Reflecţii dupa 20 de ani

La ceas aniversar, cred că ar fi potrivit să vorbim despre Tradiţie… Masoneria este ultima instituţie care păstrează un strîns raport cu Tradiţia - o afirmaţie veridică atâta timp cât rămîne ancorată în ezoterism, în misteriile iniţiatice. Interesul manifestat pentru o „spiritualitate” cu un conţinut îndoielnic sau folosirea excesivă a unor termeni specifici cer o privire foarte atentă pentru a îndepărta orice urmă de falsitate. Tradiția reprezintă transmiterea din generație în generație a Cunoașterii și a experimentării sacralităţii. Dar nu se limitează doar la conservarea sau comunicarea unor învățături ancestrale, ci integrează mereu noi elemente de-a lungul istoriei. Folosind simbolul - expresia sacrului ca vector de comunicare, realizată prin actul ritual, Tradiţia face să fie din nou ceea ce a fost şi astfel se identifică cu viața Ordinului. Ideea unei recreeri a valorilor eterne, purtată de Tradiţie, se alătură celei a renaşterii Omului, regenerat prin iniţiere. Atașată originilor sale, Tradiția înseamnă ceea ce este primit, precum și ceea ce este difuzat. O transmisie regulată și neîntreruptă, într-o succesiune aparte care denotă trecerea vremii. Un proces complex de îmbogățire permanentă, supus curentelor intelectuale. Societatea civilă devine materialistă și individualistă, se rupe de valorile tradiționale, deşi profund înrădăcinate în subconștientul colectiv. O societate care se bazează pe verbul „a avea”, pe consumul de bunuri și petrecerea timpului liber. Satisfacerea imediată a dorințelor, care devin nevoi, este esențială! Respectul pentru ceilalți se risipește, dialogul devine anevoios și viața nu mai are aceeași valoare. Influența spiritualității slăbește, principiile morale se relaxează, fraţii se despart, toleranța dispare. Traiul este din ce în ce mai agitat, iar asta ne împiedică să avem timp pentru reflecție. În plus, gama variată de tehnologii media oferă soluții ocupaționale din ce în ce mai atractive și mai ingenioase. Dar unii tineri nu sunt mulțumiți de viața lor superficială și îşi pun întrebări despre sensul existenţial, despre responsabilitate și îndatoriri sau despre drepturile lor în societate. Printre acești tineri care nu se „supun” tendințelor vremii, printre oamenii care cugetă și își pun întrebări, putem găsi viitorii francmasoni. Ţinutele unde Supremul Consiliu al României este prezent oferă ocazia de a aminti caracteristicile tradiționale ale Ritului nostru, de a evoca unele momente istorice și mai ales de a sublinia valoarea nepreţuită a invariabilităţilor care îl constituie. Ordinul Scoțian se raportează la „Marile Constituții” latine din 1786, revizuite de Conventul Universal al Supremelor Consilii, reunite la Lausanne în 1875. Preambulul acestora anunţă punctele fundamentale, pe care le voi cita în continuare: „Considerând că este important pentru păstrarea stabilităţii și onoarei Ritului Scoțian Antic și Acceptat să se determine cu exactitate drepturile și îndatoririle fiecărei Puteri regulare, precum și ale fiecărui Membru în parte, Luând ca fundament al deliberărilor și rezoluţiilor noastre cele șapte puncte inalienabile ale Ordinului și următoarea Declaraţie de Principii, Să se ştie că:

1) Francmasoneria este o instituție a fraternității universale, ale cărei origini coboară până la leagănul civilizaţiei umane; doctrina sa este recunoașterea unei Forțe superioare, a cărei existență o proclamă sub denumirea de Marele Arhitect al Universului;

2) Indiferent de patria lor, toți masonii formează o singură familie de frați, răspândiți pe suprafața Pământului, care compun Ordinul Masonic;

3) Fiecare Suprem Consiliu guvernează Atelierele din obedienţă prin Regulamentele Generale; puterea sa este suverană și independentă pe toată întinderea Jurisdicției sale teritoriale, fără a putea încălca legile generale ale Scoțianismului și Statutele fundamentale ale Ritului;

4) A atenta la independența unui Suprem Consiliu, regular și recunoscut, înseamnă a atenta la independența tuturor celorlalte, înseamnă a tulbura întregul Ordin;

5) Autoritatea unui Suprem Consiliu se poate exercita legal numai asupra masonilor din obedienţa sa;

6) Prima îndatorire a unui adevărat Mason este loialitatea față de patria sa; el pune printre obligațiile sale cele mai sacre respectul faţă de jurămintele care îl leagă de Ritul său, de Loja unde a primit Lumina, de Puterea masonică care l-a consacrat;                                                                                                                

7) Misiunea tuturor Atelierelor de RSAA este de a lucra la îndeplinirea scopului Ordinului nostru; cea a Supremelor Consilii, de a preda doctrina masonică în Ateliere şi de a dirija activitatea acestora prin menţinerea purităţii principiilor şi respectarea statutelor fondatoare ale Ordinului.”

Astfel, predecesorii noștri au considerat esențial să fixeze Regulile și Obligațiile fără de care un Ordin nu poate fi nici constituit, nici statornicit, delimitând cadrul precis al devizei Ritului nostru: ORDO AB CHAO. Supremul Consiliul al României a fost mereu Protectorul și Conservatorul RSAA, de la Primul până la cel de al 33-lea Grad, chiar și atunci când Obedienţa noastră Simbolică, reconstituită cu autonomie administrativă sub denumirea de “Marea Lojă Naţională” în 1923 şi ulterior, în 2002, a păstrat toate regulile care definiseră Ritul la Lausanne și chiar le-a întărit prin Declarația sa de Principii. Ca urmare, aceste două structuri masonice, bazate pe un normativ identic, au gestionat împreună tot ansamblul de Grade scoțiene. Două Instituții, legate prin Rit, independente prin interdependență, care au permis celor 33 de Grade să mențină chiar şi în exilul parizian o adevărată continuitate doctrinară. Astfel, Ordinul nostru Scoțian a putut fi perceput, primit și apărat în integralitate, conform celor trei atribute distinctive: tradițional, inițiatic și spiritual. Printre diversele curente masonice din România, noi rămânem un nucleu solid și coerent, care nu a negat dimensiunea spirituală a Omului dar nici nu l-a abandonat pe „Marele Arhitect al Universului”, lăsând fiecăruia deplina Libertate de conștiință. Ritul nostru afirmă perfectibilitatea Omului, a fiecăruia dintre noi, individual și colectiv. O Instituție care susține Tradiția se înscrie obligatoriu într-o filiație legitimă, inițiatică, elocventă și iluminatoare. O Instituție care pretinde strădanie zilnică din partea adepților săi, astfel încât, acționând asupra lor înșiși, să-și schimbe treptat nivelul de percepție și conștiință interioară „iar privirea lor să se îndrepte spre Lumină”. Conform unuia dintre cele mai vechi ritualuri scoţiene, primite de Lojile noastre Simbolice, în timpul Ceremoniei de inițiere la Gradul I se preciza la un moment dat:

«Venerabilul Maestru: „Frate Prim Supraveghetor, tu, care eşti una dintre primele Coloane ale acestui Templu, acum că răbdarea și curajul aspirantului l-au scos învingător din această luptă dificilă a omului-profan cu omul-mason, îl consideri demn de a fi admis printre noi?”

Primul Supraveghetor: „Da, Venerabile Maestru.”

Venerabilul Maestru: „Dar ce-i lipsește pentru asta? Ce anume ceri pentru el?”

Primul Supraveghetor: „Lumină. ”»

Noi ne bazăm întotdeauna pe simbolul universal al Luminii… Acest simbol, deja prezent în diverse mitologii antice, ne plasează într-o veche linie de mistici, aflaţi în căutarea Cunoașterii și Iubirii fraterne. Dar oare astăzi s-a întrerupt descendența „căutătorilor de Lumină”? Așa am putea crede, judecând prin prisma disputelor şi conflictelor ideologice, care divizează oamenii într-un mod periculos. Starea alarmantă a Lumii noastre arată excesele în care civilizația globalizată s-a adâncit permanent. Bazată pe individualisme în detrimentul căutării Binelui comun, demonstrează o sărăcire tot mai mare a gândirii, sărăcire împotriva căreia au luptat Fraţii noștri, de-a lungul multor generaţii. Rezultanta de care filosoful german Albert Schweitzer se temea deja în 1923 a devenit la nivelul anului 2022 o cruntă realitate: „Un adevăr rămâne totuşi de neclintit: tot ceea ce se întâmplă în istorie se bazează pe ceva spiritual. Dacă acel ceva spiritual este puternic, atunci creează istoria; dacă este slab, o îndură. Întrebarea care se pune este dacă vrem să facem istorie sau să o îndurăm.” Incontestabil, acest început de secol XXI marchează o perioadă de ruptură civilizațională cu trecutul. Umanitatea are nevoie să facă noi alegeri şi să descopere noi paradigme, adaptate realităţii înconjurătoare. Asta dacă nu vrea să să meargă pe calea supraviețuirii de sine, un drum fatal pe care, din păcate, s-a angajat deja! Niciun continent, niciun stat, nicio instituție, nici măcar a noastră(!), nu vor fi cruțate pentru că forțele materiale vor deveni imposibil de controlat. Cu scopul de a găsi un remediu eficient, Omul secolului al XXI-lea va trebui mai întâi să-şi împlinească metamorfoza interioară pentru a regenera specia umană. O schimbare de comportament şi nu de formă, în urma reașezării valorilor conform unui lung proces de reflecție. Nu este vorba aici de concept utopic, ci de o altă naștere spirituală, care va trebui provocată în fiecare dintre noi, în sânul Lojilor noastre. Iar apoi să-i convingem pe semeni că trezirea conștiinței devine practic situaţie de urgenţă pentru a ne schimba modul de gândire și de acțiune. Dictonul „Cunoaşte-te pe tine însuţi şi vei cunoaşte Universul şi pe zei”, gravat pe frontispiciul Templului din Delphi, devine un îndemn mai necesar ca niciodată. Tot simbolismul inițiatic al Ritului Scoțian Antic și Acceptat se învârte în jurul conceptului de moarte a „omului vechi” din noi pentru a-i permite renașterea la o nouă viață. Încă din vremea uceniciei, Ritul ne-a invitat să lucrăm asupra noastră, să ne cultivăm înțelegerea, să ne cizelăm discernământul pentru a putea da naştere luminii Cunoaşterii în noi și astfel să ne determinăm liber modul de viață, cu luciditate. Pentru a face acest lucru, parcursul nostru inițiatic sugerează să ne întoarcem în profunzimile Sinelui, să privim în interior spre a corecta orice deviere a mentalului. Acest drum trebuie înțeles ca un act de companionaj, care ne implică direct și nu ca un manual de pregătire teoretică. Mulți dintre noi ne dorim cu ardoare să dăm sens și consistență vieții, dar nu este nevoie să căutăm prea departe: angajamentul față de Atelierele noastre, preocuparea de a păstra capitalul uman și spiritual adunat de precursori ne vor asigura acest lucru. Dacă omul secolului al XXI-lea vrea să se salveze din haosul care îl amenință, trebuie să-şi redescopere caracterul sacru al ființei sale, să-și revendice practic existența. RSAA este o invitație la recucerirea Omului de către el însuși, iar ritualul folosit în Loji este traducerea acestei invitații... De asemenea, reprezintă prima îndatorire a Masonului de Rit Scoțian Antic și Acceptat. Reperele spirituale, filosofice și științifice care au inspirat și au reunit oamenii din aceeași perspectivă existențială nu mai pot genera răspunsuri folositoare la provocările actuale... Mai mult ca oricând avem datoria