Sociologul
Bruno Etienne (1937-2009) scria în volumul “La spiritualité maçonnique” : «Din clipa în care o confrerie se etalează în spaţiul public, ea pierde întreaga sa putere iniţiatică şi se depreciază la rangul de asociaţii repertoriate şi declarate de utilitate publică, ceea ce este foarte onorabil dar de un alt gen: autoritatea Francmasoneriei nu este de această natură… Autoritatea şi puterea reală a Francmasoneriei nu se pot fortifica decît în tăcere, poate chiar în tăcerea absolută, şi sub aparenţele non-acţiunii. Acţiunea se pregăteşte în calm şi cunoaşterea se dobîndeşte în tăcere şi retragere spirituală, departe de zgomotele lumii, în secretul Lojii şi lăsînd metalele la poarta Templului. Adevărata deviză a Francmasoneriei este Forţă, Înţelepciune, Frumuseţe şi, dacă ea este în serviciul Umanităţii, sloganul său ar trebui să fie cuvîntul lui Søren Kierkegaard şi forma lui Ibn’Arabi: “Forma servitorului este incognito”. Dacă francmasoneria se prezintă ca un Ordin Iniţiatic şi Tradiţional, deţinător al unei profunde Spiritualităţi, atunci este continuatoarea şi moştenitoarea Gnozei.»
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu