SCURTĂ ISTORIE A ORIGINEI RITULUI SCOȚIAN ANTIC ȘI ACCEPTAT

Am decis să reiau cu acest prilej, o temă de interes pentru toți membrii jurisdicției noastre. Este vorba despre istoria Ritului Scoțian Antic și Acceptat. Nu de puține uneori m-am confruntat cu opinii personale ale unor frați care încă tânjesc după schimbări în modul de organizare sau de respectare a ritului. Este foarte adevărat că transformările societății noastre prezente la începutul secolului XXI poate că ar impune necesitatea schimbării unor idei. Dar orice deviere de la Convenția de la Lausanne din 1875, ne aruncă într-o zonă neutră unde nu vom mai putea respecta apartenența noastră la GLUDE sau AIME. Este evident că orice modificare a unui regulament sau constituție trebuie să țină seama în primul rând de cutume și abia în plan secundar de specificul fiecărui popor în parte. Este demn de semnalat că mișcări de o oarecare amploare pot schimba echilibrul stabilit prin tratatul AIME, dar regulamentul impus de RSAA nu lasă urme de îndoială. Mă gândesc în primul rând la faptul că un singur Suprem Consiliu poate fi recunoscut pe teritoriul unei țări. La 20 mai 1753 se constituie la Londra Marea Lojă a Masonilor liberi și acceptați după vechile instituții. De fapt , înființarea Marii Loji zise a Anticilor se face în trei etape. În 15 iulie 1751, circa o sută de masoni , de origine irlandeză în mod special, care se văzuseră refuzați la intrarea în lojile londoneze, se reunesc la Londra, în Soho și formează un mare comitet care regrupează cele șase loji pe care tocmai le creaseră. Se cunoaște  că abia în iunie 1752 apare mențiunea de Antici și Moderni fapt ce va duce la transformarea, în 1753, a Marelui Comitet în Mare Lojă. Anticii le reproșează membrilor primei Mari Loji, cea din 1717, că au denaturat tradiția, adică au făcut modificări în ritualuri și deci numai ei lucrează conform cu originalul Astfel, pentru a-i deprecia i-au numit Moderni chiar dacă erau în fapt mai recent înființați. Modificările esențiale la Constituțiile din 1723, cunoscute sub numele lui Anderson, în afara reintroducerii cuvântului „Landmark”(un fel de lege morală, principii fundamentale în 25 de puncte care trebuiesc păstrate) constau în: introducerea „Arcei Regale” dată în a doua parte a gradului de Maestru și oferită numai celor care au fost Venerabili Maeștrii ai unei loji (1764); oricine dorește să devină francmason trebuie să creadă în existența unei Divinități numită MAAU; trebuie să fi aderat la principiile unei credințe revelate lăsând la latitudinea fiecăruia dreptul de a-și alege forma sub care se manifestă; francmasonul recomandă și învață religia și moralitatea ca fiind esențiale pentru prosperitatea membrilor săi. Un ateu nu poate fi admis pentru că nu are nici  credință religioasă. Deasemenea, nu trebuie chestionați asupra credințelor particulare sau cultelor religioase. Contrar părerii împărtășite, Masoneria Anticilor este mai mult deistă decât cea a Modernilor.  Mai multe discuții între cele două grupări masonice rivale au avut loc între 1809 și 1813 înainte de a fi reunite la 27 decembrie 1813, în Marea Lojă a Unită a Angliei. Statutul său editat în 1815 diferă de cel al lui Anderson din 1723 marcat prin Tradiția în Meserie.  