Fratele Dinicu Golescu, predecesorii, urmasii si neamul sau

Dinicu Golescu (n. 7 febr. 5777, Golesti, jud. Arges - m. 5 oct. 5830, Bucuresti)  este numele sub care il cunoastem de Constandin Radovici din Golesti, boier, cărturar si francmason român, personalitate importanta a vietii politice si culturale a tarii în primele trei decenii ale veacului al XIX-lea. Dinicu Golescu este socotit primul român modern, pentru ca a fost întâiul în tara noastra care a luat apararea taranilor, si s-a distins prin eforturile facute pentru dezvoltarea învatamântului si mai ales pentru luminarea poporului prin scoli. In calitatea sa de francmason, a fost initiat in 5825 în timpul călătoriei sale prin Europa într-o lojă masonică din Elveția. In același an, revenit din călătorie, începe să participe la lucrările unei loji bucureștene. Provine dintr-o veche familie de boieri, ale carei prime atestari documentare sunt din sec. al XVI-lea. Destinat prin obârşie înaltelor demnităţi publice, a fost, pe rând, ispravnic, vel agă, hatman, iar din 5821, mare logofăt al Ţării de Jos.Bunicul sau, Radu Golescu, a fost un boier român care a jucat un rol politic important în Ţara Românească între 5690-5730. Dinicu Golescu este fiul marelui ban de Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu, fiica clucerului Constantin Florescu. Iordache Golescu (5776-5848), fratele sau, este un boier cărturar român, care in calitate de efor al şcolilor în 5818, s-a ocupat cu organizarea învăţământului românesc, sprijinindu-l pe Gheorghe Lazăr. In 5822, impreuna cu Dinicu Golescu, a pus bazele Societatii Culturale din Brasov, societate secreta, politica și literara, iar in 5839 era Venera­bilul unei loji masonice bucureștene. Dinicu Golescu s-a căsătorit cu Zoe Farfara în 5804. Din această căsătorie s-au născut Ana Golescu (5805-5878), Ștefan Golescu (5809-5874), Nicolae Golescu (5810-5877), Radu Golescu (5814-5882) și Alexandru Golescu (5818-5873), supranumit Albu, spre a fi deosebit de varul sau, Alexandru Golescu (5819-5881), supranumit Negru sau Arăpilă, fiul lui Iordache Golescu. Zinca Golescu (5792-5879), sotia sa, si-a sustinut fiii in perioada revolutiei de la 5848, a luptat pentru emanciparea sociala si intelectuala a populatiei romanesti si s-a preocupat de cultivarea ideilor despre modernizare si innoire, folosindu-se mai ales de redeschiderea “Scolii Slobode Obstesti”, ctitorie a socrului sau, banul Radu Golescu. Ştefan Golescu (5809-5894) a fost un om politic român de orientare liberală, participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească. A fost membru al guvernului revoluţionar provizoriu. A îndeplinit ulterior funcţii politice importante: prim-ministru şi ministru de interne al lui Al.I. Cuza (5861), ministru de Externe (5867), prim-ministru şi ministru de Interne (5867-5868). Nicolae Golescu (5810-5878) a fost un general şi om politic român de orientare liberală, participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească şi membru al guvernului revoluţionar provizoriu. A devenit prim-ministru în 5860; participant la complotul care l-a detronat pe Alexandru loan Cuza, a fost membru al locotenentei domneşti (5866) şi ulterior prim-ministru (5868). Alexandru C. Golescu (5815-5873), supranumit Albu, a fost un publicist şi om politic român de orientare liberală care a participat la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească şi a militat pentru Unirea Principatelor. Alexandru Golescu (5819-5881), supranumit Negru sau Arăpilă, a fost un om politic român de orientare liberală, fiu al lui Iordache Golescu, prieten apropiat al lui Nicolae Bălcescu. Participant la Revoluţia de la 5848 din Ţara Românească, a fost secretarul guvernului revoluţionar provizoriu. Ulterior, a fost ministru al Cultelor (5859-5860), ministru