturii este in mod egal o judecata subiectiva a ceea ce ar fi noul frate in Masonerie – daca el si-ar gasi locul – cat si o judecata asupra capacitatii Lojei de a include in armonie un nou participant si de a-i aduce ceva care sa-l ajute in evolutia lui personala.
Intrarea in Masonerie este din acest punct de vedere foarte dificila insa iesirea este usoara, este necesara de fapt o simpla cerere…
Noi nu avem ca strategie acumularea initierilor si nu consideram ca importanta sociala vitala a Masoneriei este o consecinta a numarului de membri. Autoritatea noastra provine doar din pastrarea si continuarea unei traditii istorice. Noi nu suntem o asociatie de origine recenta, ci o institutie verificata intr-o perioada lunga de timp istoric; ea depaseste fluctuatiile politice ori de regim social. Masoneria nu a incetat sa existe nici atunci cand ea fost desfiintata de catre autoritatile statutului pentru ca esenta sa nu rezida in membrii sai, ci in valorile pe care le apara.
Calitatea de Mason poate fi dobândită deci numai prin inițierea într-o Lojă regular constituită si corect consacrata iar aptitudinile de mason se deprind mai ales prin frecventarea Lucrărilor și însușirea semnificației simbolurilor; activitatea rezumată numai la studii individuale este insuficientă și nerelevantă.
Poate deveni francmason un profan, atunci când:
- crede în Marele Arhitect al Universului și în nemurirea sufletului;
- are vârsta de 21 de ani impliniți sau de minim 18 ani dacă este fiu de mason;
- este bărbat liber și de bune moravuri, are o bună reputație și purtări ireproșabile;
- are mijloace onorabile de existentă;
- are cultură și aptitudinile necesare pentru a înțelege și aprofunda învățăturile masonice;
- solicită admiterea în Ordin;
- se supune legilor țării noastre;
- să nu fi fost condamnat penal și să nu fie în curs de urmărire penală;
- trăiește cinstit;
- practică justiția (dreptatea);
- iubește aproapele;
- lucrează fără răgaz pentru realizarea fericirii omenirii și urmărește emanciparea ei progresivă și pașnică.

Rugam persoanele interesate, care s-au pregatit cu adevarat, sa acceada in tainele si privilegiile noastre sa trimita CV-urile detaliate la adresa de email luxetenebris@yahoo.com  pentru a fi inaintate si supuse scrutinelor.