să ne revendicăm moștenirea umanistă, dar mai ales pe cea spirituală. Avem datoria să contracarăm amenințările cu care ne confruntăm, avem datoria să facem o „alianță cu Virtutea și cu oamenii virtuoși” și avem datoria să contribuim la perfectibilitatea Omului. Privind spre viitor, bunăvoinţa individuală și colectivă, exercitată în cadrul Atelierelor, ne va motiva și ne va întări determinarea de a da sens și consistență angajamentului nostru masonic. Un angajament de onoare pe care îl vom completa cu fiecare treaptă a Scării iniţiatice. În calitate de Masoni, avem la dispoziție mâinile noastre pricepute, precum şi șantierele de construcții pe care oricând le putem aduce la viață... „Scopul este de fapt calea”, spunea von Goethe, adică scopul călătoriei este călătoria în sine, o mișcare nesfârșită care ar trebui să ne ducă nu undeva, ci altundeva... Tot astfel, Ritul nostru ne propune și ne trasează particular o cale de urmat în mod voluntar. Să avem încredere în acest drum spiritual și, treptat, scopul lui inițiatic va deveni modul nostru de viață. Apoi fiecare se poate manifesta individual în lumea profană, acolo unde viaţa îl va conduce… Este total contraindicat să folosim Ordinul într-o acțiune colectivă! Cultivarea și dinamizarea conviețuirii, creșterea relevanței și calității Muncii vor fi prioritățile noastre pentru a crea adevărați „fii ai Luminii”. Dar nu vom putea niciodată să pretindem că lucrăm la iluminarea lumii profane dacă nu suntem deja purtători de Lumină noi înșine. „Secolul al XXI-lea va fi spiritual sau nu va fi deloc”, iată cel mai faimos citat apocrif, atribuit francezului André Malraux. Reprezintă o speranță profetică și vizionară, dar rămâne de văzut ce fel de spiritualitate va fi... Între întoarcerea la religie, moda cultelor independente, atracția pentru filosofie, căutarea sensului vieţii și a eternității, aspirația către altundeva sau altceva, toate căile individuale sau colective sunt posibile ca antidot împotriva materialismului exacerbat. Credem deci că epoca noastră este marcată de o întoarcere la spiritualitate... Ofertă nu există, pentru că ne aflăm în fața crizei religiozității şi oamenii caută în altă parte. Este șansa Masoneriei, care propune Omenirii o spiritualitate laică. Trebuie să învățăm a face diferența dintre nevoile reale și dorințe, dar trebuie depusă o muncă enormă pentru a reuși. Poate rezulta o ființă nouă,  gânditoare, liberă și detașată de metale, tolerantă și respectuoasă, o ființă desăvârșită și angajată care acționează după deviza „Fă ceea ce trebuie, indiferent de ce va fi”. Francmasoneria de RSAA poate oferi tinerilor posibilitatea de a dobândi toate aceste calități pentru că are mijloacele necesare prin învățăturile sale tradiționale, prin practica Ritului și a ritualurilor sale, prin simbolismul și uneltele de care dispune. Din păcate, nu poate furniza niciodată mai mult decât o Cale… Restul depinde atât de Ucenic (sau de Companion) și de dispoziția lui de a învăța, cât și de Maeștrii care îl înconjoară, de felul în care aceștia acționează și de interesul pe care il pot trezi, precum și de climatul Lojii în particular și al Francmasoneriei, în general. Întrucât junii de astăzi nu-și mai doresc idei prefabricate și vor să decidă singuri, rolul nostru este să-i susţinem, să le transmitem sentimente de Fraternitate, să le stârnim curiozitatea și mai presus de toate să le arătăm un exemplu de toleranță, împărtășire, iubire… Abia atunci vor putea beneficia pe deplin de tot ceea ce are de oferit Francmasoneria! Se poate trăi bine-mersi și fără Masonerie, dar de ce să ne lipsim de bucuria care se revarsă în inimi? Mult succes, Frații mei, avem nevoie ca să putem stabili împreună „cu încredere și seninătate” condițiile unui viitor pașnic, unit și fratern… mai întâi pentru noi înșine iar apoi să-l împărtășim cu toți semenii noştri.

LA MULŢI ANI, M∴L∴N∴A∴R∴,  ÎNTRE ECHER ŞI COMPAS!

 

Am zis!

Florian N∴