Anticii au impus credința în Dumnezeu, în timp ce Desaguliers și Anderson  au preconizat libertatea cultului pentru fiecare Mason. Un punct de reper important pentru istoria ritului îl constituie așa-zisele Mari Constituții de la Bordeaux. Ele au fost elaborate la 22septembrie 1762. După istorici, la momentul acesta erau două organizații importante în Franța, ce lucrau la gradele superioare celui de al treilea. Marea Lojă a Sfântului Ioan de la Ierusalim crează în Franța ateliere ce pot fi asimilate Gradelor de Perfecție, în 15 trepte, terminând cu cel al Rozei Cruci, având un Consiliu al Cavalerilor din Orient Suverani Prinți Masoni și o organizare capitulară, Consiliul Împăraților din Orient și Occident, despre care nu se mai vorbește nimic după 1782. Trebuie reținute două lucruri esențiale: Cei nouă comisari de la Bordeaux au elaborat textele fundamentale intitulate „Regulamente Generale în 26 de articole și Constituția Masoneriei Gradelor de perfecție în 7 clase și 25 de grade”. Aceste documente vor sta la baza viitorului Rit Scoțian Antic și Acceptat. Aceste 25 de grade ale Ritului de Perfecție vor fi încredințate cu o patentă de deputat Fratelui Etienne Morin, în august 1761 la plecarea spre Santo Domingo, pentru a iniția frații din Lumea Nouă. Un alt punct de reper în istoria francmasoneriei îl constituie Marile Constituții de la Berlin, semnate la 1 mai 1786 de Frederic al-II-lea, regele Prusiei, cu puțin înainte de moartea sa. Deși acest lucru nu este confirmat de nici o sursă, se cunoaște că acesta plasase Ordinul Masonic sub protecția sa și totodată asamblează și reunește într-un singur corp masonic toate riturile de regim scoțian intr-unul singur numit Ritul Scoțian Antic și Acceptat.În aceste texte găsim menționate pentru prima dată că: Orice Mason va parcurge succesiv fiecare grad al ritului până la ultimul, cel de al-33-lea,Mare Inspector General al ordinului care va supraveghea, conduce și guverna pe tiți ceilalți; Crearea unui singur Suprem Consiliu pentru fiecare mare națiune, regat sau imperiu din Europa, dar două pentru America septentrională... Aceste Mari Constituții și organizarea celui de al 33-lea grad au văzut lumina zilei sub influență franceză, în America. La 4 decembrie 1802, o dată cu semnarea circularei către toți francmasonii din cele două emisfere de către  Supremul Consiliu al Statelor Unite fondat la Charleston, se ia act de nașterea Ritului Scoțian Antic și Acceptat. Alexandre de Grasse – Tilly primește la 21 februarie 1802 titlul de Suveran Mare Comandor pe viață al Supremului Consiliu al Insulelor franceze din partea primului Suprem Consiliu creat la Charleston în anul 1801. El debarcă în Franța cu patenta ce îi conferă dreptul să constituie, să stabilească și să inspecteze toate lojile, consiliile și capitolele Ordinului Regal și Militar al anticei și modernei francmasonerii din cele două emisfere. La Paris, în 17 octombrie 1804 creează Supremul Consiliu pentru Franța cu numărul cerut de 9 membrii. El participă la constituirea Marii Loji Generale Scoțiene de RSAA, fiind numit reprezentantul Marelui Maestru ( Louis Bonaparte și apoi Kellermann). La 1 noiembrie 1804, Marea Lojă Generală Scoțiană anunță printr-o circulară adresată tuturor lojilor din Franța crearea acestui nou corp masonic. Acest lucru îngrijorează Marele Orient și pe Împărat care își dorea o masonerie unificată pentru a o controla mai bine. De altfel, după căderea imperiului, în Franța are loc o luptă continuă între Marele Orient și Supremul Consiliu. După anul 1848, masoneria preia deviza < Libertate, Egalitate, Fraternitate > , iar francmasonii din Marele Orient consideră că idealurile revoluției se pot regăsi în îndepărtarea obligativității formulei Marele Arhitect al Universului și în preluarea exprimării libertății de gândire. Conventul de la Lausanne, din 1875, pune capăt discuțiilor și proclamă prin persoana Marelui Comandor Adolphe Cremieux existența unui Principiu Creator sub numele de Marele Arhitect al Universului. Totodată se adoptă și textele Ritului Scoțian Antic și Acceptat (lucrul în 33 de grade), care vor rămâne până astăzi neschimbate. Țările anglo-saxone rup Acordul refuzând dispariția referinței la Dumnezeu.

Am zis!

Ruslan OPRESCU

Președinte AIME