de Finanţe (5868-5870) şi prim-ministru (5870). Dinicu Golescu a fost unul dintre boierii care au sprijinit revolutia lui Tudor Vladimirescu, iar dupa inabusirea acesteia, refugiat la Brasov, asemenea celor mai multi boieri din Tara Romaneasca, de frica eteristilor si deopotriva a turcilor, s-a aflat printre intemeietorii “Societatii Culturale” din Brasov, societate avand scopuri ascuns politice (5822). Scrierile lui, dintre care cea mai cunoscuta este “Insemnare a calatoriii mele, Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824, 1825, 1826” (5826) sunt de fapt un program politic si cultural deghizat. Ii vom da cuvantul ilustrului frate, pentru ca perenitatea mesajului sau sa ne ajute sa ne intelegem acum, la 172 de ani de la retragerea sa la Orientul Etern, rolul si misiunea noastra: "Vorbesc pentru folosul patriii mele, pentru desteptarea, pentru luminarea, pentru infrumusitarea si in scurt: pentru fericirea ei.”  “Voi scrie fiind incredintat ca in anii cei mai vechi au fost in trupurile mosilor nostri sange romanesc, au avut fapte virtuoasa; iar de la o vreme s-au atatat luxul si scarboasa diplomatica, care n-au fost spre vreun temei al nostru sau folos al patriii." “In fericire obstii ne vom gasi fiescare în parte si pre a sa.”  “Mare paguba este când o tara în veci cumpara toate lucrurile duprin alte tari si acelea nu cumpara nici un lucru fabricarisit dintr-aceasta-cum este în ticaloasa patria noastra, care are în lung doua hotare, unul spre meazazi si altul despre meazanoapte si pe amândoua în veci se exportariseste moneda, neimportarisindu-se pe nici un hotar macar un ban.” “Împaratii Evropei se bucura … când supusii zidesc, sadesc si înfrumuseteaza orasele si satele, iar ai nostri se bucura când nu ne ramâne caramida peste caramida.” Dupa aproape doua secole cuvintele fratelui Dinicu Golescu par sa nu isi fi pierdut actualitatea, aratand cat de greu se invartesc rotile istoriei si indemnandu-ne de la odihna la lucru. Mai subtil si mai luminos vedem rolul sau in dezvoltarea educatiei, putand sesiza felul cum Dinicu Golescu da viata calatoriilor initiatice despre care aflam in masonerie, aducand lumina poporului sau. “Sa îmbratisam Învatatura, care este cea dintâi pricina spre a câstiga adevarata Lumina. Apoi vrednicia economica, Unire, Dreptate si Bunele Naravuri. Si sa departam luxul, jafurile, mândria si aceasta toata dezghinare, care din zi în zi ne duce la rea darapanare. Atuncea sa avem nadejde ca ne va izbuti gândul cel folositoriu, spre câstigarea Învataturii si bunelor Naravuri”. Trebuie remarcat un fapt trecut cu vederea de istoricii epocii moderne ca, pentru prima data, s-a predat istoria românilor, la Golesti, în anii 5827-5830 si a doua oara la Iasi, în anul 5843, prin efemerul curs al lui Mihail Kogalniceanu. În anul 5827, Constantin Golescu, Ioan Heliade Radulescu si Stanciu Capatâneanu, în altarul Bisericii Golesti, depun juramântul pentru întemeierea “Societatii Literare”, care avea un vast program de dezvoltare a culturii românesti, program care cuprindea: transformarea Scolii de la Sf. Sava în colegiu, înfiintarea uneia similare la Craiova, crearea de scoli normale în capitalele judetelor care urmau sa pregateasca si învatatorii pentru scolile satesti, crearea de scoli primare în toate satele, fondarea de ziare si gazete în limba româna, înlaturarea monopolului tipografic, încurajarea traducerilor în limba româna si tiparirea lor, fondarea unui teatru national si reînnoirea primelor institutii ale tarii. Judecam copacul dupa fructele sale. Dinicu Golescu a dat neamului sau, neamul romanesc, viata sa, opera sa si pe fiii sai, lasand o urma durabila in istoria neamului nostru si un exemplu de urmat pentru toti fratii masoni ce pasesc pe urmele acestui ilustru predecesor.