Primele trăiri masonice

Este greu să aşterni pe hârtie stările şi sentimentele care se petrec în interiorul persoanei în momentul iniţierii, dar la fel cum cifra trei are o mare importanţă masonică la fel şi experienţa iniţierii mele o pot împarţi în trei etape: camera de reflecţie, momentul în care dezlegat la ochi pentru prima dată şi vezi lumina templului cât şi cea dea treia, momentul încheierii.

În momentele când aşteptam în camera de reflecţie alături de o altă persoană, întrebându-l de ce vrea să intre în masonerie sau ce anume doreşte de la masonerie, mi-a răspuns că nu stie. Primind aceaşi întrebare din partea dânsului i-am spus că eu sunt în căutarea întelepciunii, moment în care s-a scuzat parăsind camera, fapt care nu l-am înteles nici în prezent. Reflectând de data aceasta singur asupra mesajelor care se află în cameră, realizezi că totul este trecător în viaţă cu excepţia întelepciunii care te insoteşte permanent până în ceasul morţii.

Părăsind camera şi intrând în templu, se nasc stări pe parcusul calătoriilor care nu se pot relata în cuvinte deoarece sentimentele nu se explică ci, din contra se trăiesc.

Cea de a doua etapă care la fel ca şi prima iţi relevă sentimente paradoxale de bucurie şi temere în acelaşi timp. În momentul când ţi-se indepărtează legământul de la ochi şi vezi toţi fraţii cu sabiile către tine şi primeşti mesajul “ toţi fraţii vor sări pentru tine la greu, dar deasemenea toţi te vor ataca necontenit dacă vei trăda”, te face să reflectezi asupra importanţei cuvântului pe care îl dai prin jurământ şi promisiune, importanţa pe care o are cuvântul în viaţa oamenilor atât în viaţa masonică cât şi în viaţa profană.

Cea de a treia etapă care iţi crează un sentiment deoasebit, este momentul încheierii, când toţi fraţii se adună în jurul tău şi te felicită, moment în care simpţi o împlinire interioară, că întradevăr ai realizat ceva deosebit prin renaşterea ta ca iniţiat, admis în această şcoală a elitelor.

Am zis!

Fr. Ionuţ G.